Subiect oficial de bacalaureat

BAC Chimie anorganică - iunie 2026 (Varianta 4)

180 de minute90 de puncte + 10 din oficiu31 de cerințe

Toate subiectele sunt obligatorii. Se acordă zece puncte din oficiu. Timpul de lucru efectiv este de trei ore. Proba E. d) - Chimie anorganică și generală. Numere atomice: H-1; N-7; O-8; Mg-12; Cl-17; Ar-18. Mase atomice: H-1; C-12; N-14; O-16; Ne-20; Cl-35,5; Fe-56; Ag-108. Căldura specifică a apei: c = 4,18 kJ/(kg·K). Constanta molară a gazelor: R = 0,082 L·atm/(mol·K). Numărul lui Avogadro: N = 6,022·10^23 /mol.

Subiectul I

Itemii de la 1 la 10 se referă la substanțe, ale căror formule chimice notate cu litere de la (A) la (F), sunt prezentate mai jos:

(A) H2H_2 (B) [Ag(NH3)2]OH[Ag(NH_3)_2]OH (C) HClHCl (D) NaOHNaOH (E) H2OH_2O (F) NaClNaCl

Pentru fiecare item, notați pe foaia de examen numărul de ordine al itemului însoțit de litera corespunzătoare răspunsului corect. Fiecare item are un singur răspuns corect.

Subiectul I.A.13 puncte

1. Despre atomii din molecula substanței (A), este fals că:

a) au în nucleu câte un proton;

b) au sarcina nucleară +2;

c) au în înveliș câte un electron;

d) pun în comun între ei câte un electron.

Rezolvare

(A) este hidrogenul molecular, H2H_2.

Atomul de hidrogen are Z=1Z = 1: un proton în nucleu și un electron în înveliș. Sarcina nucleară este deci +1, nu +2.

Afirmația b este falsă.

Celelalte sunt adevărate: molecula H2H_2 se formează prin punerea în comun a câte unui electron de la fiecare atom, adică o legătură covalentă nepolară.

Barem

Item grilă cu răspuns unic; se cere afirmația FALSĂ. Barem oficial: 3 puncte pentru litera b. Fără punctaj parțial. Atomul de hidrogen are un singur proton, deci sarcina nucleară este +1, nu +2. Celelalte trei afirmații sunt adevărate: un proton în nucleu, un electron în înveliș, iar molecula H2H_2 se formează prin punerea în comun a câte unui electron de la fiecare atom.

Învață lecția: Legături chimice - ionică, covalentă, coordinativă și legătura de hidrogen
Subiectul I.A.23 puncte

2. Despre substanța (B) este fals că:

a) are numărul de coordinare 2;

b) ionul complex este divalent;

c) ionul metalic central este monovalent;

d) liganzii sunt molecule de amoniac.

Rezolvare

(B) este [Ag(NH3)2]OH[Ag(NH_3)_2]OH. Ea se disociază în ionul complex și ionul hidroxid: [Ag(NH3)2]OH→[Ag(NH3)2]++HO−[Ag(NH_3)_2]OH \rightarrow [Ag(NH_3)_2]^+ + HO^-

Ionul complex [Ag(NH3)2]+[Ag(NH_3)_2]^+ are sarcina +1, deci este monovalent. Afirmația b, care îl numește divalent, este falsă.

Celelalte sunt adevărate:

  • numărul de coordinare este 2, pentru că ionul central leagă doi liganzi;
  • ionul metalic central este Ag+Ag^+, monovalent;
  • liganzii sunt cele două molecule de amoniac, NH3NH_3.
Barem

Item grilă cu răspuns unic; se cere afirmația FALSĂ. Barem oficial: 3 puncte pentru litera b. Fără punctaj parțial. Ionul complex este [Ag(NH3)2]+[Ag(NH_3)_2]^+, cu sarcina +1, deci este monovalent, nu divalent. Celelalte sunt adevărate: numărul de coordinare este 2 (doi liganzi), ionul metalic central Ag+Ag^+ este monovalent, iar liganzii sunt molecule de amoniac.

Învață lecția: Legături chimice - ionică, covalentă, coordinativă și legătura de hidrogen
Subiectul I.A.33 puncte

3. Despre substanța (C) este adevărat că:

a) colorează fenolftaleina în albastru;

b) colorează turnesolul în albastru;

c) este un acid mai tare decât acidul cianhidric;

d) soluția sa apoasă nu conduce curentul electric.

Rezolvare

(C) este acidul clorhidric, HClHCl.

c) HClHCl este un acid tare: în soluție apoasă se ionizează total. Acidul cianhidric, HCNHCN, este un acid slab, ionizat doar parțial. Deci HClHCl este mai tare. Adevărat.

Celelalte:

  • a) fenolftaleina este incoloră în mediu acid; se colorează în roșu-carmin abia în mediu bazic;
  • b) turnesolul se colorează în roșu în mediu acid;
  • d) soluția conține ionii H3O+H_3O^+ și Cl−Cl^-, deci conduce curentul electric.

Varianta c.

Barem

Item grilă cu răspuns unic. Barem oficial: 3 puncte pentru litera c. Fără punctaj parțial. Acidul clorhidric este un acid tare, complet ionizat în soluție apoasă, spre deosebire de acidul cianhidric, care este slab. Variantele greșite: a - fenolftaleina rămâne incoloră în mediu acid; b - turnesolul se colorează în roșu în mediu acid, nu în albastru; d - soluția de acid clorhidric conține ioni, deci conduce curentul electric.

Învață lecția: Acizi și baze - teoria protolitică, tăria și neutralizarea
Subiectul I.A.43 puncte

4. În molecula substanței (E):

a) atomul de oxigen pune 2 electroni în comun;

b) fiecare atom de hidrogen pune 2 electroni în comun;

c) sunt două legături covalente nepolare;

d) sunt doi electroni neparticipanți.

Rezolvare

(E) este apa, H2OH_2O.

Oxigenul are 6 electroni pe stratul de valență. Formează două legături covalente, câte una cu fiecare atom de hidrogen, punând în comun câte un electron la fiecare legătură, adică 2 electroni în total. Varianta a este adevărată.

Celelalte:

  • b) fiecare atom de hidrogen are un singur electron, deci pune în comun unul, nu doi;
  • c) oxigenul este mai electronegativ decât hidrogenul, deci legăturile sunt polare;
  • d) rămân două perechi de electroni neparticipanți la oxigen, adică patru electroni.
Barem

Item grilă cu răspuns unic. Barem oficial: 3 puncte pentru litera a. Fără punctaj parțial. În molecula de apă oxigenul formează două legături covalente, punând în comun câte un electron pentru fiecare, deci 2 electroni în total. Variantele greșite: b - fiecare hidrogen are un singur electron, deci pune în comun unul; c - legăturile O-H sunt polare, pentru că oxigenul este mai electronegativ; d - oxigenul păstrează două perechi neparticipante, adică patru electroni, nu doi.

