BAC Psihologie - 2025, Varianta 1

Răspunsul corect este b. Senzația reflectă însușiri separate ale stimulilor; percepția reflectă obiectul ca întreg.

Item grilă cu răspuns unic (definiția senzației). Barem oficial: 3 puncte pentru litera b. Orice altă literă, mai multe litere sau lipsa răspunsului - 0 puncte. Fără punctaj parțial.

Răspunsul corect este a. Percepția apare numai în prezența obiectului, deci este imagine primară; reprezentarea este imaginea secundară.

Item grilă cu răspuns unic (percepția, imagine primară). Barem oficial: 3 puncte pentru litera a. Orice altă literă, mai multe litere sau lipsa răspunsului - 0 puncte. Fără punctaj parțial.

Răspunsul corect este c. Reținerea doar a însușirilor importante, fără detalii, este caracterul schematic al reprezentării; „secundară” se referă la absența obiectului, nu la sărăcia detaliilor.

Item grilă cu răspuns unic (caracteristicile reprezentării). Barem oficial: 3 puncte pentru litera c. Orice altă literă, mai multe litere sau lipsa răspunsului - 0 puncte. Fără punctaj parțial.

Răspunsul corect este d. Trebuințele formate în decursul vieții (materiale, spirituale, sociale) sunt trebuințe secundare; cele fiziologice, biologice sunt primare.

Item grilă cu răspuns unic (trebuințe primare și secundare). Barem oficial: 3 puncte pentru litera d. Orice altă literă, mai multe litere sau lipsa răspunsului - 0 puncte. Fără punctaj parțial.

Răspunsul corect este b. Expresiile feței formează mimica; pantomimica privește mișcările și ținuta întregului corp.

Item grilă cu răspuns unic (expresiile emoționale). Barem oficial: 3 puncte pentru litera b. Orice altă literă, mai multe litere sau lipsa răspunsului - 0 puncte. Fără punctaj parțial.

Răspunsul corect este a. Distributivitatea înseamnă cuprinderea simultană a mai multor activități; b este stabilitatea, c este mobilitatea.

Item grilă cu răspuns unic (calitățile atenției). Barem oficial: 3 puncte pentru litera a. Orice altă literă, mai multe litere sau lipsa răspunsului - 0 puncte. Fără punctaj parțial.

Răspunsul corect este c. Aceasta este chiar definiția voinței: autoreglare verbală, efort voluntar, depășirea obstacolelor spre scopuri conștiente.

Item grilă cu răspuns unic (definiția voinței). Barem oficial: 3 puncte pentru litera c. Orice altă literă, mai multe litere sau lipsa răspunsului - 0 puncte. Fără punctaj parțial.

Răspunsul corect este d. Procedeele algoritmice și gândirea convergentă duc la soluția unică, deja cunoscută; ele nu favorizează noutatea, spre deosebire de gândirea divergentă și euristică.

Item grilă cu răspuns unic (factorii creativității). Barem oficial: 3 puncte pentru litera d. Orice altă literă, mai multe litere sau lipsa răspunsului - 0 puncte. Fără punctaj parțial.

Răspunsul corect este b. Curiozitatea, nevoia de a afla informații noi, definește motivația cognitivă.

Item grilă cu răspuns unic (formele motivației). Barem oficial: 3 puncte pentru litera b. Orice altă literă, mai multe litere sau lipsa răspunsului - 0 puncte. Fără punctaj parțial.

Răspunsul corect este c. Stările afective înnăscute, spontane, necontrolate rațional și condiționate biologic sunt cele primare (de exemplu afectele, trăirile organice).

Item grilă cu răspuns unic (stările afective). Barem oficial: 3 puncte pentru litera c. Orice altă literă, mai multe litere sau lipsa răspunsului - 0 puncte. Fără punctaj parțial.

Textul se referă la limbaj (scrisul și limbajul intern sunt forme ale lui) și la gândire.

Limbajul este activitatea reglatoare de comunicare a oamenilor prin intermediul limbii.

Gândirea este procesul cognitiv superior de reflectare mijlocită, abstractă și generalizată a însușirilor esențiale ale obiectelor și a relațiilor dintre ele, cu ajutorul noțiunilor.

