Subiectul al II-lea: interacțiunea proceselor psihice
Ideile de bază pe scurt și, unde există, exercițiile din subiectele de BAC care le verifică. Lecția completă, animată, cu grile și exerciții corectate, e în aplicația Tomomi.
Pe scurt
Etape - harta Subiectului al II-lea
- a) două procese: nume (2 x 1 p) + înțeles (2 x 2 p)
- b) trei caracteristici ale unuia (3 x 2 p)
- c) interacțiunea, aproximativ o pagină (8 / 6 / 3 p)
- d) exemplu concret (4 / 2 p)
- e) argumentare (6 / 2 p)
Capcana - alegi la a) perechea din c)
Baremul acceptă oricare două procese din text, dar c) cere interacțiunea celor precizate la a). Alege perechea pe care textul o pune în relație. „Înțelegerea” nu este un proces separat: ține de gândire.
Interacțiune - rețeta pentru itemul c)
- procesele, numite și definite pe scurt
- A → B: mecanism + exemplu
- B → A: mecanism + exemplu
- rezultatul comun: ce obțin împreună
8 p adecvat și o pagină (± un sfert); 6 p adecvat, în afara limitei; 3 p superficial.
Capcana - două definiții alăturate
Două definiții urmate de „se influențează reciproc” sunt o explicare superficială: 3 puncte, oricât de lungă ar fi pagina. Punctele vin din mecanisme: cum îl ajută fiecare proces pe celălalt.
Interacțiune - șase perechi, câte un mecanism
- limbaj ↔ gândire: fixează noțiunile / dă conținut și ordine
- memorie ↔ gândire: păstrează noțiunile / organizează după sens
- memorie ↔ imaginație: dă material / completează golurile
- atenție ↔ percepție: alege figura / stimulul nou atrage atenția
- motivație ↔ voință: dă scopul / mobilizează efortul
- motivație ↔ afectivitate: dă polaritatea / energizează
Etape - lista de verificare
- a): perechea din text, gen + diferență
- b): trei caracteristici, nu forme
- c): ambele sensuri, rezultatul comun, o pagină
- d): persoană + situație + noțiunea numită
- e): teză + premise cu conectori + concluzie
Un plan posibil: a) și b) 10 min, c) 25 min, d) 5 min, e) 10 min, recitire 5 min.
Capcana - d) și e) cer o noțiune precisă
La d) nu ilustrezi „imaginația”, ci omisiunea sau schematizarea; la e) nu argumentezi despre „limbaj”, ci despre funcția ludică sau persuasivă. Un exemplu concret pentru alt procedeu nu primește 4 puncte.
Din subiectele de BAC
Exerciții reale din subiectele anilor trecuți. Încearcă-le singur înainte să deschizi rezolvarea.
Se dă următorul text:
La baza mecanismului înțelegerii care exprimă cel mai bine dimensiunea procesuală a gândirii și descrie modul cum sunt prelucrate, procesate informațiile, se află sistemele asociative. Acestea pun în relație cunoștințele, experiențele stocate în memorie cu situațiile prezente și avansează explicații. În mod obișnuit, o situație prezentă declanșează în minte un proces asociativ, prin care noua situație este asociată cu o situație anterioară aflată în memorie, deja asimilată, înțeleasă.
c) Explicați, în aproximativ o pagină, modul specific în care interacționează procesele psihice vizate de text și precizate la subpunctul a), utilizând termenii în sensul specific psihologiei. (8 puncte)
Vezi rezolvarea
Textul descrie înțelegerea, dimensiunea procesuală a gândirii, ca rezultat al sistemelor asociative care „pun în relație cunoștințele, experiențele stocate în memorie cu situațiile prezente”. Înțelegem ceva nou atunci când îl legăm de ceva deja cunoscut, iar această legătură presupune colaborarea dintre gândire și memorie.
Memoria îi oferă gândirii materialul de lucru. Gândirea operează cu noțiuni, cunoștințe și experiențe pe care memoria le-a întipărit și le păstrează. Când întâlnim o situație nouă, memoria reactualizează situațiile asemănătoare, „deja asimilate, înțelese”, iar gândirea le compară cu prezentul și „avansează explicații”. De exemplu, când Mihai, elev la chimie, vede pentru prima dată cum ruginește un cui, își amintește ce a învățat despre oxidare și înțelege imediat fenomenul. Fără cunoștințele păstrate, același fenomen ar rămâne pentru el fără sens. De aceea, înțelegerea este cu atât mai rapidă și mai profundă cu cât experiența păstrată în memorie este mai bogată și mai bine organizată.