Învață lecția: Legături chimice - ionică, covalentă, coordinativă și legătura de hidrogen
Subiectul I.A.53 puncte

5. Este adevărat că:

a) (C) are în moleculă electroni neparticipanți;

b) (D) cedează protoni în soluție apoasă;

c) în compusul (A) hidrogenul are N.O. = +1;

d) în compusul (F) clorul are N.O. = +1.

Rezolvare

a) În HClHCl, clorul are 7 electroni de valență, dintre care unul participă la legătura cu hidrogenul. Rămân trei perechi neparticipante. Adevărat.

b) NaOHNaOH este o bază: acceptă protoni, nu îi cedează. Fals.

c) H2H_2 este o substanță elementară, deci numărul de oxidare al hidrogenului este 0. Fals.

d) În NaClNaCl, sodiul cedează electronul, deci clorul are N.O. = -1. Fals.

Varianta a.

Barem

Item grilă cu răspuns unic. Barem oficial: 3 puncte pentru litera a. Fără punctaj parțial. În molecula de acid clorhidric, clorul păstrează trei perechi de electroni neparticipanți. Variantele greșite: b - hidroxidul de sodiu acceptă protoni, este bază; c - în substanța elementară H2H_2 numărul de oxidare este 0, nu +1; d - în clorura de sodiu clorul are N.O. = -1.

Învață lecția: Legături chimice - ionică, covalentă, coordinativă și legătura de hidrogen
Subiectul I.A.63 puncte

6. Se consideră ecuațiile reacțiilor:

(I) NaOH+HCl→NaCl+H2ONaOH + HCl \rightarrow NaCl + H_2O

(II) H2+Cl2→2HClH_2 + Cl_2 \rightarrow 2HCl

(III) 2NaBr+Cl2→2NaCl+Br22NaBr + Cl_2 \rightarrow 2NaCl + Br_2

(IV) 2Na+2H2O→2NaOH+H22Na + 2H_2O \rightarrow 2NaOH + H_2

Numărul reacțiilor cu transfer de protoni este egal cu:

a) 4;

b) 3;

c) 2;

d) 1.

Rezolvare

O reacție cu transfer de protoni este o reacție acido-bazică; una cu transfer de electroni este redox. Le verificăm prin numerele de oxidare:

  • (I) NaOH+HCl→NaCl+H2ONaOH + HCl \rightarrow NaCl + H_2O: niciun număr de oxidare nu se schimbă. Acidul cedează un proton, baza îl acceptă - transfer de protoni;
  • (II) H2+Cl2→2HClH_2 + Cl_2 \rightarrow 2HCl: hidrogenul trece de la 0 la +1, clorul de la 0 la -1 - redox;
  • (III) 2NaBr+Cl2→2NaCl+Br22NaBr + Cl_2 \rightarrow 2NaCl + Br_2: clorul trece de la 0 la -1, bromul de la -1 la 0 - redox;
  • (IV) 2Na+2H2O→2NaOH+H22Na + 2H_2O \rightarrow 2NaOH + H_2: sodiul trece de la 0 la +1 - redox.

O singură reacție cu transfer de protoni, deci varianta d.

Barem

Item grilă cu răspuns unic. Barem oficial: 3 puncte pentru litera d. Fără punctaj parțial. Doar reacția (I), neutralizarea, este cu transfer de protoni: baza acceptă protonul cedat de acid. Reacțiile (II), (III) și (IV) sunt cu transfer de electroni, adică redox - se poate verifica prin schimbarea numerelor de oxidare.

Învață lecția: Acizi și baze - teoria protolitică, tăria și neutralizarea
Subiectul I.A.73 puncte

7. O soluție apoasă cu pH = 11:

a) poate fi soluția apoasă a substanței (C);

b) poate fi soluția apoasă a substanței (D);

c) are concentrația ionilor hidroniu 101110^{11} mol/L;

d) are concentrația ionilor hidroxid 101110^{11} mol/L.

Rezolvare

pH=11>7pH = 11 > 7, deci soluția este bazică.

b) Substanța (D) este hidroxidul de sodiu, o bază: soluția ei apoasă are pH bazic. Adevărat.

a) (C) este acidul clorhidric; soluția lui are pH sub 7. Fals.

c) Din definiția pH-ului: [H3O+]=10−pH=10−11 mol/L[H_3O^+] = 10^{-pH} = 10^{-11} \text{ mol/L} nu 101110^{11}, care ar fi o concentrație imposibilă. Fals.

d) pOH=14−11=3pOH = 14 - 11 = 3, deci [HO−]=10−3[HO^-] = 10^{-3} mol/L. Fals.

Varianta b.

Barem

Item grilă cu răspuns unic. Barem oficial: 3 puncte pentru litera b. Fără punctaj parțial. Un pH de 11 este bazic, deci soluția poate fi de hidroxid de sodiu, substanța (D). Variantele greșite: a - acidul clorhidric dă pH sub 7; c - concentrația ionilor hidroniu este 10−1110^{-11} mol/L, nu 101110^{11}; d - concentrația ionilor hidroxid este 10−310^{-3} mol/L.

Învață lecția: pH și indicatori - scara, calculul și neutralizarea
Subiectul I.A.83 puncte

8. La electroliza soluției apoase a substanței (F):

a) la anod migrează ioni H3O+H_3O^+;

b) la anod se formează hidrogen;

c) la catod se descarcă ionii Cl−Cl^-;

d) în soluție se formează substanța (D).

Rezolvare

(F) este clorura de sodiu. Ecuația globală a electrolizei soluției ei apoase: 2NaCl+2H2O→H2+Cl2+2NaOH2NaCl + 2H_2O \rightarrow H_2 + Cl_2 + 2NaOH

d) În soluție rămâne hidroxid de sodiu, adică substanța (D). Adevărat.

Celelalte:

  • a) cationii migrează spre catod, electrodul negativ, nu spre anod;
  • b) la anod se degajă clor; hidrogenul se formează la catod;
  • c) anionii Cl−Cl^- se descarcă la anod, nu la catod.

Varianta d.