Barem oficial: câte 1 punct pentru menționarea oricăror două procese/fenomene psihice la care face referire textul (2x1p=2 puncte) și câte 2 puncte pentru precizarea înțelesului fiecărui concept menționat (2x2p=4 puncte). Fără alte punctaje intermediare. Textul se referă la: limbaj (scrisul, limbajul intern, ca forme ale limbajului), gândire; se acceptă și afectivitatea („trăiri”). Înțelesul primește 2p dacă este o definiție corectă în sensul psihologiei (gen proxim și diferență specifică, de exemplu „proces cognitiv superior care...”); o definiție greșită, tautologică sau doar o enumerare de exemple primește 0p pentru acel concept, dar procesul numit corect își păstrează 1p. Un proces/fenomen la care textul nu se referă nu primește punctaj.

Aleg limbajul, ale cărui caracteristici sunt:

• este o activitate specific umană: numai omul comunică prin limbă, cu ajutorul unor semne cu semnificație;
• are caracter individual, concret și dinamic: fiecare persoană folosește limba în felul ei, în situații concrete;
• este strâns legat de gândire, fiind instrumentul ei: așa cum spune textul, scrisul este „coordonat din interior” de limbajul intern și de gândire.

Alte variante corecte: este dobândit, se învață în relațiile cu ceilalți; este polifuncțional (comunicativ, cognitiv, reglator, persuasiv, ludic).

Barem oficial: câte 2 puncte pentru menționarea oricăror trei caracteristici ale unuia dintre procesele/fenomenele psihice menționate la subpunctul a) (3x2p=6 puncte). Fără punctaje intermediare. Exemple acceptate: pentru limbaj - specific uman, individual (concret, dinamic), dobândit/învățat, strâns legat de gândire, polifuncțional, are forme externe (oral, scris) și interne; pentru gândire - mijlocită, abstractă, generalizată, logică, verbală, conștientă. Toate trei trebuie să aparțină aceluiași proces, unul dintre cele de la a); o caracteristică repetată în alte cuvinte, o caracteristică a altui proces sau o simplă frază copiată din text fără să numească o caracteristică primește 0p pentru acea caracteristică.

Textul prezintă scrisul, formă a limbajului extern, ca rezultat al colaborării dintre gândire și limbajul intern. Limbajul și gândirea formează o unitate: fiecare îi dă celuilalt ceva fără de care nu ar funcționa.

Gândirea îi dă limbajului conținutul. Ideile care ajung pe hârtie sunt „supuse în prealabil unui proces mintal de selecție, ordonare, semnificare”: înainte să scrie scrisoarea de intenție pentru un voluntariat, Irina alege ce merită spus (selecție), așază argumentele de la cel mai puternic la cel mai slab (ordonare) și se întreabă ce va înțelege cititorul (semnificare). Toate acestea sunt operații ale gândirii: analiza, comparația, sinteza, abstractizarea. Pentru că scrisul nu are intonație, mimică sau un interlocutor care să ceară lămuriri, el cere gândirii cea mai mare rigoare.

La rândul lui, limbajul este instrumentul gândirii. Noțiunile cu care operează gândirea sunt fixate în cuvinte, iar limbajul intern, condensat, rapid și fără sunete, poartă raționamentul: Irina își spune în gând fraza, o reformulează, își verifică ideea. Iar când o vede scrisă, observă unde ideea nu este clară și o precizează: scrisul fixează gândul și îl face controlabil, așa că limbajul nu doar transmite gândirea, ci o și ordonează.

Prin urmare, gândirea dă limbajului sensul și ordinea, iar limbajul dă gândirii instrumentul și forma în care poate fi păstrată și comunicată. Unitatea lor nu este însă identitate: aceeași idee poate fi scrisă în cuvinte diferite sau în limbi diferite.

