Subiect oficial de bacalaureat

BAC Chimie anorganică - model 2026

180 de minute90 de puncte + 10 din oficiu31 de cerințe

Toate subiectele sunt obligatorii. Se acordă zece puncte din oficiu. Timpul de lucru efectiv este de trei ore. Proba E. d) - Chimie anorganică și generală. Numere atomice: N-7; O-8; Ne-10; Na-11; Mg-12; S-16; Cl-17. Mase atomice: H-1; C-12; N-14; O-16; Ne-20; Na-23; Cl-35,5; Fe-56; Ag-108; Pb-207. Căldura specifică a apei: c = 4,18 kJ/(kg·K). Constanta molară a gazelor: R = 0,082 L·atm/(mol·K). Numărul lui Avogadro: N = 6,022·10^23 /mol.

Subiectul I

Itemii de la 1 la 10 se referă la specii chimice, ale căror formule chimice notate cu litere de la (A) la (F), sunt prezentate mai jos:

(A) H2H_2 (B) [Ag(NH3)2]OH[Ag(NH_3)_2]OH (C) HClHCl (D) Na2O2Na_2O_2 (E) PbO2PbO_2 (F) Mg2+Mg^{2+}

Pentru fiecare item, notați pe foaia de examen numărul de ordine al itemului însoțit de litera corespunzătoare răspunsului corect. Fiecare item are un singur răspuns corect.

Subiectul I.A.13 puncte

1. Numărul de substanțe formate din molecule diatomice este egal cu:

a) 1;

b) 2;

c) 3;

d) 4.

Rezolvare

O moleculă diatomică are exact doi atomi.

  • (A) H2H_2: doi atomi, deci da;
  • (C) HClHCl: un hidrogen și un clor, deci da;
  • (B) [Ag(NH3)2]OH[Ag(NH_3)_2]OH: combinație complexă, cu mult mai mulți atomi;
  • (D) Na2O2Na_2O_2 și (E) PbO2PbO_2: compuși ionici, care nu sunt formați din molecule, ci din rețele de ioni;
  • (F) Mg2+Mg^{2+}: un ion, nu o substanță.

Răspuns: 2.

Merită observat că enunțul spune substanțe, ceea ce elimină din start ionul (F), oricâți atomi ar avea.

Barem

Item grilă cu răspuns unic. Barem oficial: 3 puncte pentru litera b. Fără punctaj parțial. Sunt formate din molecule diatomice hidrogenul, H2H_2, și acidul clorhidric, HClHCl, deci două. Peroxidul de sodiu și dioxidul de plumb sunt compuși ionici, care nu au molecule; hidroxidul de diaminoargint(I) este o combinație complexă, cu mult mai mult de doi atomi; iar Mg2+Mg^{2+} este un ION, nu o substanță.

Învață lecția: Legături chimice - ionică, covalentă, coordinativă și legătura de hidrogen
Subiectul I.A.23 puncte

2. Numărul electronilor din învelișul electronic al atomului din care provine specia chimică (F) este:

a) mai mic decât al unui atom de sodiu;

b) mai mic decât al unui atom de neon;

c) mai mare decât al unui ion de oxigen;

d) mai mare decât al unui ion de sulf.

Rezolvare

Enunțul cere electronii atomului din care provine specia, nu ai ionului. Atomul de magneziu are Z=12Z = 12, deci 12 electroni.

Comparăm pe rând:

  • atom de sodiu: 11 electroni. 12>1112 > 11, deci a este falsă;
  • atom de neon: 10. 12>1012 > 10, deci b este falsă;
  • ion de oxigen, O2−O^{2-}: 8+2=108 + 2 = 10. 12>1012 > 10, deci c este adevărată;
  • ion de sulf, S2−S^{2-}: 16+2=1816 + 2 = 18. 12<1812 < 18, deci d este falsă.

Cine compară din reflex ionul Mg2+Mg^{2+}, cu 10 electroni, obține alt răspuns la fiecare variantă. Prima propoziție a itemului decide tot restul.

Barem

Item grilă cu răspuns unic. Barem oficial: 3 puncte pentru litera c. Fără punctaj parțial. Specia (F) este Mg2+Mg^{2+}, care provine din atomul de magneziu, cu 12 electroni. Comparațiile: sodiu 11 (deci 12 nu este mai mic), neon 10 (la fel), ionul de oxigen O2−O^{2-} are 8+2=108 + 2 = 10 electroni, deci 12 este mai mare, iar ionul de sulf S2−S^{2-} are 16+2=1816 + 2 = 18, deci 12 nu este mai mare. Capcana este că trei dintre variante compară cu IONI sau cu atomi, iar cititorul grăbit compară ionul Mg2+Mg^{2+} în loc de atomul din care provine.

Învață lecția: Structura atomului - izotopi, straturi, substraturi și configurația electronică
Subiectul I.A.33 puncte

3. Despre substanța (C) este adevărat că:

a) este un acid slab în soluție apoasă;

b) nu reacționează cu hidroxidul de sodiu;

c) nu se dizolvă în solvenți polari;

d) soluția sa apoasă este un electrolit.

Rezolvare

(C) este acidul clorhidric.

d este adevărată. În apă, HClHCl ionizează total:

HCl+H2O→H3O++Cl−HCl + H_2O \rightarrow H_3O^+ + Cl^-

Soluția conține ioni mobili, deci conduce curentul electric, adică este un electrolit.

a este falsă: ionizarea totală este chiar definiția unui acid tare.

b este falsă: HCl+NaOH→NaCl+H2OHCl + NaOH \rightarrow NaCl + H_2O.

c este falsă: molecula de HClHCl este covalentă POLARĂ, iar substanțele polare se dizolvă bine în solvenți polari.

Barem

Item grilă cu răspuns unic. Barem oficial: 3 puncte pentru litera d. Fără punctaj parțial. Substanța (C) este acidul clorhidric, care ionizează total în apă și lasă ioni liberi, deci soluția conduce curentul electric: este un electrolit. Varianta a greșește tăria (HClHCl este acid TARE), varianta b neagă neutralizarea, iar varianta c contrazice regula asemănătorul dizolvă asemănătorul, HClHCl fiind o moleculă polară, foarte solubilă în apă.

Învață lecția: Acizi și baze - teoria protolitică, tăria și neutralizarea
Subiectul I.A.43 puncte

4. Numărul de oxidare (N.O.) al argintului în substanța (B):

a) are valoarea -1;

b) are valoarea +2;

c) este egal cu N.O. al clorului în (C);

d) este egal cu N.O. al sodiului în (D).

Rezolvare

Calculăm numărul de oxidare al argintului în [Ag(NH3)2]OH[Ag(NH_3)_2]OH.