Barem

Item grilă cu răspuns unic. Barem oficial: 3 puncte pentru litera d. Fără punctaj parțial. La electroliza soluției apoase de clorură de sodiu se obține hidroxid de sodiu în soluție, adică substanța (D). Variantele greșite: a - cationii migrează la catod, nu la anod; b - la anod se degajă clor, hidrogenul se formează la catod; c - anionii Cl−Cl^- se descarcă la anod.

Învață lecția: Electroliza - topitură, soluție apoasă și produșii de la fiecare electrod
Subiectul I.A.93 puncte

9. Reacția dintre substanțele (C) și (D) este o reacție care:

a) are loc cu absorbție de căldură;

b) are loc cu transfer de electroni;

c) are ca produși de reacție (E) și (F);

d) are loc cu viteză mică.

Rezolvare

(C) este HClHCl, (D) este NaOHNaOH. Reacția dintre ele este neutralizarea: HCl+NaOH→NaCl+H2OHCl + NaOH \rightarrow NaCl + H_2O

Produșii sunt clorura de sodiu, adică (F), și apa, adică (E). Varianta c.

Celelalte:

  • a) neutralizarea este exotermă, degajă căldură;
  • b) niciun număr de oxidare nu se schimbă: este transfer de protoni, nu de electroni;
  • d) reacțiile între ioni în soluție apoasă sunt rapide.
Barem

Item grilă cu răspuns unic. Barem oficial: 3 puncte pentru litera c. Fără punctaj parțial. Reacția dintre acidul clorhidric și hidroxidul de sodiu este neutralizarea, din care rezultă apă, adică (E), și clorură de sodiu, adică (F). Variantele greșite: a - neutralizarea este exotermă; b - este cu transfer de protoni, nu de electroni; d - reacțiile între ioni în soluție sunt rapide.

Învață lecția: Acizi și baze - teoria protolitică, tăria și neutralizarea
Subiectul I.A.103 puncte

10. În 63,6 g de substanță (B) sunt:

a) 34,2 g de argint;

b) 11,2 g de azot;

c) 4,6 g de oxigen;

d) 1,4 g de hidrogen.

Rezolvare

(B) este [Ag(NH3)2]OH[Ag(NH_3)_2]OH. Masa molară: M=108+2(14+3⋅1)+16+1=108+34+17=159 g/molM = 108 + 2(14 + 3 \cdot 1) + 16 + 1 = 108 + 34 + 17 = 159 \text{ g/mol}

n=63,6159=0,4 moln = \frac{63,6}{159} = 0,4 \text{ mol}

Molecula conține 2 atomi de azot, deci: mN=0,4⋅2⋅14=11,2 gm_N = 0,4 \cdot 2 \cdot 14 = 11,2 \text{ g}

Varianta b.

De verificat de ce celelalte sunt greșite: argintul dă 0,4⋅108=43,20,4 \cdot 108 = 43,2 g, oxigenul 0,4⋅16=6,40,4 \cdot 16 = 6,4 g, iar hidrogenul 0,4⋅7=2,80,4 \cdot 7 = 2,8 g - în primele două cazuri variantele propuse au cifrele inversate, ceea ce nu iartă un calcul făcut în grabă.

Barem

Item grilă cu răspuns unic. Barem oficial: 3 puncte pentru litera b. Fără punctaj parțial. [Ag(NH3)2]OH[Ag(NH_3)_2]OH are M=159M = 159 g/mol, deci 63,6 g înseamnă 0,4 mol. Azotul: 0,4⋅2⋅14=11,20,4 \cdot 2 \cdot 14 = 11,2 g. Valorile greșite: argint 0,4⋅108=43,20,4 \cdot 108 = 43,2 g (nu 34,2, cifrele sunt inversate), oxigen 0,4⋅16=6,40,4 \cdot 16 = 6,4 g (nu 4,6, tot inversate), hidrogen 0,4⋅7=2,80,4 \cdot 7 = 2,8 g (nu 1,4, jumătate).

Învață lecția: Mol, masă molară și calcule stoechiometrice - de la formula chimică la ecuația reacției

Citiți următoarele enunțuri. Dacă apreciați că enunțul este adevărat scrieți, pe foaia de examen, numărul de ordine al enunțului și litera A. Dacă apreciați că enunțul este fals scrieți, pe foaia de examen, numărul de ordine al enunțului și litera F.

Subiectul I.B.12 puncte

1. Atomii 1531P^{31}_{15}P și 1632S^{32}_{16}S au în nuclee același număr de neutroni.

Rezolvare

Numărul de neutroni este N=A−ZN = A - Z:

  • pentru 1531P^{31}_{15}P: N=31−15=16N = 31 - 15 = 16;
  • pentru 1632S^{32}_{16}S: N=32−16=16N = 32 - 16 = 16.

Sunt egale, deci enunțul este adevărat (A).

Barem

Item adevărat/fals. Barem oficial: 2 puncte pentru litera A. Fără punctaj parțial. Numărul de neutroni este diferența dintre numărul de masă și numărul atomic: fosforul are 31−15=1631 - 15 = 16, sulful are 32−16=1632 - 16 = 16. Sunt egale.

Învață lecția: Structura atomului - izotopi, straturi, substraturi și configurația electronică
Subiectul I.B.22 puncte

2. Electronul distinctiv al atomului de azot se află în substratul 2p.

Rezolvare

Azotul are Z=7Z = 7, deci configurația electronică: 1s22s22p31s^2 2s^2 2p^3

Electronul distinctiv este ultimul electron adăugat la completarea configurației - aici, al treilea electron din substratul 2p.

Enunțul este adevărat (A).

Barem

Item adevărat/fals. Barem oficial: 2 puncte pentru litera A. Fără punctaj parțial. Azotul are Z=7Z = 7 și configurația 1s22s22p31s^2 2s^2 2p^3; ultimul electron completat, adică electronul distinctiv, intră în substratul 2p.

Învață lecția: Structura atomului - izotopi, straturi, substraturi și configurația electronică
Subiectul I.B.32 puncte

3. În pila Daniell, puntea de sare asigură neutralitatea soluțiilor.

Rezolvare

În pila Daniell, zincul se oxidează și trimite ioni Zn2+Zn^{2+} în soluție, iar în cealaltă semicelulă ionii Cu2+Cu^{2+} se reduc și dispar din soluție. Fără o legătură între ele, o soluție s-ar încărca pozitiv și cealaltă negativ, iar pila s-ar opri imediat.

Puntea de sare permite migrarea ionilor între semicelule și compensează aceste sarcini, menținând soluțiile neutre din punct de vedere electric și închizând circuitul.

Enunțul este adevărat (A).