Barem oficial (8 puncte): explicare adecvată cu încadrarea în limita de spațiu precizată (aproximativ o pagină, ± un sfert de pagină) - 8p / explicare adecvată fără încadrarea în limita de spațiu precizată - 6p / explicare superficială, neconvingătoare - 3p. Nu se acordă alte punctaje. Aici: interacțiunea limbaj-gândire (sau a celor două procese alese la a)): gândirea dă limbajului (scrisului) conținutul, prin selecție, ordonare, semnificare; limbajul este instrumentul gândirii (noțiuni fixate în cuvinte, limbajul intern ca suport al raționamentului, scrisul care fixează și face controlabil gândul); unitate, dar nu identitate. Adecvată înseamnă: explică modul specific în care interacționează cele două procese de la a), în ambele sensuri, cu termeni de specialitate și cu sprijin în text sau în exemple. Două definiții puse una după alta, o parafrază a textului sau o influență într-un singur sens, neexplicată, înseamnă explicare superficială - 3p. Pentru text tastat, o pagină înseamnă aproximativ 250-400 de cuvinte; mult sub sau mult peste, cu explicație adecvată - 6p.

Ana vrea să afle cât costă o geacă de 250 de lei cu o reducere de 20%. Aplică pașii pe care i-a învățat la matematică: calculează 20% din 250, adică 50 de lei, apoi scade din preț și obține 200 de lei. Aceasta este strategia algoritmică: o succesiune fixă de pași, învățată, care duce sigur la rezultat într-o problemă-tip.

Barem oficial (4 puncte): scrierea oricărui exemplu concret, adecvat - 4p / scrierea unei explicații corecte, dar la nivel teoretic, fără a formula însă un exemplu concret - 2p. Fără alte punctaje. Strategiile rezolutive: algoritmică (succesiune fixă de pași care duce sigur la rezultat), euristică (căutare, explorare, ipoteze, fără garanția rezultatului), aleatorie/încercare-eroare; se acceptă oricare, recunoscibilă în exemplu. Concret înseamnă o persoană și o situație precisă în care se vede strategia rezolutivă aleasă; un exemplu care ilustrează altceva decât strategia rezolutivă aleasă - 0p.

Funcția persuasivă a limbajului este capacitatea lui de a-i convinge pe alții, de a le schimba părerile sau comportamentul.

Consider că funcția persuasivă a limbajului este esențială în viața socială. Deoarece oamenii nu pot fi obligați să coopereze, cuvântul convingător este principalul mijloc prin care, de exemplu, un medic își face pacientul să urmeze tratamentul. Întrucât într-o dezbatere ideile se confruntă, cel care argumentează bine poate schimba o decizie greșită a grupului. Prin urmare, funcția persuasivă a limbajului este importantă, fiindcă face posibilă colaborarea dintre oameni.

Barem oficial (6 puncte): argumentarea punctului de vedere cerut: argumentare convingătoare - 6p / argumentare neconvingătoare, superficială - 2p. Fără alte punctaje. Funcția persuasivă a limbajului: capacitatea lui de a-i convinge pe alții, de a le schimba părerile, atitudinile sau comportamentul. Convingătoare: un punct de vedere personal clar (teza), cel puțin două premise corecte psihologic și relevante, legate prin conectori („deoarece”, „întrucât”), și o concluzie care reia teza („prin urmare”). O simplă opinie, reformularea tezei, premise false sau irelevante ori lipsa concluziei - 2p. Lipsă sau fără legătură cu cerința - 0p.

Conform teoriei lui C. G. Jung, Toma Caragiu este extravertit.

O primă idee din text: „Toma Caragiu repugna izolarea și înstrăinarea orgolioasă față de oameni, el simțindu-se bine doar între ei”, deci energia lui era îndreptată spre ceilalți.

A doua idee: „Toma a fost prietenul tuturor”, iar pentru el arta era „un mijloc de apropiere, de comunicare cu oamenii”; chiar și meseria era pentru el o cale spre oameni.

Barem oficial: a. menționarea tipului temperamental al lui Toma Caragiu, conform teoriei lui C.G. Jung (extravertit) - 2 puncte; b. câte 2 puncte pentru precizarea, din text, a oricăror două idei/afirmații prin care se justifică răspunsul dat (2x2p=4 puncte). Fără alte punctaje intermediare. Tipul opus sau un tip după Hipocrate-Galenus/Pavlov (sangvinic, coleric etc.) la a. - 0p. La b., fiecare idee trebuie să provină din text și să susțină tipul extravertit; o idee inventată, una care susține tipul opus, aceeași idee repetată sau o descriere fizică - 0p pentru acea idee. Exemple de idei acceptate: „Toma Caragiu repugna izolarea și înstrăinarea orgolioasă față de oameni, el simțindu-se bine doar între ei”; „pentru el arta constituind un mijloc de apropiere, de comunicare cu oamenii”; „Toma a fost prietenul tuturor”; „Sensul existenței sale ca și actor a fost publicul”; „Partener de șotii și complice la pozne”; numărul amicilor și admiratorilor săi „a crescut simțitor”.