Moleculele de amoniac sunt neutre, deci contribuie cu 0. Grupa hidroxid aduce -1. Molecula, în ansamblu, este neutră:

N.O.(Ag)+2⋅0+(−1)=0⇒N.O.(Ag)=+1N.O.(Ag) + 2 \cdot 0 + (-1) = 0 \Rightarrow N.O.(Ag) = +1

Comparăm cu variantele:

  • clorul în HClHCl are -1, deci c este falsă;
  • sodiul în Na2O2Na_2O_2 are +1, deci d este adevărată.

Atenție la peroxid: acolo OXIGENUL este -1, nu -2, ceea ce este neobișnuit. Sodiul rămâne însă +1, ca în toți compușii lui, deci capcana nu schimbă răspunsul.

Barem

Item grilă cu răspuns unic. Barem oficial: 3 puncte pentru litera d. Fără punctaj parțial. În [Ag(NH3)2]OH[Ag(NH_3)_2]OH liganzii amoniac sunt neutri și grupa hidroxid aduce -1, iar molecula este neutră, deci argintul este +1. În peroxidul de sodiu, Na2O2Na_2O_2, sodiul este +1, deci cele două valori coincid. Varianta c compară cu clorul din HClHCl, care este -1. Peroxidul este ales anume: oxigenul din el are -1, nu -2, dar sodiul rămâne +1, deci capcana nu atinge răspunsul.

Învață lecția: Reacții redox - numere de oxidare, semireacții și egalarea prin electroni
Subiectul I.A.53 puncte

5. Este fals că:

a) (A) reacționează cu clorul;

b) (C) acceptă protoni în soluție apoasă;

c) (D) se formează în reacția sodiului cu oxigenul;

d) (F) se formează la ionizarea unui atom de magneziu.

Rezolvare

Se cere afirmația falsă.

b este falsă: în soluție apoasă acidul clorhidric CEDEAZĂ protonul apei,

HCl+H2O→H3O++Cl−HCl + H_2O \rightarrow H_3O^+ + Cl^-

A accepta protoni este rolul unei baze. Aici apa este cea care acceptă.

Celelalte sunt adevărate:

a: H2+Cl2→2HClH_2 + Cl_2 \rightarrow 2HCl, la lumină.

c: sodiul ars în oxigen în exces dă peroxid, Na2O2Na_2O_2, nu oxid simplu. Acesta este chiar motivul pentru care programa îl cere separat.

d: Mg−2e−→Mg2+Mg - 2e^- \rightarrow Mg^{2+}.

Barem

Item grilă cu răspuns unic. Barem oficial: 3 puncte pentru litera b. Fără punctaj parțial. Acidul clorhidric CEDEAZĂ protoni în soluție apoasă, deci se comportă ca acid, nu ca bază; a accepta protoni este comportarea unei baze. Celelalte trei sunt adevărate: hidrogenul arde în clor dând acid clorhidric, sodiul ars în oxigen dă peroxid, iar magneziul ionizat cedează doi electroni și devine Mg2+Mg^{2+}.

Învață lecția: Acizi și baze - teoria protolitică, tăria și neutralizarea
Subiectul I.A.63 puncte

6. Între ecuațiile reacțiilor de mai jos este și aceea a unei reacții de neutralizare:

(I) NaOH+HCl→NaCl+H2ONaOH + HCl \rightarrow NaCl + H_2O

(II) 2Na+Cl2→2NaCl2Na + Cl_2 \rightarrow 2NaCl

(III) NH4Cl+NaOH→NH3+H2O+NaClNH_4Cl + NaOH \rightarrow NH_3 + H_2O + NaCl

(IV) NaCN+HCl→NaCl+HCNNaCN + HCl \rightarrow NaCl + HCN

Aceasta este ecuația chimică:

a) (I);

b) (II);

c) (III);

d) (IV).

Rezolvare

Neutralizarea este reacția dintre un acid și o bază, din care rezultă o sare și apă.

(I): NaOHNaOH este bază, HClHCl este acid, produșii sunt sare și apă. Aceasta este neutralizarea, deci răspunsul este a.

(II) este o combinare între un metal și un nemetal, cu transfer de electroni: reacție redox.

(III) pornește de la o SARE și o bază. Ea scoate baza slabă, amoniacul, din sarea ei. Faptul că apare apă printre produși nu o face neutralizare.

(IV) pornește de la o sare și un acid: acidul tare scoate acidul slab, HCNHCN, din sarea lui.

Ultimele două sunt reacții de deplasare a unui component slab din sarea lui, un tipar diferit de neutralizare.

Barem

Item grilă cu răspuns unic. Barem oficial: 3 puncte pentru litera a. Fără punctaj parțial. Neutralizarea este reacția dintre un ACID și o BAZĂ, cu formare de sare și apă. Numai (I) are acest tipar. (II) este o combinare, deci redox. (III) este reacția unei sări cu o bază, care scoate amoniacul, iar (IV) este reacția unei sări cu un acid mai tare, care scoate acidul slab. Prezența apei printre produși nu este suficientă: (III) are apă și tot nu este neutralizare.

Învață lecția: Acizi și baze - teoria protolitică, tăria și neutralizarea
Subiectul I.A.73 puncte

7. O soluție apoasă a substanței (C):

a) colorează în albastru fenolftaleina;

b) colorează în albastru turnesolul;

c) poate avea valoarea pH-ului egală cu 1;

d) poate avea valoarea pH-ului egală cu 11.

Rezolvare

(C) este acidul clorhidric, deci soluția lui apoasă este acidă: pH<7pH < 7.

c este singura compatibilă. Un pH de 1 corespunde unei soluții de HClHCl 0,1 M, ceea ce este cu totul obișnuit.

d cere pH=11pH = 11, adică mediu bazic, imposibil pentru un acid.

b inversează virajul: turnesolul se face roșu în acid, albastru în bazic.

a este imposibilă în orice mediu: fenolftaleina are doar două stări, incoloră în acid și roșu-carmin în bazic. Albastru nu este o culoare pe care să o ia vreodată, iar acest distractor se repetă de la o variantă la alta.

Barem

Item grilă cu răspuns unic. Barem oficial: 3 puncte pentru litera c. Fără punctaj parțial. Soluția de acid clorhidric este acidă, deci are pH sub 7, iar valoarea 1 este perfect posibilă (o soluție 0,1 M). Varianta a este imposibilă în orice mediu: fenolftaleina este incoloră în acid și roșu-carmin în bazic, niciodată albastră. Varianta b inversează virajul turnesolului, care se ÎNROȘEȘTE în acid. Varianta d cere un mediu bazic.

Învață lecția: pH și indicatori - scara, calculul și neutralizarea
Subiectul I.A.83 puncte

8. Este adevărat că:

a) (A) se obține la electroliza apei;

b) (B) este reactivul Schweizer;

c) (D) are raportul masic Na:O=1:1Na : O = 1 : 1;

d) (E) are raportul masic Pb:O=2:1Pb : O = 2 : 1.