Barem

Item adevărat/fals. Barem oficial: 2 puncte pentru litera A. Fără punctaj parțial. Puntea de sare permite migrarea ionilor între cele două semicelule și compensează astfel sarcinile care s-ar acumula prin oxidare și reducere, menținând soluțiile neutre din punct de vedere electric și închizând circuitul.

Învață lecția: Electroliza - topitură, soluție apoasă și produșii de la fiecare electrod
Subiectul I.B.42 puncte

4. Clorura de sodiu este o substanță greu solubilă în apă.

Rezolvare

Clorura de sodiu este un compus ionic, iar apa este un solvent polar: moleculele de apă înconjoară ionii Na+Na^+ și Cl−Cl^- și îi desprind din rețeaua cristalină.

NaClNaCl este deci ușor solubilă în apă, nu greu solubilă.

Enunțul este fals (F).

Barem

Item adevărat/fals. Barem oficial: 2 puncte pentru litera F. Fără punctaj parțial. Clorura de sodiu este un compus ionic ușor solubil în apă - aproximativ 360 g la litru la temperatura camerei.

Învață lecția: Dizolvarea și soluțiile - concentrații, amestecare și diluare
Subiectul I.B.52 puncte

5. Caracterul nemetalic al clorului este mai pronunțat decât al bromului.

Rezolvare

Clorul și bromul sunt amândoi în grupa 17, clorul în perioada 3 și bromul în perioada 4.

În grupă, de sus în jos, raza atomică crește, iar electronul se acceptă mai greu, deci caracterul nemetalic scade.

Clorul fiind deasupra, are caracterul nemetalic mai pronunțat. Enunțul este adevărat (A).

Barem

Item adevărat/fals. Barem oficial: 2 puncte pentru litera A. Fără punctaj parțial. În grupa 17, caracterul nemetalic scade de sus în jos, pe măsură ce raza atomică crește. Clorul se află deasupra bromului, deci are caracter nemetalic mai pronunțat.

Învață lecția: Tabelul periodic - poziția din configurație și variația proprietăților

Subiectul al II-lea

Subiectul II.C.12 puncte

1. Atomul unui element chimic are 73 de electroni, iar în nucleu 181 de nucleoni. Determinați numărul de protoni, respectiv de neutroni ai acestui atom.

Rezolvare

Atomul este neutru din punct de vedere electric, deci are tot atâția protoni câți electroni: Z=73 protoniZ = 73 \text{ protoni}

Nucleonii sunt protonii și neutronii la un loc, deci: N=A−Z=181−73=108 neutroniN = A - Z = 181 - 73 = 108 \text{ neutroni}

Barem

Barem oficial: numărul protonilor 73 (1p), numărul neutronilor 108 (1p). Total 2 puncte. Atomul fiind neutru, numărul de protoni este egal cu numărul de electroni; neutronii sunt diferența dintre numărul de nucleoni și numărul de protoni: 181−73=108181 - 73 = 108. Un răspuns de 181 pentru neutroni arată că nucleonii au fost confundați cu neutronii.

Învață lecția: Structura atomului - izotopi, straturi, substraturi și configurația electronică
Subiectul II.C.24 puncte

2. a. Atomii unui element chimic (E) formează ioni negativi divalenți, izoelectronici cu atomul de argon. Scrieți configurația electronică a atomului elementului chimic (E).

b. Notați poziția (grupa, perioada) în Tabelul periodic a elementului (E).

Rezolvare

a. Ionul este divalent negativ, E2−E^{2-}, și izoelectronic cu argonul, care are 18 electroni. Deci ionul are 18 electroni, iar atomul neutru are: 18−2=16 electroni18 - 2 = 16 \text{ electroni}

Atomul are Z=16Z = 16 - este sulful. Configurația: 1s22s22p63s23p41s^2 2s^2 2p^6 3s^2 3p^4

b. Ultimul strat este al treilea, deci perioada 3. Pe stratul de valență sunt 2+4=62 + 4 = 6 electroni, iar elementul este din blocul p, deci grupa 16 (VIA).

Barem

Barem oficial: a. scrierea configurației electronice a atomului elementului (E): 1s22s22p63s23p41s^2 2s^2 2p^6 3s^2 3p^4 (2p); b. notarea poziției elementului (E) în Tabelul periodic: grupa 16 sau VIA (1p), perioada 3 (1p). Total 4 puncte. Raționamentul: ionul E2−E^{2-} are 18 electroni, ca argonul, deci atomul are 16 electroni și Z=16Z = 16 (sulf). Se acceptă notarea grupei atât cu 16, cât și cu VIA.

Învață lecția: Structura atomului - izotopi, straturi, substraturi și configurația electronică
Subiectul II.C.32 puncte

3. Modelați procesul de ionizare a atomului de magneziu, utilizând simbolul elementului chimic și puncte pentru reprezentarea electronilor.

Rezolvare

Magneziul are Z=12Z = 12 și configurația 1s22s22p63s21s^2 2s^2 2p^6 3s^2, deci doi electroni pe stratul de valență, notați cu două puncte lângă simbol.

La ionizare îi cedează pe amândoi și rămâne cu configurația stabilă a neonului: Mg:  −2e−→Mg2+Mg\text{:} \; - 2e^- \rightarrow Mg^{2+}

În scrierea cerută, simbolul MgMg apare cu cele două puncte care reprezintă electronii de valență, iar în dreapta ionul Mg2+Mg^{2+} apare fără ele.

Barem

Barem oficial: modelarea procesului de ionizare a atomului de magneziu, utilizând simbolul elementului chimic și puncte pentru reprezentarea electronilor (2p). Total 2 puncte. Se cere reprezentarea Lewis: magneziul cu cei doi electroni de valență notați cu puncte cedează doi electroni și devine ionul Mg2+Mg^{2+}. Un răspuns scris doar ca Mg−2e−→Mg2+Mg - 2e^- \rightarrow Mg^{2+}, fără punctele pentru electroni, nu respectă cerința și primește cel mult punctaj parțial.

Învață lecția: Legături chimice - ionică, covalentă, coordinativă și legătura de hidrogen
Subiectul II.C.43 puncte

4. a. Modelați formarea legăturii chimice în molecula de acid clorhidric, utilizând simbolurile elementelor chimice și puncte pentru reprezentarea electronilor.

b. Notați tipul legăturii covalente (nepolară/polară) dintre atomi, în molecula de acid clorhidric.

