Subiect oficial de bacalaureat

BAC Chimie anorganică - iunie 2024 (Varianta 3)

180 de minute90 de puncte + 10 din oficiu31 de cerințe

Toate subiectele sunt obligatorii. Se acordă zece puncte din oficiu. Timpul de lucru efectiv este de trei ore. Proba E. d) - Chimie anorganică și generală. Numere atomice: H-1; N-7; O-8; Na-11; Cl-17. Mase atomice: H-1; C-12; N-14; O-16; Al-27; S-32; Ca-40; Cu-64. Căldura specifică a apei: c = 4,18 kJ/(kg·K). Constanta molară a gazelor: R = 0,082 L·atm/(mol·K). Volumul molar (condiții normale): V = 22,4 L/mol. Numărul lui Avogadro: N = 6,022·10^23 /mol.

Subiectul I

Itemii de la 1 la 10 se referă la compuși anorganici, ale căror formule chimice notate cu litere de la (A) la (F), sunt prezentate mai jos:

(A) HCNHCN (B) NaOHNaOH (C) HClHCl (D) N2N_2 (E) CuSO4CuSO_4 (F) H2OH_2O

Pentru fiecare item, notați pe foaia de examen numărul de ordine al itemului însoțit de litera corespunzătoare răspunsului corect. Fiecare item are un singur răspuns corect.

Subiectul I.A.13 puncte

1. Numărul electronilor neparticipanți la legătura chimică din molecula compusului (D) este:

a) 2;

b) 3;

c) 4;

d) 6.

Rezolvare

Azotul are Z=7Z = 7, configurația 1s22s22p31s^2 2s^2 2p^3, deci 5 electroni pe ultimul strat.

În molecula N2N_2, cei doi atomi pun în comun câte trei electroni și formează o triplă legătură:

: ⁣N ⁣≡ ⁣N ⁣::\!N\!\equiv\!N\!:

Fiecare atom rămâne cu 5−3=25 - 3 = 2 electroni neparticipanți, adică o pereche.

Pe toată molecula:

2⋅2=4 electroni neparticipanți2 \cdot 2 = 4 \text{ electroni neparticipanți}

Cine răspunde 6 a numărat electronii puși în comun de un singur atom, iar cine răspunde 3 a numărat legăturile, nu electronii.

Barem

Item grilă cu răspuns unic. Barem oficial: 3 puncte pentru litera c. Fără punctaj parțial. Compusul (D) este azotul molecular, N2N_2. Fiecare atom de azot are 5 electroni pe ultimul strat, dintre care 3 intră în tripla legătură, deci rămân 2 neparticipanți la fiecare atom, adică o pereche. Pe toată molecula sunt 2⋅2=42 \cdot 2 = 4 electroni neparticipanți. Varianta d, 6, numără electronii din tripla legătură puși în comun de un atom, iar varianta b numără legăturile.

Învață lecția: Legături chimice - ionică, covalentă, coordinativă și legătura de hidrogen
Subiectul I.A.23 puncte

2. Atomul elementului chimic comun din compoziția substanțelor (E) și (F) are:

a) 4 electroni de valență;

b) 4 electroni pe ultimul strat;

c) 2 orbitali monoelectronici;

d) 2 orbitali dielectronici.

Rezolvare

Elementul comun celor două substanțe este oxigenul.

O: 1s2 2s2 2p4O:\ 1s^2\, 2s^2\, 2p^4

Ultimul strat, al doilea, conține 2+4=62 + 4 = 6 electroni, deci variantele a și b, care spun 4, sunt false.

Repartizăm cei patru electroni 2p2p pe cei trei orbitali pp, după regula lui Hund: fiecare orbital primește întâi câte un electron, apoi se împerechează.

2p: (↑↓) (↑) (↑)2p:\ (\uparrow\downarrow)\ (\uparrow)\ (\uparrow)

Deci 2 orbitali monoelectronici, ceea ce face varianta c adevărată.

Orbitalii dielectronici sunt trei, nu doi: 1s1s, 2s2s și primul 2p2p.