Rezolvare

a este adevărată:

2H2O→2H2+O22H_2O \rightarrow 2H_2 + O_2

Hidrogenul se degajă la catod, deci (A) se obține la electroliza apei.

b este falsă: [Ag(NH3)2]OH[Ag(NH_3)_2]OH este reactivul Tollens, hidroxid de diaminoargint(I). Reactivul Schweizer este complexul de CUPRU, [Cu(NH3)4](OH)2[Cu(NH_3)_4](OH)_2, iar soluția lui este albastru-violet, nu incoloră.

c este falsă: în Na2O2Na_2O_2 raportul ATOMIC este 2:2=1:12 : 2 = 1 : 1, dar cel MASIC este 2⋅23:2⋅16=46:32=23:162 \cdot 23 : 2 \cdot 16 = 46 : 32 = 23 : 16.

d este falsă: în PbO2PbO_2 raportul atomic este 1:21 : 2, iar cel masic 207:32207 : 32.

Ambele distractoare funcționează pe aceeași confuzie, între raportul atomic și cel masic.

Barem

Item grilă cu răspuns unic. Barem oficial: 3 puncte pentru litera a. Fără punctaj parțial. La electroliza apei se degajă hidrogen la catod și oxigen la anod, deci (A) se obține astfel. Varianta b confundă cei doi reactivi cu amoniac: [Ag(NH3)2]OH[Ag(NH_3)_2]OH este reactivul TOLLENS, cel cu argint, în timp ce Schweizer este complexul de cupru. Variantele c și d cer rapoarte MASICE, iar cine le citește ca rapoarte atomice le găsește adevărate pe amândouă.

Învață lecția: Combinații complexe - ion central, liganzi, reactivii Tollens și Schweizer
Subiectul I.A.93 puncte

9. Despre substanța (E) utilizată la construcția acumulatorului cu plumb, este fals că, în timpul debitării de curent electric:

a) are rol de anod;

b) are rol de catod;

c) ionii Pb4+Pb^{4+} din compoziția sa acceptă electroni;

d) ionii Pb4+Pb^{4+} din compoziția sa se reduc la Pb2+Pb^{2+}.

Rezolvare

(E) este dioxidul de plumb, PbO2PbO_2.

La descărcare:

Pb+PbO2+2H2SO4→2PbSO4+2H2OPb + PbO_2 + 2H_2SO_4 \rightarrow 2PbSO_4 + 2H_2O

Plumbul din PbO2PbO_2 trece de la +4 la +2: acceptă electroni, deci se reduce. Reducerea are loc la catod.

Deci b, c și d sunt adevărate, iar afirmația falsă este a.

Un indiciu de tehnică: c și d spun același lucru cu cuvinte diferite, iar a accepta electroni ESTE a se reduce. Două variante identice ca sens nu pot fi amândouă răspunsul unic, deci răspunsul este printre celelalte două.

Barem

Item grilă cu răspuns unic. Barem oficial: 3 puncte pentru litera a. Fără punctaj parțial. Substanța (E) este dioxidul de plumb. La descărcare, plumbul din el trece de la +4 la +2, deci acceptă electroni și se reduce; reducerea are loc la catod. Prin urmare afirmațiile b, c și d sunt adevărate, iar cea falsă, cerută de enunț, este a. Variantele c și d spun același lucru în două feluri, ceea ce este un indiciu că nu ele pot fi răspunsul.

Învață lecția: Pile electrochimice - pila Daniell, acumulatorul cu plumb și coroziunea
Subiectul I.A.103 puncte

10. În 31,8 g de substanță (B) sunt:

a) 16,2 g de argint;

b) 6,5 g de azot;

c) 2,3 g de oxigen;

d) 1,4 g de hidrogen.

Rezolvare

M=108+2⋅(14+3)+(16+1)=108+34+17=159 g/molM = 108 + 2 \cdot (14 + 3) + (16 + 1) = 108 + 34 + 17 = 159 \text{ g/mol}

n=31,8159=0,2 moln = \frac{31,8}{159} = 0,2 \text{ mol}

Numărăm atomii pe formula [Ag(NH3)2]OH[Ag(NH_3)_2]OH: 1 argint, 2 azot, 1 oxigen și 7 hidrogen, adică șase din cele două grupe amoniac plus unul din grupa hidroxid.

Masele din probă:

  • AgAg: 0,2⋅108=21,60,2 \cdot 108 = 21,6 g, nu 16,2;
  • NN: 0,2⋅2⋅14=5,60,2 \cdot 2 \cdot 14 = 5,6 g, nu 6,5;
  • OO: 0,2⋅16=3,20,2 \cdot 16 = 3,2 g, nu 2,3;
  • HH: 0,2⋅7=1,40,2 \cdot 7 = 1,4 g, ceea ce se potrivește.

Răspuns: d.

Toată dificultatea itemului stă în cei șapte hidrogeni. Al șaptelea este în afara parantezei drepte, unde ochiul nu îl caută.

Barem

Item grilă cu răspuns unic. Barem oficial: 3 puncte pentru litera d. Fără punctaj parțial. Masa molară a lui [Ag(NH3)2]OH[Ag(NH_3)_2]OH este 108+2⋅17+17=159108 + 2 \cdot 17 + 17 = 159 g/mol, deci proba are 31,8:159=0,231,8 : 159 = 0,2 mol. Pe formulă sunt 1 Ag, 2 N, 1 O și 7 H, dintre care șase în cele două grupe amoniac și unul în grupa hidroxid. Masele: argint 21,6 g, azot 5,6 g, oxigen 3,2 g, hidrogen 0,2⋅7=1,40,2 \cdot 7 = 1,4 g. Doar ultima se potrivește; cine numără șase hidrogeni obține 1,2 g și nu găsește niciun răspuns.

Învață lecția: Combinații complexe - ion central, liganzi, reactivii Tollens și Schweizer

Citiți următoarele enunțuri. Dacă apreciați că enunțul este adevărat scrieți, pe foaia de examen, numărul de ordine al enunțului și litera A. Dacă apreciați că enunțul este fals scrieți numărul de ordine al enunțului și litera F.

Subiectul I.B.12 puncte

1. Energia electronilor din substratul 2s este mai mare decât energia electronilor din substratul 3s.

Rezolvare

Energia unui substrat crește odată cu numărul stratului din care face parte.

Ordinea de completare, pe care o folosim la scrierea oricărei configurații, este chiar ordinea crescătoare a energiilor:

1s<2s<2p<3s<3p<4s<3d…1s < 2s < 2p < 3s < 3p < 4s < 3d \ldots

Deci 2s2s are energie MAI MICĂ decât 3s3s, iar enunțul este fals.

De reținut că ordinea nu este pur și simplu după numărul stratului: 4s4s se completează înaintea lui 3d3d, tocmai pentru că are energie mai mică.

Barem

Item adevărat/fals. Barem oficial: 2 puncte pentru litera F. Fără punctaj parțial. Energia crește cu numărul stratului, deci substratul 3s are energie MAI MARE decât 2s. Ordinea de completare a substraturilor, care începe cu 1s, 2s, 2p, 3s, este chiar ordinea crescătoare a energiilor.