Rezolvare

a. Hidrogenul are un electron de valență, clorul are șapte. Fiecare pune în comun câte unul, iar perechea comună formează legătura: H⋅+⋅Cl....:→H:Cl....:H\cdot + \cdot\overset{..}{\underset{..}{Cl}}\text{:} \rightarrow H\text{:}\overset{..}{\underset{..}{Cl}}\text{:}

Astfel hidrogenul ajunge la configurația heliului (2 electroni), iar clorul la a argonului (8 electroni). Clorul păstrează trei perechi neparticipante.

b. Cei doi atomi sunt diferiți, iar clorul este mai electronegativ, deci perechea de electroni este deplasată spre el: legătura este covalentă polară.

Barem

Barem oficial: a. modelarea formării legăturii chimice în molecula de acid clorhidric, utilizând simbolurile elementelor chimice și puncte pentru reprezentarea electronilor (2p); b. notarea tipului legăturii dintre atomi în molecula de acid clorhidric: legătură covalentă polară (1p). Total 3 puncte. La punctul a trebuie să apară cei 7 electroni de valență ai clorului și electronul hidrogenului, iar perechea comună trebuie marcată. Un răspuns care omite perechile neparticipante ale clorului nu primește punctajul întreg.

Învață lecția: Legături chimice - ionică, covalentă, coordinativă și legătura de hidrogen
Subiectul II.C.54 puncte

5. Se amestecă 50 mL soluție de acid clorhidric de concentrație 1 M cu 10 mL soluție de acid clorhidric de concentrație 2 M și cu apă distilată. Se obțin 140 mL de soluție (S). Determinați concentrația molară a soluției (S).

Rezolvare

Apa distilată aduce volum, dar nu aduce acid, deci cantitatea de acid clorhidric este suma celor două porții:

n1=0,050 L⋅1 mol/L=0,05 moln_1 = 0,050 \text{ L} \cdot 1 \text{ mol/L} = 0,05 \text{ mol} n2=0,010 L⋅2 mol/L=0,02 moln_2 = 0,010 \text{ L} \cdot 2 \text{ mol/L} = 0,02 \text{ mol} n=0,05+0,02=0,07 moln = 0,05 + 0,02 = 0,07 \text{ mol}

Volumul final este cel al soluției (S), 140 mL=0,140 L140 \text{ mL} = 0,140 \text{ L}:

c=nV=0,070,140=0,5 mol/Lc = \frac{n}{V} = \frac{0,07}{0,140} = 0,5 \text{ mol/L}

De reținut: concentrația soluției obținute prin amestecare nu este media concentrațiilor. Media ar da 1,5 M, adică de trei ori răspunsul corect - se adună separat cantitățile și separat volumele.

Barem

Barem oficial: raționament corect (3p), calcule (1p), c=0,5c = 0,5 M. Total 4 puncte. Traseul: n1=0,050⋅1=0,05n_1 = 0,050 \cdot 1 = 0,05 mol, n2=0,010⋅2=0,02n_2 = 0,010 \cdot 2 = 0,02 mol, deci n=0,07n = 0,07 mol în 0,140 L, iar c=0,07:0,140=0,5c = 0,07 : 0,140 = 0,5 M. Apa distilată aduce volum, nu substanță dizolvată. Un rezultat de 1,5 M arată că s-a făcut media concentrațiilor, ignorând volumele; 1,17 M arată că s-a împărțit la volumul inițial, fără apa adăugată.

Învață lecția: Dizolvarea și soluțiile - concentrații, amestecare și diluare
Subiectul II.D.13 puncte

1. Sulful reacționează cu permanganatul de potasiu. Ecuația reacției care are loc este:

…KMnO4+…S+…H2O→…KOH+…SO2+…MnO2\ldots KMnO_4 + \ldots S + \ldots H_2O \rightarrow \ldots KOH + \ldots SO_2 + \ldots MnO_2

a. Scrieți ecuațiile proceselor de oxidare, respectiv de reducere, care au loc în această reacție.

b. Notați rolul permanganatului de potasiu (agent oxidant/agent reducător).

Rezolvare

Se citesc numerele de oxidare de o parte și de alta:

  • sulful trece de la 0 în substanța elementară la +4 în SO2SO_2;
  • manganul trece de la +7 în KMnO4KMnO_4 la +4 în MnO2MnO_2.

a. Procesul de oxidare (cedare de electroni), la sulf: S0−4e−→S+4S^0 - 4e^- \rightarrow S^{+4}

Procesul de reducere (acceptare de electroni), la mangan: Mn+7+3e−→Mn+4Mn^{+7} + 3e^- \rightarrow Mn^{+4}

b. Permanganatul de potasiu este cel care acceptă electroni, deci este agent oxidant. (Regula care se uită: cine se reduce este oxidant.)

Barem

Barem oficial: a. scrierea ecuațiilor proceselor de oxidare a sulfului (1p), respectiv de reducere a manganului (1p); b. notarea rolului permanganatului de potasiu: agent oxidant (1p). Total 3 puncte. Procesele: S0−4e−→S+4S^0 - 4e^- \rightarrow S^{+4} (oxidare) și Mn+7+3e−→Mn+4Mn^{+7} + 3e^- \rightarrow Mn^{+4} (reducere). Inversarea celor două procese sau numărul greșit de electroni nu primesc punctaj.

Învață lecția: Reacții redox - numere de oxidare, semireacții și egalarea prin electroni
Subiectul II.D.2un punct

2. Notați coeficienții stoechiometrici ai ecuației reacției de la punctul 1.

Rezolvare

Sulful cedează 4 electroni, manganul acceptă 3. Cel mai mic multiplu comun este 12, deci sunt nevoie de 3 atomi de sulf (care cedează 3⋅4=123 \cdot 4 = 12 electroni) și 4 atomi de mangan (care acceptă 4⋅3=124 \cdot 3 = 12).

4KMnO4+3S+2H2O→4KOH+3SO2+4MnO24KMnO_4 + 3S + 2H_2O \rightarrow 4KOH + 3SO_2 + 4MnO_2

Verificare pe elemente: K 4=44 = 4; Mn 4=44 = 4; S 3=33 = 3; H 4=44 = 4; O 16+2=4+6+8=1816 + 2 = 4 + 6 + 8 = 18.

Barem

Barem oficial: notarea coeficienților stoechiometrici ai ecuației reacției (1p): 4KMnO4+3S+2H2O→4KOH+3SO2+4MnO24KMnO_4 + 3S + 2H_2O \rightarrow 4KOH + 3SO_2 + 4MnO_2. Total 1 punct. Se acordă punctul numai pentru setul complet și corect de coeficienți.

Învață lecția: Reacții redox - numere de oxidare, semireacții și egalarea prin electroni
Subiectul II.D.36 puncte

3. a. Scrieți ecuația reacției dintre fier și clor.

b. Un eșantion de fier cu masa 44,8 g reacționează cu clorul. Determinați masa de sare obținută, exprimată în grame, la un randament al reacției de 90%.