Barem

Item grilă cu răspuns unic. Barem oficial: 3 puncte pentru litera c. Fără punctaj parțial. Elementul comun lui CuSO4CuSO_4 și H2OH_2O este oxigenul, cu configurația 1s22s22p41s^2 2s^2 2p^4. Cei patru electroni 2p2p ocupă trei orbitali: unul dublu și doi cu câte un electron, deci 2 orbitali monoelectronici. Variantele a și b dau 4 în loc de 6 electroni pe ultimul strat, iar varianta d numără greșit orbitalii plini, care sunt trei (1s1s, 2s2s și un 2p2p).

Învață lecția: Structura atomului - izotopi, straturi, substraturi și configurația electronică
Subiectul I.A.33 puncte

3. Despre compusul (B) este adevărat că:

a) este o bază mai slabă decât amoniacul;

b) nu ionizează în soluție apoasă;

c) reacționează rapid cu compusul (C);

d) se dizolvă în apă cu absorbție de căldură.

Rezolvare

(B) este hidroxidul de sodiu, (C) este acidul clorhidric.

c este adevărată: neutralizarea unui acid tare cu o bază tare este practic instantanee, pentru că ambele sunt deja ionizate în soluție.

NaOH+HCl→NaCl+H2ONaOH + HCl \rightarrow NaCl + H_2O

a este falsă: NaOHNaOH ionizează total, deci este bază tare, în timp ce amoniacul ionizează parțial și este bază slabă.

b este falsă din același motiv.

d este falsă: dizolvarea hidroxidului de sodiu ÎNCĂLZEȘTE puternic paharul, deci este exotermă.

Barem

Item grilă cu răspuns unic. Barem oficial: 3 puncte pentru litera c. Fără punctaj parțial. Compusul (B) este hidroxidul de sodiu, iar (C) acidul clorhidric: neutralizarea dintre o bază tare și un acid tare este rapidă și puternic exotermă. Varianta a inversează tăria (hidroxidul de sodiu este bază TARE, amoniacul este bază slabă), varianta b neagă ionizarea totală, iar varianta d inversează efectul termic al dizolvării.

Învață lecția: Acizi și baze - teoria protolitică, tăria și neutralizarea
Subiectul I.A.43 puncte

4. Despre compusul (C) este adevărat că:

a) are în moleculă electroni neparticipanți;

b) baza sa conjugată este ionul H3O+H_3O^+;

c) este un acid mai slab decât (A);

d) ionizează parțial în soluție apoasă.

Rezolvare

(C) este acidul clorhidric, HClHCl.

a este adevărată. Clorul are 7 electroni pe ultimul strat; unul intră în legătura cu hidrogenul, iar ceilalți 6 rămân ca trei perechi neparticipante:

H ⁣− ⁣C¨l ⁣:H\!-\!\ddot{C}l\!:

b este falsă: baza conjugată a lui HClHCl se obține prin cedarea protonului, deci este Cl−Cl^-. Ionul H3O+H_3O^+ este acidul conjugat al APEI.

c este falsă: HClHCl este acid tare, HCNHCN este acid slab. Ordinea este exact invers.

d este falsă: un acid tare ionizează TOTAL.

Barem

Item grilă cu răspuns unic. Barem oficial: 3 puncte pentru litera a. Fără punctaj parțial. Compusul (C) este acidul clorhidric. Clorul are 7 electroni pe ultimul strat, dintre care unul intră în legătură, deci rămân trei perechi neparticipante. Varianta b confundă baza conjugată a acidului, care este Cl−Cl^-, cu acidul conjugat al apei. Varianta c inversează tăria, acidul cianhidric fiind slab, iar varianta d neagă ionizarea totală a unui acid tare.

Învață lecția: Legături chimice - ionică, covalentă, coordinativă și legătura de hidrogen
Subiectul I.A.53 puncte

5. Pila Daniell, la a cărei construcție se utilizează și compusul (E), are:

a) anodul confecționat din cupru;

b) catodul confecționat din zinc;

c) soluție a compusului (E) în semicelula cuprului;

d) soluție a compusului (E) în semicelula zincului.

Rezolvare

În pila Daniell, fiecare placă stă în soluția PROPRIEI ei sări:

  • placa de zinc într-o soluție de sare de zinc;
  • placa de cupru într-o soluție de sare de cupru, adică CuSO4CuSO_4.

Deci c este adevărată.