Învață lecția: Structura atomului - izotopi, straturi, substraturi și configurația electronică
Subiectul I.B.22 puncte

2. Bromul substituie iodul din compușii acestuia, deoarece are caracter nemetalic mai pronunțat.

Rezolvare

În grupa 17, caracterul nemetalic scade de sus în jos, pe măsură ce raza atomică crește.

Bromul este deasupra iodului, deci este mai reactiv și îl poate scoate din compușii lui:

Br2+2KI→2KBr+I2Br_2 + 2KI \rightarrow 2KBr + I_2

Enunțul este adevărat, iar motivarea introdusă prin deoarece este și ea corectă. La astfel de itemi trebuie verificate amândouă: un fapt adevărat cu o cauză greșită se notează tot cu F.

Invers nu funcționează: iodul nu poate scoate bromul din bromuri.

Barem

Item adevărat/fals. Barem oficial: 2 puncte pentru litera A. Fără punctaj parțial. În grupa 17, caracterul nemetalic scade de sus în jos, deci bromul, aflat deasupra iodului, este mai reactiv și îl scoate din compușii lui: Br2+2KI→2KBr+I2Br_2 + 2KI \rightarrow 2KBr + I_2. Atât afirmația cât și motivarea sunt corecte, ceea ce contează la un item care leagă un fapt de o cauză prin deoarece.

Învață lecția: Caracter metalic și nemetalic - reactivitatea sodiului, a magneziului și a clorului
Subiectul I.B.32 puncte

3. O probă de 100 g de saramură, de concentrație procentuală masică 5%, conține 95 g de apă.

Rezolvare

Concentrația procentuală masică se raportează la masa soluției, nu a solventului:

c%=mdizolvatmsoluție⋅100c\% = \frac{m_{dizolvat}}{m_{soluție}} \cdot 100

La 100 g de soluție:

mNaCl=5 gm_{NaCl} = 5 \text{ g}

mapa˘=100−5=95 gm_{apă} = 100 - 5 = 95 \text{ g}

Enunțul este adevărat.

Dacă raportarea s-ar face la solvent, aceleași 5 g ar da altă concentrație. De aceea numitorul din definiție trebuie reținut exact: masa soluției include și substanța dizolvată.

Barem

Item adevărat/fals. Barem oficial: 2 puncte pentru litera A. Fără punctaj parțial. Concentrația procentuală masică raportează masa de substanță dizolvată la masa soluției. La 100 g de soluție, 5% înseamnă 5 g de clorură de sodiu, deci restul de 95 g este solvent, adică apă. Greșeala obișnuită este raportarea la masa solventului în loc de cea a soluției.

Învață lecția: Dizolvarea și soluțiile - concentrații, amestecare și diluare
Subiectul I.B.42 puncte

4. În construcția pilei Daniell, puntea de sare menține contactul electric între soluții și neutralitatea acestora.

Rezolvare

În pila Daniell, oxidarea zincului lasă ioni Zn2+Zn^{2+} în soluție, iar reducerea cuprului consumă ioni Cu2+Cu^{2+}.

Fără o cale de compensare, prima semicelulă s-ar încărca pozitiv și a doua negativ, iar diferența de sarcină ar opri reacția aproape instantaneu.

Puntea de sare lasă ionii să treacă dintr-o semicelulă în cealaltă, menținând soluțiile neutre din punct de vedere electric și închizând circuitul. Enunțul este adevărat.

De reținut ce NU face: nu transportă electroni. Aceștia trec prin firul exterior, iar prin punte trec ioni.

Barem

Item adevărat/fals. Barem oficial: 2 puncte pentru litera A. Fără punctaj parțial. Puntea de sare permite migrarea ionilor între cele două semicelule, compensând sarcinile care s-ar acumula prin oxidare și reducere. Fără ea, semicelula cu zinc s-ar încărca pozitiv și cea cu cupru negativ, iar pila s-ar opri în câteva secunde. Ea nu transportă electroni: aceștia trec prin circuitul exterior.

Învață lecția: Pile electrochimice - pila Daniell, acumulatorul cu plumb și coroziunea
Subiectul I.B.52 puncte

5. Reacția de neutralizare dintre acidul clorhidric și hidroxidul de sodiu este endotermă.

Rezolvare

Neutralizarea unui acid tare cu o bază tare degajă căldură: paharul se încălzește vizibil.

HCl+NaOH→NaCl+H2O+ca˘ldura˘HCl + NaOH \rightarrow NaCl + H_2O + \text{căldură}

Deci reacția este exotermă, iar enunțul este fals.

Progrma cere explicit căldura de neutralizare pentru perechea acid tare cu bază tare, iar ea are aceeași valoare indiferent de acidul și baza alese, tocmai pentru că procesul care are loc este întotdeauna același:

H3O++HO−→2H2OH_3O^+ + HO^- \rightarrow 2H_2O

Barem

Item adevărat/fals. Barem oficial: 2 puncte pentru litera F. Fără punctaj parțial. Neutralizarea acid tare cu bază tare este puternic EXOTERMĂ: paharul se încălzește, iar căldura de neutralizare este chiar una dintre mărimile pe care programa le cere. Enunțul inversează efectul termic.

Învață lecția: Legea lui Hess prin combinarea ecuațiilor, și calorimetria

Subiectul al II-lea

Subiectul II.C.12 puncte

1. Atomul unui element chimic are în nucleu 44 de protoni și 57 de neutroni. Determinați numărul de masă, respectiv numărul de electroni al acestui atom.

Rezolvare

Numărul de masă adună particulele din nucleu:

A=Z+N=44+57=101A = Z + N = 44 + 57 = 101

Atomul este neutru, deci numărul de electroni este egal cu cel de protoni:

e−=44e^- = 44

Neutronii nu intră în numărul de electroni, iar electronii nu intră în numărul de masă. Cele două mărimi se citesc din locuri diferite ale atomului, chiar dacă enunțul le cere împreună.

Barem

Barem oficial: numărul de masă 101 (1p), numărul electronilor 44 (1p). Total 2 puncte. Numărul de masă adună protonii și neutronii, iar atomul fiind neutru are tot atâția electroni câți protoni.

Învață lecția: Structura atomului - izotopi, straturi, substraturi și configurația electronică
Subiectul II.C.24 puncte

2. Atomul unui element chimic (E) are în învelișul electronic 8 orbitali ocupați cu electroni, dintre care doi sunt monoelectronici.

a. Scrieți configurația electronică a atomului elementului chimic (E).

b. Notați poziția (grupa, perioada) în Tabelul periodic a elementului chimic (E).

Rezolvare

a. Traducem descrierea în electroni.