Rezolvare

a. Clorul este un oxidant puternic și duce fierul la numărul de oxidare +3: 2Fe+3Cl2→2FeCl32Fe + 3Cl_2 \rightarrow 2FeCl_3

b. Cantitatea de fier: nFe=44,856=0,8 moln_{Fe} = \frac{44,8}{56} = 0,8 \text{ mol}

Din ecuație, raportul Fe:FeCl3Fe : FeCl_3 este 1 : 1, deci teoretic s-ar obține 0,8 mol de sare. Randamentul fiind 90%: n=0,8⋅0,9=0,72 moln = 0,8 \cdot 0,9 = 0,72 \text{ mol}

Masa molară a clorurii ferice: M=56+3⋅35,5=162,5 g/molM = 56 + 3 \cdot 35,5 = 162,5 \text{ g/mol}

m=0,72⋅162,5=117 gm = 0,72 \cdot 162,5 = 117 \text{ g}

Barem

Barem oficial: a. scrierea ecuației reacției dintre fier și clor - pentru scrierea formulelor chimice ale reactanților și a produsului de reacție (1p), pentru notarea coeficienților stoechiometrici (1p): 2Fe+3Cl2→2FeCl32Fe + 3Cl_2 \rightarrow 2FeCl_3; b. raționament corect (3p), calcule (1p), m=117m = 117 g FeCl3FeCl_3. Total 6 puncte. Traseul: nFe=44,8:56=0,8n_{Fe} = 44,8 : 56 = 0,8 mol; raportul Fe:FeCl3Fe : FeCl_3 este 1 : 1, deci teoretic 0,8 mol de sare; cu randament 90%, 0,8⋅0,9=0,720,8 \cdot 0,9 = 0,72 mol; M(FeCl3)=162,5M(FeCl_3) = 162,5 g/mol, deci m=117m = 117 g. Un rezultat de 130 g arată că randamentul a fost omis; 144,4 g arată că s-a împărțit la randament în loc să se înmulțească. Scrierea produsului ca FeCl2FeCl_2 nu primește punctaj - clorul, fiind oxidant puternic, duce fierul la starea +3.

Învață lecția: Reacții redox - numere de oxidare, semireacții și egalarea prin electroni

Subiectul al III-lea

Subiectul III.E.13 puncte

1. Ecuația termochimică a reacției de ardere a n-pentanului (C5H12C_5H_{12}) este:

C5H12(l)+8O2(g)→5CO2(g)+6H2O(g)+3243,6 kJC_5H_{12}(l) + 8O_2(g) \rightarrow 5CO_2(g) + 6H_2O(g) + 3243,6 \text{ kJ}

Determinați entalpia molară de formare standard a n-pentanului, ΔfHC5H12(l)0\Delta_f H^0_{C_5H_{12}(l)}, exprimată în kilojouli pe mol, utilizând entalpiile molare de formare standard ΔfHCO2(g)0=−393,5\Delta_f H^0_{CO_2(g)} = -393,5 kJ/mol, ΔfHH2O(g)0=−241,6\Delta_f H^0_{H_2O(g)} = -241,6 kJ/mol și variația de entalpie standard a reacției.

Rezolvare

Ecuația este scrisă cu căldura degajată în membrul drept, deci reacția este exotermă: ΔrH0=−3243,6 kJ\Delta_r H^0 = -3243,6 \text{ kJ}

Prin legea lui Hess, variația de entalpie este suma entalpiilor de formare ale produșilor minus cea a reactanților, fiecare înmulțită cu coeficientul din ecuație. Oxigenul este element în stare standard, deci entalpia lui de formare este zero prin definiție:

ΔrH0=5⋅ΔfHCO20+6⋅ΔfHH2O0−ΔfHC5H120\Delta_r H^0 = 5 \cdot \Delta_f H^0_{CO_2} + 6 \cdot \Delta_f H^0_{H_2O} - \Delta_f H^0_{C_5H_{12}}

−3243,6=5(−393,5)+6(−241,6)−ΔfHC5H120-3243,6 = 5(-393,5) + 6(-241,6) - \Delta_f H^0_{C_5H_{12}}

−3243,6=−1967,5−1449,6−ΔfHC5H120=−3417,1−ΔfHC5H120-3243,6 = -1967,5 - 1449,6 - \Delta_f H^0_{C_5H_{12}} = -3417,1 - \Delta_f H^0_{C_5H_{12}}

ΔfHC5H120=−3417,1+3243,6=−173,5 kJ/mol\Delta_f H^0_{C_5H_{12}} = -3417,1 + 3243,6 = -173,5 \text{ kJ/mol}

Barem

Barem oficial: raționament corect (2p), calcule (1p), ΔfHC5H12(l)0=−173,5\Delta_f H^0_{C_5H_{12}(l)} = -173,5 kJ/mol. Total 3 puncte. Traseul: ecuația termochimică degajă căldură, deci ΔrH0=−3243,6\Delta_r H^0 = -3243,6 kJ; prin legea lui Hess, ΔrH0=5⋅(−393,5)+6⋅(−241,6)−ΔfHC5H120\Delta_r H^0 = 5 \cdot (-393,5) + 6 \cdot (-241,6) - \Delta_f H^0_{C_5H_{12}}, oxigenul fiind element în stare standard, cu entalpie de formare zero. Un rezultat de +173,5 arată că semnul variației de entalpie a fost luat pozitiv.

Învață lecția: Termochimie - entalpia de formare, efectul termic și căldura de reacție
Subiectul III.E.23 puncte

2. Determinați căldura obținută la arderea a 180 g de n-pentan, exprimată în kilojouli. Utilizați informații de la punctul 1.

Rezolvare

Masa molară a n-pentanului: M=5⋅12+12⋅1=72 g/molM = 5 \cdot 12 + 12 \cdot 1 = 72 \text{ g/mol}

n=18072=2,5 moln = \frac{180}{72} = 2,5 \text{ mol}

Ecuația termochimică arată că la arderea unui mol se degajă 3243,6 kJ, deci: Q=2,5⋅3243,6=8109 kJQ = 2,5 \cdot 3243,6 = 8109 \text{ kJ}

Barem

Barem oficial: raționament corect (2p), calcule (1p), Q=8109Q = 8109 kJ. Total 3 puncte. Traseul: M(C5H12)=72M(C_5H_{12}) = 72 g/mol, deci n=180:72=2,5n = 180 : 72 = 2,5 mol; căldura degajată pe mol este 3243,6 kJ, deci Q=2,5⋅3243,6=8109Q = 2,5 \cdot 3243,6 = 8109 kJ. Se acceptă și răspunsul cu semn negativ, -8109 kJ, dacă enunțul este citit ca variație de entalpie; cerința spune însă căldura obținută.