Da, Toma Caragiu avea aptitudini manageriale.

Motivul: ca director al Teatrului de Stat din Ploiești, deși orașul era „dificil pentru teatru”, directoratul lui „a ridicat definitiv statutul teatrului din Ploiești de la nivelul unui teatru de provincie la nivelul unui teatru de prestigiu”: între 1953 și 1965 s-au pus în scenă „90 de premiere, o performanță care niciodată nu a mai putut fi egalată”. Un rezultat peste medie, obținut în activitatea de conducere, dovedește aptitudinea managerială.

Barem oficial: menționarea unui răspuns în concordanță cu informațiile din text (de exemplu: Toma Caragiu avea aptitudini manageriale) - 1 punct; precizarea, prin apel la text, a unui motiv prin care se susține răspunsul dat - 3 puncte. Fără alte punctaje intermediare. Răspunsul care contrazice textul - 0p, iar motivul nu mai poate susține răspunsul dat. Motivul primește 3p doar dacă se sprijină pe text (citat sau fapt din text) și arată o aptitudine de conducere, adică rezultate deosebite ca director/administrator; o definiție, o părere fără sprijin în text sau un motiv fără legătură - 0p. Exemple de motive acceptate: directoratul lui „a ridicat definitiv statutul teatrului din Ploiești de la nivelul unui teatru de provincie la nivelul unui teatru de prestigiu”; „Între 1953 și 1965 (...) s-au pus în scenă 90 de premiere, o performanță care niciodată nu a mai putut fi egalată”; „a fost un dedicat administrator”, rezolva „maldărul de hârtii” încă din zori; „Toată lumea își respecta directorul”; „știa foarte bine să discearnă între răspundere și meserie”.

Primul motiv: ca artist, Toma Caragiu avea „o inteligență profundă, scormonitoare” și un „talent uriaș”, fiind numit „monstru sacru” și „interpret genial”, creator al propriei sale viziuni asupra realității; în plus, era un perfecționist, care își pregătea fiecare apariție „cu o migală de bijutier”.

Al doilea motiv: ca om și ca director, a impresionat prin rezultate și prin felul în care se purta cu oamenii: a ridicat teatrul din Ploiești la nivelul unui teatru de prestigiu, cu 90 de premiere în doisprezece ani, iar „toată lumea își respecta directorul”, până acolo încât femeia de serviciu, găsindu-l la birou în zori, i-a urat în gând „Dă, doamne, să nu moară niciodată!”.

Barem oficial: câte 3 puncte pentru menționarea, pe baza textului dat, a oricăror două motive care susțin afirmația că Toma Caragiu a fost o personalitate impresionantă (2x3p=6 puncte). Fără alte punctaje intermediare. Fiecare motiv trebuie să fie diferit și să provină din text; același motiv repetat în alte cuvinte, un motiv inventat sau care nu susține afirmația - 0p pentru acel motiv. Exemple de motive acceptate: avea „o inteligență profundă, scormonitoare” și „talentul uriaș”, fiind un „interpret genial”, „monstru sacru”, creator al propriei viziuni; s-a dăruit „în întregime semenilor săi”, fiind „prietenul tuturor”; era „un perfecționist”, își pregătea fiecare apariție „cu o migală de bijutier”; ca director a ridicat teatrul din Ploiești la nivelul unui teatru de prestigiu, cu 90 de premiere; „știa foarte bine să discearnă între răspundere și meserie” și se impunea în fața colegilor; era respectat de toată lumea, inclusiv de femeia de serviciu („Dă, doamne, să nu moară niciodată!”).

Conform teoriei lui G. W. Allport, trăsătura cardinală a caracterului lui Toma Caragiu este dăruirea față de oameni: a lucrat asupra lui însuși „pentru a se dărui în întregime semenilor săi”, iar sensul existenței lui ca actor „a fost publicul”.

