Reacții redox - numere de oxidare, semireacții și egalarea prin electroni
Ideile de bază pe scurt și, unde există, exercițiile din subiectele de BAC care le verifică. Lecția completă, animată, cu grile și exerciții corectate, e în aplicația Tomomi.
Pe scurt
Numele merg invers față de proces
Cea mai frecventă confuzie de la Subiectul II se evită ținând minte o singură propoziție:
- cine se oxidează (numărul de oxidare crește, cedează electroni) este agent REDUCĂTOR;
- cine se reduce (numărul de oxidare scade, acceptă electroni) este agent OXIDANT.
Iar coeficienții nu se caută prin încercări: electronii cedați trebuie să fie exact cei acceptați, deci se ia cel mai mic multiplu comun al celor două numere.
Patru reguli fixe și două excepții
Numărul de oxidare nu se ghicește niciodată - se citește, în ordinea asta:
- substanță elementară: 0, oricare ar fi ea;
- hidrogen +1, oxigen -2;
- ion monoatomic: chiar sarcina lui;
- suma pe moleculă este 0, iar pe un ion este sarcina ionului - de aici iese necunoscuta.
Cele două excepții care apar în itemi sunt hidrogenul din hidruri (-1, fiindcă partenerul este un metal) și oxigenul din peroxizi (-1, fiindcă este legat de alt oxigen).
Ordinea egalării, de fiecare dată aceeași
Egalarea unei ecuații redox are patru pași și nu se sare peste niciunul:
- numerele de oxidare, doar pentru elementele care se schimbă;
- cele două semireacții, cu numărul de electroni pe fiecare;
- cel mai mic multiplu comun al celor două numere - factorii sunt coeficienții;
- restul ecuației, prin conservarea celorlalte elemente.
Apa și hidroxidul nu ies niciodată din bilanțul de electroni. Ele se completează la pasul patru, iar verificarea finală se face element cu element.
Seria reactivității răspunde la două întrebări
Aceeași ordine a metalelor decide două lucruri diferite:
- cu un acid - reacționează doar metalele dinaintea hidrogenului, cu degajare de hidrogen;
- cu o sare - reacționează doar metalul mai reactiv decât cel din sare, pe care îl depune.
Cuprul, argintul și aurul stau după hidrogen, deci acidul clorhidric nu le atacă. Acidul azotic îi atacă totuși, dar acolo oxidantul este azotul, iar gazul degajat nu mai este hidrogen.
Din subiectele de BAC
Exerciții reale din subiectele anilor trecuți. Încearcă-le singur înainte să deschizi rezolvarea.
1. Sulful reacționează cu permanganatul de potasiu. Ecuația reacției care are loc este:
a. Scrieți ecuațiile proceselor de oxidare, respectiv de reducere, care au loc în această reacție.
b. Notați rolul permanganatului de potasiu (agent oxidant/agent reducător).
Vezi rezolvarea
Se citesc numerele de oxidare de o parte și de alta:
- sulful trece de la 0 în substanța elementară la +4 în ;
- manganul trece de la +7 în la +4 în .
a. Procesul de oxidare (cedare de electroni), la sulf:
Procesul de reducere (acceptare de electroni), la mangan:
b. Permanganatul de potasiu este cel care acceptă electroni, deci este agent oxidant. (Regula care se uită: cine se reduce este oxidant.)
Itemii de la 1 la 10 se referă la specii chimice, ale căror formule chimice notate cu litere de la (A) la (F), sunt prezentate mai jos:
(A) (B) (C) (D) (E) (F)
Pentru fiecare item, notați pe foaia de examen numărul de ordine al itemului însoțit de litera corespunzătoare răspunsului corect. Fiecare item are un singur răspuns corect.
4. Numărul de oxidare (N.O.) al argintului în substanța (B):
a) are valoarea -1;
b) are valoarea +2;
c) este egal cu N.O. al clorului în (C);
d) este egal cu N.O. al sodiului în (D).
Vezi rezolvarea
Calculăm numărul de oxidare al argintului în .
Moleculele de amoniac sunt neutre, deci contribuie cu 0. Grupa hidroxid aduce -1. Molecula, în ansamblu, este neutră:
Comparăm cu variantele:
- clorul în are -1, deci c este falsă;
- sodiul în are +1, deci d este adevărată.
Atenție la peroxid: acolo OXIGENUL este -1, nu -2, ceea ce este neobișnuit. Sodiul rămâne însă +1, ca în toți compușii lui, deci capcana nu schimbă răspunsul.
Itemii de la 1 la 10 se referă la substanțe, ale căror formule chimice notate cu litere de la (A) la (F), sunt prezentate mai jos:
(A) (B) (C) (D) (E) (F)
Pentru fiecare item, notați pe foaia de examen numărul de ordine al itemului însoțit de litera corespunzătoare răspunsului corect. Fiecare item are un singur răspuns corect.
5. Este fals că:
a) (D) are în moleculă patru atomi;
b) (E) are în moleculă patru electroni neparticipanți;
c) în compusul (C) clorul are N.O. = +1;
d) în compusul (F) sodiul are N.O. = +1.
Vezi rezolvarea
c) În clorura de sodiu, sodiul cedează electronul și clorul îl primește, deci clorul are N.O. = -1, nu +1. Afirmația este falsă.
(Numărul de oxidare +1 pentru clor apare în (F), hipocloritul de sodiu, unde clorul este legat de oxigen.)
Celelalte sunt adevărate:
- a) are un atom de azot și trei de hidrogen, deci patru atomi;
- b) în fiecare atom păstrează o pereche neparticipantă, deci în total patru electroni neparticipanți;
- d) sodiul, metal din grupa 1, are numărul de oxidare +1 în toți compușii lui.
Varianta c.
1. Dioxidul de sulf se barbotează în apă de brom. Ecuația reacției care are loc este:
a. Scrieți ecuațiile proceselor de oxidare, respectiv de reducere, care au loc în această reacție.
b. Notați formula chimică a substanței cu rol de agent oxidant.
Vezi rezolvarea
Citim numerele de oxidare pentru elementele care se schimbă.
Sulful: +4 în , +6 în , deci a crescut.
Bromul: 0 în , -1 în , deci a scăzut.
a. Cele două procese:
b. Agentul oxidant este specia care se reduce: .
Reacția are și o față vizibilă: apa de brom, portocalie, se decolorează. Aceeași observație apare la testarea nesaturării unei alchene, dar mecanismul este cu totul altul, o adiție și nu o oxidare.