Opt orbitali ocupați, dintre care doi conțin câte un singur electron, înseamnă șase orbitali plini:

6⋅2+2⋅1=14 electroni6 \cdot 2 + 2 \cdot 1 = 14 \text{ electroni}

Distribuiți în ordinea energiilor:

1s2 2s2 2p6 3s2 3p21s^2\, 2s^2\, 2p^6\, 3s^2\, 3p^2

Verificăm descrierea: orbitalii plini sunt 1s1s, 2s2s, cei trei 2p2p și 3s3s, adică șase; cei doi electroni 3p3p ocupă orbitali diferiți, conform regulii lui Hund, deci doi orbitali monoelectronici. În total opt orbitali ocupați.

b. Ultimul strat este al treilea, deci perioada 3; pe el sunt 2+2=42 + 2 = 4 electroni, deci grupa 14 (IVA).

Elementul este siliciul.

Barem

Barem oficial: a. configurația 1s22s22p63s23p21s^2 2s^2 2p^6 3s^2 3p^2 (2p); b. grupa 14 sau IVA (1p), perioada 3 (1p). Total 4 puncte. Opt orbitali ocupați dintre care doi monoelectronici înseamnă șase orbitali plini, deci 6⋅2+2=146 \cdot 2 + 2 = 14 electroni. Elementul este siliciul.

Învață lecția: Structura atomului - izotopi, straturi, substraturi și configurația electronică
Subiectul II.C.32 puncte

3. Modelați formarea legăturii chimice în molecula de clor, utilizând simbolul elementului chimic și puncte pentru reprezentarea electronilor.

Rezolvare

Clorul are configurația 1s22s22p63s23p51s^2 2s^2 2p^6 3s^2 3p^5, deci 7 electroni pe ultimul strat.

Fiecare atom pune în comun câte un electron:

: ⁣C¨l ⁣⋅  ⋅ ⁣C¨l ⁣: ⟶ : ⁣C¨l ⁣: ⁣C¨l ⁣::\!\ddot{C}l\!\cdot\ \ \cdot\!\ddot{C}l\!: \ \longrightarrow\ :\!\ddot{C}l\!:\!\ddot{C}l\!:

În desen: fiecare simbol ClCl înconjurat de trei perechi de puncte neparticipante, iar între cele două simboluri perechea comună.

După formarea legăturii fiecare atom are 8 electroni în jur, adică octetul.

Atomii fiind identici, ei atrag perechea comună la fel de tare: legătura este covalentă nepolară.

Barem

Barem oficial: 2 puncte pentru modelarea corectă. Fiecare atom de clor are 7 electroni pe ultimul strat și pune în comun câte unul; perechea comună formează legătura covalentă nepolară, iar fiecare atom rămâne cu trei perechi neparticipante și ajunge la octet.

Învață lecția: Legături chimice - ionică, covalentă, coordinativă și legătura de hidrogen
Subiectul II.C.43 puncte

4. a. Modelați procesul de ionizare a atomului de azot, utilizând simbolul elementului chimic și puncte pentru reprezentarea electronilor.

b. Notați caracterul chimic al azotului.

Rezolvare

a. Azotul are Z=7Z = 7, configurația 1s22s22p31s^2 2s^2 2p^3, deci 5 electroni pe ultimul strat.

Ca să ajungă la octet îi este mult mai ușor să accepte trei electroni decât să cedeze cinci:

⋅ ⁣N¨ ⁣⋅ + 3e− ⟶ [: ⁣N¨ ⁣:]3−\cdot\!\ddot{N}\!\cdot\ +\ 3e^-\ \longrightarrow\ [:\!\ddot{N}\!:]^{3-}

În desen: simbolul NN cu cinci puncte în jur, o săgeată, apoi N3−N^{3-} cu opt puncte, în paranteză dreaptă cu sarcina în exponent.

b. Un element care ACCEPTĂ electroni are caracter nemetalic.

Comparația cu magneziul, care cedează doi electroni și are caracter metalic, este chiar criteriul: direcția în care se mișcă electronii dă caracterul.

Barem

Barem oficial: a. modelarea procesului de ionizare (2p); b. caracter de nemetal (1p). Total 3 puncte. Azotul are 5 electroni pe ultimul strat și ACCEPTĂ trei, formând ionul N3−N^{3-}. Este singura direcție posibilă aici, iar un element care acceptă electroni are caracter nemetalic.

Învață lecția: Legături chimice - ionică, covalentă, coordinativă și legătura de hidrogen
Subiectul II.C.54 puncte

5. Se amestecă 75 mL soluție de hidroxid de sodiu, de concentrație 2 M cu 50 mL soluție de hidroxid de sodiu, de concentrație 1 M și cu apă distilată. Se obțin 400 mL de soluție (S). Determinați concentrația molară a soluției (S).

Rezolvare

Se adună cantitățile de substanță, niciodată concentrațiile.

n1=0,075⋅2=0,15 moln_1 = 0,075 \cdot 2 = 0,15 \text{ mol}

n2=0,050⋅1=0,05 moln_2 = 0,050 \cdot 1 = 0,05 \text{ mol}

ntotal=0,2 moln_{total} = 0,2 \text{ mol}

Volumul final este cel din enunț, 400 mL: apa distilată a completat până acolo.

c=0,20,400=0,5 Mc = \frac{0,2}{0,400} = 0,5 \text{ M}

Două greșeli dau numere plauzibile. Media aritmetică a concentrațiilor este 1,5 M, de trei ori prea mare. Împărțirea la suma volumelor inițiale, 125 mL, dă 1,6 M, ignorând tocmai diluarea pe care enunțul o descrie.

Barem

Barem oficial: raționament corect (3p), calcule (1p), c=0,5c = 0,5 M. Total 4 puncte. Se adună cantitățile de substanță, 0,15+0,05=0,20,15 + 0,05 = 0,2 mol, și se împarte la volumul FINAL de 400 mL. Media aritmetică a celor două concentrații, 1,5 M, este greșeala clasică, iar împărțirea la suma volumelor inițiale, 125 mL, este cealaltă.

Învață lecția: Dizolvarea și soluțiile - concentrații, amestecare și diluare
Subiectul II.D.13 puncte

1. Oxidul de cupru(II) și carbonul reacționează în condiții speciale. Ecuația reacției care are loc este:

…CuO+…C→…Cu+…CO2\ldots CuO + \ldots C \rightarrow \ldots Cu + \ldots CO_2

a. Scrieți ecuațiile proceselor de oxidare, respectiv de reducere, care au loc în această reacție.

b. Notați denumirea substanței cu rol de agent reducător.

Rezolvare

Citim numerele de oxidare pentru elementele care se schimbă.

Carbonul: 0 în substanța elementară, +4 în CO2CO_2, deci a crescut.

Cuprul: +2 în CuOCuO, 0 în metal, deci a scăzut.

a. Cele două procese:

Oxidare: C0−4e−→C+4\text{Oxidare: } C^0 - 4e^- \rightarrow C^{+4}

Reducere: Cu+2+2e−→Cu0\text{Reducere: } Cu^{+2} + 2e^- \rightarrow Cu^0

b. Agentul reducător este specia care se OXIDEAZĂ, adică cea care cedează electroni: carbonul.