Această dăruire este susținută de două trăsături principale. Prima este conștiinciozitatea în muncă: era „un perfecționist”, care își pregătea fiecare apariție „cu o migală de bijutier”, iar ca director era găsit la birou din zori, rezolvând „maldărul de hârtii”. A doua este simțul răspunderii: deși râdea ușor pe scenă, „se impunea pentru că știa foarte bine să discearnă între răspundere și meserie”.

Astfel, seriozitatea în muncă și răspunderea asumată îi serveau dăruirea față de public și față de oamenii din jur.

Barem oficial: a. evidențierea unei trăsături cardinale a caracterului lui Toma Caragiu - 2 puncte; b. câte 2 puncte pentru evidențierea oricăror două trăsături principale (2x2p=4 puncte); c. coerența prezentării - 1 punct; d. încadrarea în limita de spațiu precizată (1/2 pagină ± 1 rând) - 1 punct. Fără alte punctaje intermediare. Trăsăturile trebuie să fie trăsături de CARACTER (atitudini, valori), numite și susținute din text; o trăsătură de temperament (extravertit, energic, impulsiv), o aptitudine sau inteligența, aspectul fizic ori o trăsătură fără sprijin în text - 0p. Cardinala este trăsătura dominantă, la care textul revine și care îi pătrunde conduita; principalele sunt diferite de cardinală și între ele. Coerență: text legat, nu listă. Pentru text tastat, jumătate de pagină înseamnă aproximativ 100-180 de cuvinte. Exemple acceptate: cardinală - dăruirea față de oameni/public („pentru a se dărui în întregime semenilor săi”, „Sensul existenței sale ca și actor a fost publicul”) sau perfecționismul/conștiinciozitatea în muncă; principale - perfecționismul, conștiinciozitatea („cu o migală de bijutier”), simțul răspunderii („știa foarte bine să discearnă între răspundere și meserie”), dedicarea în muncă („un dedicat administrator”, la birou din zori), ambiția („ambițios”), prietenia, generozitatea („prietenul tuturor”, împărtășea „nu doar bucuriile ci și amărăciunile”), modestia/lipsa orgoliului („repugna (...) înstrăinarea orgolioasă”), umorul, autoironia („mereu cu un surâs în colțul gurii”). „Energic”, „extravertit” sau „inteligent” nu sunt trăsături de caracter.

Consider că temperamentul este neutru sub aspect valoric, adică un tip temperamental nu poate fi apreciat ca bun sau rău.

Deoarece temperamentul este latura dinamico-energetică a personalității, cu bază nativă, el arată doar cum acționăm (ritmul, energia, intensitatea reacțiilor), nu ce valori urmărim; valoarea morală a conduitei ține de caracter. Întrucât fiecare tip are atât avantaje, cât și dezavantaje, valoarea lui depinde de situație: energia colericului este de folos într-o urgență, dar îl încurcă la o muncă migăloasă, iar răbdarea flegmaticului este prețioasă într-un laborator, dar îl face lent când trebuie să se adapteze repede. De pildă, doi colerici pot fi unul un salvamontist devotat, iar celălalt un om agresiv: diferența dintre ei o face caracterul, nu temperamentul.

Prin urmare, temperamentul nu este nici bun, nici rău în sine, ci neutru sub aspect valoric.

Barem oficial (6 puncte): argumentarea afirmației date: argumentare convingătoare, cu respectarea caracterului formal al construirii argumentării (premisă, conectori logici, concluzie) - 6p / argumentare neconvingătoare, superficială - 2p. Fără alte punctaje. Teza de argumentat: temperamentul este neutru sub aspect valoric (tipurile temperamentale nu sunt bune sau rele, de dorit sau nedorit). Premise corecte psihologic, de exemplu: temperamentul este latura dinamico-energetică a personalității, cu bază nativă (tipul de activitate nervoasă superioară), care arată cum acționăm, nu ce valori avem; fiecare tip are atât avantaje, cât și dezavantaje, iar valoarea lor depinde de situație/activitate; valoarea morală a conduitei este dată de caracter, nu de temperament; persoane cu același temperament pot avea valori morale opuse. Fără premise, fără conectori sau fără concluzie, reformularea tezei, premise false sau o argumentare a altei teze - 2p. Lipsă - 0p.