Variantele a și b inversează rolurile: zincul, mai activ, se oxidează și este anodul; cuprul se depune și este catodul.

Varianta d este mai mult decât o greșeală de aranjare: dacă ionii Cu2+Cu^{2+} ar fi puși peste placa de zinc, ei s-ar depune direct pe ea, iar reacția ar avea loc fără să treacă niciun electron prin circuit. Exact asta evită construcția pilei.

Barem

Item grilă cu răspuns unic. Barem oficial: 3 puncte pentru litera c. Fără punctaj parțial. Compusul (E) este sulfatul de cupru, care se află în semicelula plăcii de cupru, unde ionii Cu2+Cu^{2+} se reduc și se depun. Variantele a și b inversează electrozii: zincul, mai activ, este anodul, iar cuprul catodul. Varianta d pune sarea în semicelula greșită, unde ionii de cupru s-ar depune direct pe zinc și ar scurtcircuita pila.

Învață lecția: Pile electrochimice - pila Daniell, acumulatorul cu plumb și coroziunea
Subiectul I.A.63 puncte

6. În stare pură, substanța (F):

a) conduce curentul electric;

b) este lichidă la -10 °C;

c) este solidă la -10 °C;

d) formează cu iodul un amestec omogen.

Rezolvare

(F) este apa.

c este adevărată: apa îngheață la 0 °C, deci la -10 °C este gheață, adică solidă. Aceasta elimină automat varianta b.

a este falsă, și tocmai cuvântul pură o face falsă. Apa pură conține foarte puțini ioni și este practic izolatoare; apa de la robinet conduce pentru că are săruri dizolvate.

d este falsă: iodul este o substanță nepolară, apa este polară, iar asemănătorul dizolvă asemănătorul. Iodul se dizolvă bine în solvenți nepolari, nu în apă.

Barem

Item grilă cu răspuns unic. Barem oficial: 3 puncte pentru litera c. Fără punctaj parțial. Substanța (F) este apa, care îngheață la 0 °C, deci la -10 °C este solidă. Varianta a este falsă pentru apa PURĂ, care practic nu conduce curentul, tocmai pentru că nu conține ioni; conductibilitatea apei obișnuite vine de la sărurile dizolvate. Varianta d contrazice regula solubilității: iodul este nepolar, apa polară, deci nu formează un amestec omogen.

Învață lecția: Legături chimice - ionică, covalentă, coordinativă și legătura de hidrogen
Subiectul I.A.73 puncte

7. În schemă sunt ecuațiile unor reacții de obținere a compușilor (B) și (C):

2H2O+2a→2NaOH+H2H2+b→2HCl2H_2O + 2a \rightarrow 2NaOH + H_2 \qquad H_2 + b \rightarrow 2HCl

Este adevărat că:

a) iodul are caracter nemetalic mai pronunțat decât b;

b) magneziul are caracter metalic mai pronunțat decât a;

c) substanța a este lichidă, în condiții standard;

d) substanța b este gazoasă, în condiții standard.

Rezolvare

Identificăm mai întâi cele două substanțe necunoscute.

Din 2H2O+2a→2NaOH+H22H_2O + 2a \rightarrow 2NaOH + H_2, substanța a trebuie să aducă sodiul: a=Naa = Na.

Din H2+b→2HClH_2 + b \rightarrow 2HCl, substanța b trebuie să aducă clorul: b=Cl2b = Cl_2.

Acum evaluăm:

d este adevărată: clorul este gaz în condiții standard, galben-verzui.

a este falsă: în grupa 17 caracterul nemetalic scade de sus în jos, deci CLORUL este mai nemetalic decât iodul.

b este falsă: în perioada 3 caracterul metalic scade de la stânga la dreapta, deci SODIUL este mai metalic decât magneziul.

c este falsă: sodiul este un metal solid, chiar dacă unul moale.

Toată dificultatea este în primul pas. Cine nu identifică a și b nu poate evalua nicio variantă.