Aici se pierde cel mai des punctul. Cine se oxidează este agent REDUCĂTOR, pentru că el reduce pe celălalt. Numele descrie ce face partenerului, nu ce i se întâmplă lui.

Barem

Barem oficial: a. ecuația procesului de oxidare a carbonului (1p) și de reducere a cuprului (1p); b. agent reducător: carbonul (1p). Total 3 puncte. Carbonul trece de la 0 la +4, deci se oxidează și este agentul reducător; cuprul trece de la +2 la 0, deci se reduce. Confuzia dintre se oxidează și este agent oxidant este exact ce testează punctul b.

Învață lecția: Reacții redox - numere de oxidare, semireacții și egalarea prin electroni
Subiectul II.D.2un punct

2. Notați coeficienții stoechiometrici ai ecuației reacției de la punctul 1.

Rezolvare

Din semireacții: carbonul cedează 4 electroni, fiecare ion de cupru acceptă 2.

Cel mai mic multiplu comun este 4, deci doi ioni de cupru la fiecare atom de carbon:

2CuO+C→2Cu+CO22CuO + C \rightarrow 2Cu + CO_2

Verificare: Cu: 2=22 = 2; O: 2=22 = 2; C: 1=11 = 1.

Bilanțul atomic confirmă bilanțul electronic, ceea ce este verificarea de rutină după orice egalare redox.

Barem

Barem oficial: 1 punct pentru 2CuO+C→2Cu+CO22CuO + C \rightarrow 2Cu + CO_2. Carbonul cedează 4 electroni, fiecare ion de cupru acceptă 2, deci sunt necesari doi ioni de cupru pentru fiecare atom de carbon.

Învață lecția: Reacții redox - numere de oxidare, semireacții și egalarea prin electroni
Subiectul II.D.36 puncte

3. a. Scrieți ecuația reacției dintre fier și clor.

b. Un eșantion de fier cu masa 112 g reacționează cu clorul. Determinați randamentul reacției, știind că se formează 292,5 g de sare.

Rezolvare

a. Clorul este un oxidant puternic și duce fierul la numărul de oxidare +3:

2Fe+3Cl2→2FeCl32Fe + 3Cl_2 \rightarrow 2FeCl_3

b. Randamentul se cere, deci se calculează masa TEORETICĂ și se compară cu cea obținută.

nFe=11256=2 moln_{Fe} = \frac{112}{56} = 2 \text{ mol}

Raportul Fe:FeCl3Fe : FeCl_3 este 2:22 : 2, adică 1 : 1, deci teoretic 2 mol de sare.

M(FeCl3)=56+3⋅35,5=162,5 g/molM(FeCl_3) = 56 + 3 \cdot 35,5 = 162,5 \text{ g/mol}

mteoretic=2⋅162,5=325 gm_{teoretic} = 2 \cdot 162,5 = 325 \text{ g}

η=292,5325=0,9=90%\eta = \frac{292,5}{325} = 0,9 = 90\%

Scrierea produsului ca FeCl2FeCl_2 pierde tot punctajul, și nu doar pe cel al ecuației: masa molară s-ar schimba, iar randamentul ar ieși peste 100%, ceea ce ar trebui să fie semnalul că formula este greșită.

Barem

Barem oficial: a. formulele chimice ale reactanților și produsului (1p), coeficienții stoechiometrici (1p); b. raționament corect (3p), calcule (1p), η=90%\eta = 90\%. Total 6 puncte. Traseul: nFe=112:56=2n_{Fe} = 112 : 56 = 2 mol; raportul Fe:FeCl3Fe : FeCl_3 este 1 : 1, deci teoretic 2 mol, adică 2⋅162,5=3252 \cdot 162,5 = 325 g; η=292,5:325=0,9\eta = 292,5 : 325 = 0,9. Scrierea produsului ca FeCl2FeCl_2 nu primește punctaj: clorul, oxidant puternic, duce fierul la +3.

Învață lecția: Puritate, randament și experiment - metoda completă pentru anorganică

Subiectul al III-lea

Subiectul III.E.13 puncte

1. Ecuația termochimică a reacției de ardere a glucozei este:

C6H12O6(s)+6O2(g)→6CO2(g)+6H2O(l),ΔrH0C_6H_{12}O_6(s) + 6O_2(g) \rightarrow 6CO_2(g) + 6H_2O(l), \quad \Delta_r H^0

Determinați variația de entalpie standard, ΔrH0\Delta_r H^0, în reacția de ardere a glucozei. Utilizați entalpiile molare de formare standard: ΔfHC6H12O6(s)0=−1273,3\Delta_f H^0_{C_6H_{12}O_6(s)} = -1273,3 kJ/mol, ΔfHCO2(g)0=−393,5\Delta_f H^0_{CO_2(g)} = -393,5 kJ/mol și ΔfHH2O(l)0=−285,8\Delta_f H^0_{H_2O(l)} = -285,8 kJ/mol.

Rezolvare

Aplicăm relația cu entalpiile de formare. Oxigenul este element în stare standard, deci ΔfH0=0\Delta_f H^0 = 0 și nu apare în sumă.

ΔrH0=[6⋅(−393,5)+6⋅(−285,8)]−(−1273,3)\Delta_r H^0 = [6 \cdot (-393,5) + 6 \cdot (-285,8)] - (-1273,3)

=(−2361−1714,8)+1273,3= (-2361 - 1714,8) + 1273,3

=−4075,8+1273,3=−2802,5 kJ/mol= -4075,8 + 1273,3 = -2802,5 \text{ kJ/mol}

Semnul negativ confirmă ce știm deja: arderea degajă căldură.

Coeficientul 6 se aplică AMBELOR produși. Cine îl uită la apă obține un rezultat cu peste 1400 kJ mai mic, iar valoarea nu mai seamănă cu energia pe care o dă un mol de zahăr.

Barem

Barem oficial: raționament corect (2p), calcule (1p), ΔrH0=−2802,5\Delta_r H^0 = -2802,5 kJ/mol. Total 3 puncte. Se aplică ΔrH0=∑ΔfHproduși0−∑ΔfHreactanți0\Delta_r H^0 = \sum \Delta_f H^0_{produși} - \sum \Delta_f H^0_{reactanți}, cu oxigenul element în stare standard, deci entalpie zero, și cu coeficientul 6 aplicat ambelor entalpii ale produșilor.

Învață lecția: Termochimie - entalpia de formare, efectul termic și căldura de reacție
Subiectul III.E.23 puncte

2. Determinați căldura implicată în reacția de ardere a 18 g de glucoză, exprimată în kilojouli. Utilizați informații de la punctul 1.