Învață lecția: Termochimie - entalpia de formare, efectul termic și căldura de reacție
Subiectul III.E.33 puncte

3. Determinați masa de apă, exprimată în kilograme, care poate fi încălzită de la 38 °C la 88 °C, utilizând 2090 kJ, căldură rezultată la arderea unui combustibil. Se consideră că nu au loc pierderi de căldură.

Rezolvare

Variația de temperatură: ΔT=88−38=50 grade\Delta T = 88 - 38 = 50 \text{ grade}

(O diferență de temperatură are aceeași valoare în grade Celsius și în kelvini, deci nu este nevoie de conversie.)

Din ecuația calorimetriei Q=m⋅c⋅ΔTQ = m \cdot c \cdot \Delta T: m=Qc⋅ΔT=20904,18⋅50=2090209=10 kgm = \frac{Q}{c \cdot \Delta T} = \frac{2090}{4,18 \cdot 50} = \frac{2090}{209} = 10 \text{ kg}

Barem

Barem oficial: raționament corect (2p), calcule (1p), m=10m = 10 kg H2OH_2O. Total 3 puncte. Traseul: ΔT=88−38=50\Delta T = 88 - 38 = 50 grade, iar din Q=m⋅c⋅ΔTQ = m \cdot c \cdot \Delta T rezultă m=2090:(4,18⋅50)=10m = 2090 : (4,18 \cdot 50) = 10 kg. Căldura specifică fiind dată în kJ/(kg·K), rezultatul iese direct în kilograme. O diferență de temperatură calculată în kelvini dă același număr, pentru că este o diferență.

Învață lecția: Legea lui Hess prin combinarea ecuațiilor, și calorimetria
Subiectul III.E.44 puncte

4. Aplicați legea lui Hess pentru a determina variația de entalpie a reacției:

Ca2+(aq)+2HO−(aq)+CO2(g)→CaCO3(s)+H2O(l),ΔrH0Ca^{2+}(aq) + 2HO^-(aq) + CO_2(g) \rightarrow CaCO_3(s) + H_2O(l), \quad \Delta_r H^0

în funcție de variațiile de entalpie ale reacțiilor descrise de următoarele ecuații termochimice:

(1) Ca(OH)2(s)→H2O(l)+CaO(s)Ca(OH)_2(s) \rightarrow H_2O(l) + CaO(s), ΔrH10\Delta_r H^0_1

(2) CaCO3(s)→CaO(s)+CO2(g)CaCO_3(s) \rightarrow CaO(s) + CO_2(g), ΔrH20\Delta_r H^0_2

(3) Ca(OH)2(s)→Ca2+(aq)+2HO−(aq)Ca(OH)_2(s) \rightarrow Ca^{2+}(aq) + 2HO^-(aq), ΔrH30\Delta_r H^0_3

Rezolvare

Se combină cele trei ecuații astfel încât, după simplificare, să rămână exact ecuația căutată.

Se ia (1) așa cum este scrisă, iar (2) și (3) inversate:

  • (1): Ca(OH)2(s)→H2O(l)+CaO(s)Ca(OH)_2(s) \rightarrow H_2O(l) + CaO(s)
  • −-(2): CaO(s)+CO2(g)→CaCO3(s)CaO(s) + CO_2(g) \rightarrow CaCO_3(s)
  • −-(3): Ca2+(aq)+2HO−(aq)→Ca(OH)2(s)Ca^{2+}(aq) + 2HO^-(aq) \rightarrow Ca(OH)_2(s)

Adunându-le, Ca(OH)2Ca(OH)_2 și CaOCaO apar în ambii membri și se simplifică, rămânând: Ca2+(aq)+2HO−(aq)+CO2(g)→CaCO3(s)+H2O(l)Ca^{2+}(aq) + 2HO^-(aq) + CO_2(g) \rightarrow CaCO_3(s) + H_2O(l)

O ecuație inversată își schimbă semnul variației de entalpie, deci: ΔrH0=ΔrH10−ΔrH20−ΔrH30\Delta_r H^0 = \Delta_r H^0_1 - \Delta_r H^0_2 - \Delta_r H^0_3

Barem

Barem oficial: raționament corect (4p): ΔrH0=ΔrH10−ΔrH20−ΔrH30\Delta_r H^0 = \Delta_r H^0_1 - \Delta_r H^0_2 - \Delta_r H^0_3. Total 4 puncte. Se cere combinația de ecuații, nu o valoare numerică. Semnele sunt esențiale: ecuațiile (2) și (3) intră inversate, deci cu semn schimbat. O expresie cu toate semnele plus nu primește punctaj.

Învață lecția: Legea lui Hess prin combinarea ecuațiilor, și calorimetria
Subiectul III.E.52 puncte

5. Scrieți formulele chimice ale substanțelor CH2Cl2(l)CH_2Cl_2(l), CH2N2(s)CH_2N_2(s) și CH2O2(l)CH_2O_2(l), în sensul creșterii stabilității acestora, utilizând entalpiile molare de formare standard ΔfHCH2Cl2(l)0=−124,2\Delta_f H^0_{CH_2Cl_2(l)} = -124,2 kJ/mol, ΔfHCH2N2(s)0=+58,8\Delta_f H^0_{CH_2N_2(s)} = +58,8 kJ/mol și ΔfHCH2O2(l)0=−425,0\Delta_f H^0_{CH_2O_2(l)} = -425,0 kJ/mol.

Rezolvare

Cu cât entalpia molară de formare standard este mai mică (mai negativă), cu atât substanța este mai stabilă - s-a degajat mai multă energie la formarea ei din elemente, deci trebuie consumată mai multă pentru a o desface.

Așezăm valorile în ordine descrescătoare, ceea ce dă stabilitatea în ordine crescătoare:

+58,8  (CH2N2)  >  −124,2  (CH2Cl2)  >  −425,0  (CH2O2)+58,8 \; (CH_2N_2) \; > \; -124,2 \; (CH_2Cl_2) \; > \; -425,0 \; (CH_2O_2)

Deci, în sensul creșterii stabilității: CH2N2(s),  CH2Cl2(l),  CH2O2(l)CH_2N_2(s), \; CH_2Cl_2(l), \; CH_2O_2(l)

Barem

Barem oficial: scrierea formulelor chimice în sensul creșterii stabilității substanțelor: CH2N2(s)CH_2N_2(s), CH2Cl2(l)CH_2Cl_2(l), CH2O2(l)CH_2O_2(l) (2p). Total 2 puncte. Cu cât entalpia de formare este mai mică (mai negativă), cu atât substanța este mai stabilă, deci ordinea crescătoare a stabilității este ordinea descrescătoare a entalpiei: +58,8, apoi -124,2, apoi -425,0. Ordinea inversă nu primește punctaj.