La rândul ei, gândirea face memoria mai eficientă. Un material înțeles, organizat prin analiză, sinteză, comparație și clasificare, este reținut prin memoria logică: se întipărește mai repede, se păstrează mai mult și se reactualizează mai ușor decât un material învățat mecanic. Gândirea explică și caracterul activ, selectiv și constructiv al memoriei: reținem mai ales ce are sens pentru noi, iar la reactualizare informația este reorganizată după sens. Tot ce am înțeles astăzi este păstrat în memorie și devine experiența anterioară cu ajutorul căreia vom înțelege situațiile de mâine.
Așadar, interacțiunea este circulară: memoria îi dă gândirii cunoștințele fără de care nu ar putea înțelege, iar gândirea îi dă memoriei ordinea și sensul care fac păstrarea durabilă. Înțelegerea, despre care vorbește textul, este chiar punctul în care cele două procese se întâlnesc.
Se dă următorul text:
În procesul imaginativ, gândirea are un rol important. Activitatea imaginativă se realizează prin intermediul analizei și sintezei, a abstractizărilor și a generalizărilor, acestea fiind operații fundamentale ale gândirii, imaginația devenind creatoare mai ales când utilizează euristica.
c) Explicați, în aproximativ o pagină, modul specific în care interacționează procesele/fenomenele psihice vizate de text și precizate la subpunctul a), utilizând termenii în sensul specific psihologiei. (8 puncte)
Vezi rezolvarea
Textul afirmă că „în procesul imaginativ, gândirea are un rol important”. Imaginația și gândirea sunt două procese cognitive superioare care lucrează împreună: una caută noul, cealaltă îi dă ordine și îl verifică.
Mai întâi, gândirea îi oferă imaginației instrumentele. Textul spune că activitatea imaginativă se realizează „prin intermediul analizei și sintezei, a abstractizărilor și a generalizărilor”. Procedeele imaginației sunt aceste operații aplicate imaginilor: diviziunea descompune un obiect în părți, ca o analiză; aglutinarea, care a dat sirena sau centaurul, unește părți din obiecte diferite, ca o sinteză; schematizarea și tipizarea rețin esențialul și îl extind la o categorie întreagă, ceea ce cere abstractizare și generalizare. Un scriitor care creează un personaj tipic, avarul de pildă, adună trăsăturile esențiale ale mai multor oameni zgârciți pe care i-a cunoscut. Tot gândirea evaluează produsele imaginației: un inginer care și-a imaginat un pod nou verifică prin calcul dacă poate fi construit. În plus, textul precizează că imaginația devine creatoare „mai ales când utilizează euristica”: căutarea prin ipoteze și analogii, fără pași dinainte stabiliți, îi permite să ajungă la combinații originale, nu doar la reproducerea a ceea ce există.
La rândul ei, imaginația îi este necesară gândirii. În rezolvarea de probleme, mai ales a celor noi, pentru care nu există un algoritm, imaginația anticipează soluția, propune ipoteze și construiește modele ale situației, pe care gândirea le verifică apoi. Un detectiv își imaginează mai multe scenarii ale faptei, iar raționamentul îl păstrează pe cel care se potrivește cu toate indiciile.
Prin urmare, gândirea dă imaginației operațiile și controlul, iar imaginația dă gândirii ipotezele și deschiderea spre nou; din colaborarea lor apare creativitatea.
Se dă următorul text:
Scrisul este centrat pe mesaj, comunică informații, idei, cunoștințe, trăiri supuse în prealabil unui proces mintal de selecție, ordonare, semnificare. Scrisul este coordonat din interior prin mijloacele limbajului intern și ale gândirii.
c) Explicați, în aproximativ o pagină, modul specific în care interacționează procesele/fenomenele psihice vizate de text și precizate la subpunctul a), utilizând termenii în sensul specific psihologiei. (8 puncte)
Vezi rezolvarea
Textul prezintă scrisul, formă a limbajului extern, ca rezultat al colaborării dintre gândire și limbajul intern. Limbajul și gândirea formează o unitate: fiecare îi dă celuilalt ceva fără de care nu ar funcționa.