Rezolvare

M(C6H12O6)=6⋅12+12⋅1+6⋅16=180 g/molM(C_6H_{12}O_6) = 6 \cdot 12 + 12 \cdot 1 + 6 \cdot 16 = 180 \text{ g/mol}

n=18180=0,1 moln = \frac{18}{180} = 0,1 \text{ mol}

Din punctul 1, un mol degajă 2802,5 kJ, deci:

Q=0,1⋅2802,5=280,25 kJQ = 0,1 \cdot 2802,5 = 280,25 \text{ kJ}

Cantitatea de căldură este proporțională cu cantitatea de substanță arsă, iar aici raportul este comod: o zecime de mol, o zecime din căldură.

Barem

Barem oficial: raționament corect (2p), calcule (1p), Q=280,25Q = 280,25 kJ. Total 3 puncte. Masa molară a glucozei este 180 g/mol, deci 18 g înseamnă 0,1 mol, iar căldura este a zecea parte din cea pe mol.

Învață lecția: Termochimie - entalpia de formare, efectul termic și căldura de reacție
Subiectul III.E.33 puncte

3. Determinați masa de apă, exprimată în kilograme, care poate fi încălzită de la 12 °C la 32 °C, utilizând 1045 kJ, căldură rezultată la arderea unui combustibil. Se consideră că nu au loc pierderi de căldură.

Rezolvare

ΔT=32−12=20 grade\Delta T = 32 - 12 = 20 \text{ grade}

O DIFERENȚĂ de temperatură are aceeași valoare în grade Celsius și în kelvini.

m=Qc⋅ΔT=10454,18⋅20=104583,6=12,5 kgm = \frac{Q}{c \cdot \Delta T} = \frac{1045}{4,18 \cdot 20} = \frac{1045}{83,6} = 12,5 \text{ kg}

Cine adaugă 273 la ΔT\Delta T obține 293 și o masă de sub un kilogram. Cei 273 se adaugă unei TEMPERATURI, nu unei diferențe de temperatură.

Barem

Barem oficial: raționament corect (2p), calcule (1p), m=12,5m = 12,5 kg H2OH_2O. Total 3 puncte. Se aplică Q=m⋅c⋅ΔTQ = m \cdot c \cdot \Delta T cu ΔT=20\Delta T = 20 grade. Diferența de temperatură nu se convertește în kelvini: gradul Celsius și kelvinul au aceeași mărime.

Învață lecția: Legea lui Hess prin combinarea ecuațiilor, și calorimetria
Subiectul III.E.44 puncte

4. Aplicați legea lui Hess pentru a determina variația de entalpie a reacției:

4HCl(g)+O2(g)→2Cl2(g)+2H2O(g),ΔrH04HCl(g) + O_2(g) \rightarrow 2Cl_2(g) + 2H_2O(g), \quad \Delta_r H^0

în funcție de variațiile de entalpie ale proceselor descrise de următoarele ecuații termochimice:

(1) H2(g)+12O2(g)→H2O(l)H_2(g) + \frac{1}{2}O_2(g) \rightarrow H_2O(l), ΔrH10\Delta_r H_1^0

(2) H2O(g)→H2O(l)H_2O(g) \rightarrow H_2O(l), ΔrH20\Delta_r H_2^0

(3) H2(g)+Cl2(g)→2HCl(g)H_2(g) + Cl_2(g) \rightarrow 2HCl(g), ΔrH30\Delta_r H_3^0

Rezolvare

Luăm speciile țintei una câte una.

HClHCl este REACTANT în țintă, dar produs în (3), iar ținta are 4 moli față de 2: ecuația (3) se inversează și se dublează.

Cl2Cl_2 este produs în țintă și reactant în (3), deci aceeași inversare îl rezolvă.

H2O(g)H_2O(g) este produs în țintă. Ecuația (1) dă însă apă LICHIDĂ, iar (2) face conversia gaz spre lichid. Luăm (1) de două ori pentru cei doi moli, apoi (2) inversată și dublată pentru a trece apa înapoi în stare gazoasă.

Scriem cele trei contribuții:

2⋅(1): 2H2+O2→2H2O(l)2 \cdot (1):\ 2H_2 + O_2 \rightarrow 2H_2O(l)

−2⋅(2): 2H2O(l)→2H2O(g)-2 \cdot (2):\ 2H_2O(l) \rightarrow 2H_2O(g)

−2⋅(3): 4HCl→2H2+2Cl2-2 \cdot (3):\ 4HCl \rightarrow 2H_2 + 2Cl_2

Adunând: hidrogenul și apa lichidă se simplifică, și rămâne exact ținta.

ΔrH0=2ΔrH10−2ΔrH20−2ΔrH30\Delta_r H^0 = 2\Delta_r H_1^0 - 2\Delta_r H_2^0 - 2\Delta_r H_3^0

Ecuația (2) există în enunț tocmai pentru că starea de agregare a apei diferă între (1) și țintă. O ecuație de schimbare de stare într-o problemă de Hess este întotdeauna acolo pentru asta.

Barem

Barem oficial: raționament corect (4p): ΔrH0=2ΔrH10−2ΔrH20−2ΔrH30\Delta_r H^0 = 2\Delta_r H_1^0 - 2\Delta_r H_2^0 - 2\Delta_r H_3^0. Total 4 puncte. Ecuația (1) se ia de două ori, (2) se inversează și se ia de două ori pentru a trece apa din lichid în gaz, iar (3) se inversează și se ia de două ori pentru cei patru moli de acid clorhidric din țintă. Se punctează combinația, nu un număr.

Învață lecția: Legea lui Hess prin combinarea ecuațiilor, și calorimetria
Subiectul III.E.52 puncte

5. Scrieți formulele chimice ale substanțelor Ag2O3(s)Ag_2O_3(s), Ag2O2(s)Ag_2O_2(s) și Ag2O(s)Ag_2O(s), în sensul descreșterii stabilității acestora, utilizând entalpiile molare de formare standard: ΔfHAg2O(s)0=−31,04\Delta_f H^0_{Ag_2O(s)} = -31,04 kJ/mol, ΔfHAg2O2(s)0=−24,26\Delta_f H^0_{Ag_2O_2(s)} = -24,26 kJ/mol și ΔfHAg2O3(s)0=+33,89\Delta_f H^0_{Ag_2O_3(s)} = +33,89 kJ/mol.

Rezolvare

Regula: cu cât entalpia molară de formare este mai negativă, cu atât compusul este mai stabil.

Așezăm valorile în ordine crescătoare:

  • Ag2OAg_2O: -31,04 kJ/mol, cea mai negativă, deci cel mai stabil;
  • Ag2O2Ag_2O_2: -24,26 kJ/mol;
  • Ag2O3Ag_2O_3: +33,89 kJ/mol, singura pozitivă, deci cel mai puțin stabil.

În sensul descreșterii stabilității:

Ag2O(s), Ag2O2(s), Ag2O3(s)Ag_2O(s),\ Ag_2O_2(s),\ Ag_2O_3(s)

Enunțul le enumeră exact invers față de răspuns. Cine copiază ordinea din enunț pierde ambele puncte fără să greșească nimic la chimie.