Învață lecția: Termochimie - entalpia de formare, efectul termic și căldura de reacție
Subiectul III.F.12 puncte

1. Scrieți ecuația reacției globale care are loc la electroliza soluției apoase de clorură de sodiu.

Rezolvare

În soluție apoasă, la catod se reduce apa, nu ionul de sodiu, pentru că sodiul este un metal prea activ ca să se depună dintr-o soluție apoasă. La anod se oxidează ionii clorură.

Ecuația globală: 2NaCl+2H2O→H2+Cl2+2NaOH2NaCl + 2H_2O \rightarrow H_2 + Cl_2 + 2NaOH

Se obțin hidrogen la catod, clor la anod și hidroxid de sodiu rămas în soluție - de aici și numele industrial al procedeului, electroliza clorosodică.

Barem

Barem oficial: pentru scrierea formulelor chimice ale reactanților și ale produșilor de reacție (1p), pentru notarea coeficienților stoechiometrici ai ecuației reacției (1p): 2NaCl+2H2O→H2+Cl2+2NaOH2NaCl + 2H_2O \rightarrow H_2 + Cl_2 + 2NaOH. Total 2 puncte. Ecuația electrolizei clorurii de sodiu TOPITE (2NaCl→2Na+Cl22NaCl \rightarrow 2Na + Cl_2) nu primește punctaj - cerința spune soluție apoasă, iar acolo apa se reduce în locul sodiului.

Învață lecția: Electroliza - topitură, soluție apoasă și produșii de la fiecare electrod
Subiectul III.F.23 puncte

2. Determinați viteza de reacție a unei reacții de ordinul 2, de tipul 2A→B+D2A \rightarrow B + D, dacă pentru concentrația reactantului de 0,2 mol·L⁻¹, constanta de viteză este 1,25⋅10−51,25 \cdot 10^{-5} L·mol⁻¹·s⁻¹.

Rezolvare

Reacția este de ordinul 2, deci legea vitezei este: v=k⋅[A]2v = k \cdot [A]^2

Atenție: exponentul vine din ordinul de reacție, care se măsoară experimental, nu din coeficientul stoechiometric 2 din ecuație. Aici cele două coincid, dar în general nu coincid.

v=1,25⋅10−5⋅(0,2)2=1,25⋅10−5⋅0,04=5⋅10−7v = 1,25 \cdot 10^{-5} \cdot (0,2)^2 = 1,25 \cdot 10^{-5} \cdot 0,04 = 5 \cdot 10^{-7}

Unitatea se citește din unitatea constantei: L⋅mol−1⋅s−1L \cdot mol^{-1} \cdot s^{-1} înmulțit cu (mol⋅L−1)2(mol \cdot L^{-1})^2 dă mol⋅L−1⋅s−1mol \cdot L^{-1} \cdot s^{-1}.

v=5⋅10−7 mol⋅L−1⋅s−1v = 5 \cdot 10^{-7} \text{ mol} \cdot L^{-1} \cdot s^{-1}

Barem

Barem oficial: raționament corect (2p), calcule (1p), v=5⋅10−7v = 5 \cdot 10^{-7} mol·L⁻¹·s⁻¹. Total 3 puncte. Traseul: reacția fiind de ordinul 2, legea vitezei este v=k⋅[A]2=1,25⋅10−5⋅0,04=5⋅10−7v = k \cdot [A]^2 = 1,25 \cdot 10^{-5} \cdot 0,04 = 5 \cdot 10^{-7}. Un rezultat de 2,5⋅10−62,5 \cdot 10^{-6} arată că s-a înmulțit cu concentrația în loc să se ridice la putere. Unitatea trebuie scrisă: ea se citește din unitatea constantei și este cerută explicit.

Învață lecția: Cinetica chimică - viteza de reacție, legea vitezei și unitatea constantei
Subiectul III.F.35 puncte

3. a. O probă de 10 mol de neon se află într-o incintă închisă cu volumul de 164 L, la 27 °C. Determinați presiunea neonului în incintă, exprimată în atmosfere.

b. Determinați masa unei probe de neon care conține 12,044⋅102412,044 \cdot 10^{24} atomi, exprimată în grame.

Rezolvare

a. Temperatura absolută: T=27+273=300 KT = 27 + 273 = 300 \text{ K}

Din ecuația de stare a gazului ideal, pV=nRTpV = nRT: p=nRTV=10⋅0,082⋅300164=246164=1,5 atmp = \frac{nRT}{V} = \frac{10 \cdot 0,082 \cdot 300}{164} = \frac{246}{164} = 1,5 \text{ atm}

b. Cantitatea de neon, din numărul de atomi și numărul lui Avogadro: n=12,044⋅10246,022⋅1023=20 moln = \frac{12,044 \cdot 10^{24}}{6,022 \cdot 10^{23}} = 20 \text{ mol}

Neonul este un gaz monoatomic cu masa atomică 20, deci M=20M = 20 g/mol: m=20⋅20=400 gm = 20 \cdot 20 = 400 \text{ g}

Barem

Barem oficial: a. raționament corect (2p), calcule (1p), p=1,5p = 1,5 atm; b. raționament corect (1p), calcule (1p), m=400m = 400 g Ne. Total 5 puncte. La a: temperatura trebuie convertită în kelvini, T=27+273=300T = 27 + 273 = 300 K, iar din pV=nRTpV = nRT rezultă p=10⋅0,082⋅300:164=1,5p = 10 \cdot 0,082 \cdot 300 : 164 = 1,5 atm. Folosirea temperaturii în grade Celsius este eroarea care se penalizează. La b: n=12,044⋅1024:6,022⋅1023=20n = 12,044 \cdot 10^{24} : 6,022 \cdot 10^{23} = 20 mol, iar m=20⋅20=400m = 20 \cdot 20 = 400 g.

Învață lecția: Starea gazoasă - ecuația de stare a gazului ideal și volumul molar

Alte subiecte de Chimie

Descarcă

Începe azi. Bacul nu așteaptă.

Descarcă Tomomi pe telefonul copilului tău și pornește perioada de probă gratuită.