Gândirea îi dă limbajului conținutul. Ideile care ajung pe hârtie sunt „supuse în prealabil unui proces mintal de selecție, ordonare, semnificare”: înainte să scrie scrisoarea de intenție pentru un voluntariat, Irina alege ce merită spus (selecție), așază argumentele de la cel mai puternic la cel mai slab (ordonare) și se întreabă ce va înțelege cititorul (semnificare). Toate acestea sunt operații ale gândirii: analiza, comparația, sinteza, abstractizarea. Pentru că scrisul nu are intonație, mimică sau un interlocutor care să ceară lămuriri, el cere gândirii cea mai mare rigoare.
La rândul lui, limbajul este instrumentul gândirii. Noțiunile cu care operează gândirea sunt fixate în cuvinte, iar limbajul intern, condensat, rapid și fără sunete, poartă raționamentul: Irina își spune în gând fraza, o reformulează, își verifică ideea. Iar când o vede scrisă, observă unde ideea nu este clară și o precizează: scrisul fixează gândul și îl face controlabil, așa că limbajul nu doar transmite gândirea, ci o și ordonează.
Prin urmare, gândirea dă limbajului sensul și ordinea, iar limbajul dă gândirii instrumentul și forma în care poate fi păstrată și comunicată. Unitatea lor nu este însă identitate: aceeași idee poate fi scrisă în cuvinte diferite sau în limbi diferite.
Se dă următorul text:
În contextul eforturilor îndelungate ale omului de a se adapta la mediu, acesta a dobândit un nou proces psihic, cel imaginativ. Prin intermediul imaginației câmpul cunoașterii umane se lărgește foarte mult. Omul devine capabil de o performanță unică, aceea a realizării unității dintre trecut, prezent și viitor, imaginația fiind legată mai ales de ce va fi. Cea care oferă material de combinare pentru imaginație, cum ar fi: idei, imagini, trăiri afective etc. și, totodată, conservă produsele sale finale este memoria, deși este diferită de imaginație. Memoria este cu atât mai eficientă cu cât este mai fidelă față de cele învățate, iar imaginația este cu atât mai valoroasă cu cât rezultatele sale se deosebesc de ceea ce există în experiența subiectului și față de ceea ce a dobândit societatea.
c) Explicați, în aproximativ o pagină, modul specific în care interacționează procesele psihice vizate de text și precizate la subpunctul a), utilizând termenii în sensul specific psihologiei. (8 puncte)
Vezi rezolvarea
Memoria și imaginația sunt procese cognitive superioare diferite, dar inseparabile. Memoria întipărește, păstrează și reactualizează experiența anterioară, iar imaginația o combină și o transformă în imagini și proiecte noi. Împreună, ele realizează ceea ce textul numește unitatea dintre trecut, prezent și viitor.
Imaginația nu creează din nimic. Așa cum arată textul, memoria îi oferă materialul de combinare: reprezentări, idei, trăiri afective. Procedeele imaginației lucrează asupra acestui material: aglutinarea care a dat sirena unește reprezentarea unei femei cu cea a unui pește, iar un scriitor își construiește personajele din chipuri și gesturi reactualizate din memorie. Cu cât experiența păstrată este mai bogată, cu atât imaginația are mai mult material. Tot memoria conservă produsele finale ale imaginației: ideea unei invenții sau planul unei opere sunt păstrate până la realizare.
La rândul ei, imaginația intervine în memorie. La reactualizare, golurile unei amintiri sunt completate cu ce este probabil, motiv pentru care memoria are un caracter constructiv și este doar relativ fidelă. Totodată, o informație transformată într-o imagine vie și neobișnuită se întipărește mai ușor și se reactualizează mai repede, așa cum fac elevii care își imaginează o scenă pentru a reține o dată istorică.
Valoarea celor două este însă diferită: memoria este cu atât mai eficientă cu cât este mai fidelă, iar imaginația cu atât mai valoroasă cu cât rezultatele sale se deosebesc de experiența anterioară. Prin urmare, memoria îi dă imaginației materialul, iar imaginația transformă acest material în noutate; fără memorie, imaginația nu ar avea ce combina, iar fără imaginație, memoria ar rămâne închisă în trecut.