Barem

Barem oficial: 2 puncte pentru ordinea Ag2O(s)Ag_2O(s), Ag2O2(s)Ag_2O_2(s), Ag2O3(s)Ag_2O_3(s). Cu cât entalpia de formare este mai negativă, cu atât compusul este mai stabil. Enunțul listează substanțele în ordine inversă față de răspuns, ceea ce este o capcană de citire, nu de chimie.

Învață lecția: Termochimie - entalpia de formare, efectul termic și căldura de reacție
Subiectul III.F.12 puncte

1. Scrieți ecuația reacției care are loc la ionizarea în soluție apoasă a acidului cianhidric.

Rezolvare

Acidul cianhidric este un acid slab: ionizează doar parțial, iar în soluție rămân molecule neionizate alături de ioni.

HCN+H2O⇌H3O++CN−HCN + H_2O \rightleftharpoons H_3O^+ + CN^-

Dubla săgeată nu este un detaliu de scriere. Ea valorează un punct din două și este chiar diferența dintre un acid slab și unul tare.

Pentru comparație, acidul clorhidric, care este tare, se scrie cu săgeată simplă:

HCl+H2O→H3O++Cl−HCl + H_2O \rightarrow H_3O^+ + Cl^-

Acidul cianhidric este și monoprotic, deci o singură treaptă de ionizare.

Barem

Barem oficial: scrierea formulelor chimice ale reactanților și ale produșilor (1p), pentru reacție REVERSIBILĂ (1p). Total 2 puncte. Acidul cianhidric este un acid slab, deci ionizează parțial, iar ecuația se scrie obligatoriu cu dublă săgeată. Jumătate din punctaj se pierde dacă se folosește o săgeată simplă.

Învață lecția: Acizi și baze - teoria protolitică, tăria și neutralizarea
Subiectul III.F.23 puncte

2. Pentru reacția de tipul A+B→A + B \rightarrow Produși, ordinele parțiale de reacție sunt nA=1n_A = 1 și nB=2n_B = 2. Determinați constanta de viteză, notând și unitatea de măsură a acesteia, știind concentrația reactantului (A) 0,4 mol·L⁻¹, concentrația reactantului (B) 0,1 mol·L⁻¹ și viteza de reacție 2⋅10−32 \cdot 10^{-3} mol·L⁻¹·s⁻¹.

Rezolvare

Legea vitezei ia fiecare concentrație la ordinul ei parțial:

v=k⋅[A]⋅[B]2v = k \cdot [A] \cdot [B]^2

k=v[A]⋅[B]2=2⋅10−30,4⋅0,01=2⋅10−34⋅10−3=0,5=5⋅10−1k = \frac{v}{[A] \cdot [B]^2} = \frac{2 \cdot 10^{-3}}{0,4 \cdot 0,01} = \frac{2 \cdot 10^{-3}}{4 \cdot 10^{-3}} = 0,5 = 5 \cdot 10^{-1}

Unitatea se DEDUCE din lege, nu se memorează. Ordinul total este 1+2=31 + 2 = 3:

[k]=mol⋅L−1⋅s−1mol3⋅L−3=L2⋅mol−2⋅s−1[k] = \frac{\text{mol·L}^{-1}\text{·s}^{-1}}{\text{mol}^3\text{·L}^{-3}} = \text{L}^2\text{·mol}^{-2}\text{·s}^{-1}

Atenție: baremul oficial al acestui MODEL tipărește unitatea ca L·mol⁻¹·s⁻¹, ceea ce corespunde ordinului 2, nu ordinului 3 al problemei. Valoarea 5⋅10−15 \cdot 10^{-1} este corectă, unitatea din barem nu este.

Deducerea de mai sus este verificarea care nu dă greș: dacă unitatea ta nu iese din împărțire, ai greșit ordinul total.

Barem

Barem oficial: raționament corect (2p), calcule (1p), k=5⋅10−1k = 5 \cdot 10^{-1}. VALOAREA din barem este corectă. UNITATEA tipărită în barem, L·mol⁻¹·s⁻¹, este însă cea a unei reacții de ordinul 2, iar aici ordinul total este 1+2=31 + 2 = 3, deci unitatea corectă este L²·mol⁻²·s⁻¹. Se deduce din legea vitezei: mol·L⁻¹·s⁻¹ împărțit la mol³·L⁻³. Aceasta este o eroare a baremului modelului; varianta de iunie 2026, unde ordinul este 2, tipărește corect L·mol⁻¹·s⁻¹.

Învață lecția: Cinetica chimică - viteza de reacție, legea vitezei și unitatea constantei
Subiectul III.F.35 puncte

3. a. O probă de 20 mol de neon se află într-o incintă închisă cu volumul de 4,1 L, la 27 °C. Determinați presiunea neonului în incintă, exprimată în atmosfere.

b. Determinați masa unei probe de neon care conține 18,066⋅102318,066 \cdot 10^{23} atomi, exprimată în grame.

Rezolvare

a. Trecem temperatura în kelvini:

T=27+273=300 KT = 27 + 273 = 300 \text{ K}

p=nRTV=20⋅0,082⋅3004,1=4924,1=120 atmp = \frac{nRT}{V} = \frac{20 \cdot 0,082 \cdot 300}{4,1} = \frac{492}{4,1} = 120 \text{ atm}

b. Aflăm câți moli de atomi:

n=18,066⋅10236,022⋅1023=3 mol de atomin = \frac{18,066 \cdot 10^{23}}{6,022 \cdot 10^{23}} = 3 \text{ mol de atomi}

Neonul este un gaz nobil, deci monoatomic: molecula lui este chiar atomul. Prin urmare 3 mol de atomi înseamnă 3 mol de neon.

m=3⋅20=60 gm = 3 \cdot 20 = 60 \text{ g}

Aici stă capcana: la azot sau oxigen, care sunt diatomice, 3 mol de atomi ar însemna doar 1,5 mol de substanță. La gazele nobile nu se împarte la doi, iar cine aplică reflexul obține 30 g.

Barem

Barem oficial: a. raționament corect (2p), calcule (1p), p=120p = 120 atm; b. raționament corect (1p), calcule (1p), m=60m = 60 g de neon. Total 5 puncte. La a) se aplică pV=nRTpV = nRT cu T=300T = 300 K. La b) neonul este gaz MONOATOMIC, deci 18,066⋅102318,066 \cdot 10^{23} atomi înseamnă 3 mol de neon, iar masa este 3⋅20=603 \cdot 20 = 60 g. Spre deosebire de azot sau oxigen, aici nu se împarte la doi.

Învață lecția: Starea gazoasă - ecuația de stare a gazului ideal și volumul molar

Alte subiecte de Chimie

Descarcă

Începe azi. Bacul nu așteaptă.

Descarcă Tomomi pe telefonul copilului tău și pornește perioada de probă gratuită.