Barem

Item grilă cu răspuns unic. Barem oficial: 3 puncte pentru litera d. Fără punctaj parțial. Din prima ecuație, a este sodiul; din a doua, b este clorul. Clorul este gazos în condiții standard, deci varianta d este adevărată. Varianta a inversează ordinea în grupa 17 (clorul are caracter nemetalic mai pronunțat decât iodul), varianta b inversează ordinea în perioada 3 (sodiul este mai metalic decât magneziul), iar varianta c face sodiul lichid, deși este un metal solid.

Învață lecția: Caracter metalic și nemetalic - reactivitatea sodiului, a magneziului și a clorului
Subiectul I.A.83 puncte

8. Despre soluția apoasă a unuia dintre compuși, care are pH = 11, este adevărat că:

a) are concentrația ionilor hidroniu 10−310^{-3} M;

b) poate fi soluția apoasă a lui (B);

c) poate fi soluția apoasă a lui (C);

d) se neutralizează cu soluție bazică.

Rezolvare

pH=11>7pH = 11 > 7, deci soluția este bazică.

b este adevărată: (B) este hidroxidul de sodiu, iar o soluție diluată a lui are exact un asemenea pH.

a este falsă. Din definiție:

[H3O+]=10−pH=10−11 M[H_3O^+] = 10^{-pH} = 10^{-11} \text{ M}

Valoarea 10−310^{-3} ar fi concentrația ionilor HIDROXID, pentru că pOH=14−11=3pOH = 14 - 11 = 3. Varianta amestecă cele două mărimi.

c este falsă: (C) este acid clorhidric, deci soluția lui are pH sub 7.

d este falsă: o soluție bazică se neutralizează cu un ACID.

Barem

Item grilă cu răspuns unic. Barem oficial: 3 puncte pentru litera b. Fără punctaj parțial. Un pH de 11 înseamnă mediu bazic, deci soluția poate fi cea de hidroxid de sodiu, compusul (B). Varianta a confundă pH-ul cu pOH-ul: la pH=11pH = 11 concentrația ionilor hidroniu este 10−1110^{-11} M, nu 10−310^{-3}. Varianta c propune un acid, iar varianta d cere neutralizarea unei baze cu altă bază.

Învață lecția: pH și indicatori - scara, calculul și neutralizarea
Subiectul I.A.93 puncte

9. Într-un mol de compus (A) sunt:

a) 14 g de azot;

b) 12 g de hidrogen;

c) 12,044⋅102312,044 \cdot 10^{23} atomi;

d) 12,044⋅102312,044 \cdot 10^{23} molecule.

Rezolvare

(A) este acidul cianhidric, HCNHCN: câte un atom de hidrogen, de carbon și de azot.

a este adevărată: un mol de HCNHCN conține 1 mol de atomi de azot, adică

mN=1⋅14=14 gm_N = 1 \cdot 14 = 14 \text{ g}

b este falsă: hidrogenul este tot 1 mol, deci 1 g. Cele 12 g sunt masa CARBONULUI.

c este falsă: molecula are 3 atomi, deci un mol de HCNHCN conține 3 mol de atomi:

3⋅6,022⋅1023=18,066⋅1023 atomi3 \cdot 6,022 \cdot 10^{23} = 18,066 \cdot 10^{23} \text{ atomi}

d este falsă: un mol conține exact 6,022⋅10236,022 \cdot 10^{23} molecule, nu dublul.

Două dintre distractoare folosesc același număr, 12,044⋅102312,044 \cdot 10^{23}, o dată pentru atomi și o dată pentru molecule. Numărul în sine nu decide nimic; unitatea o face.

Barem

Item grilă cu răspuns unic. Barem oficial: 3 puncte pentru litera a. Fără punctaj parțial. Compusul (A) este acidul cianhidric, HCNHCN, cu câte un atom de fiecare element. Un mol conține deci 1 mol de azot, adică 14 g. Varianta b confundă masa hidrogenului (1 g) cu masa carbonului (12 g). Varianta c subestimează numărul de atomi: molecula are 3 atomi, deci un mol conține 18,066⋅102318,066 \cdot 10^{23}. Varianta d dublează numărul de molecule, care este chiar numărul lui Avogadro.

Învață lecția: Mol, masă molară și calcule stoechiometrice - de la formula chimică la ecuația reacției
Subiectul I.A.103 puncte

10. Într-un mol de compus (E):

a) masa cuprului este egală cu masa de sulf;

b) masa oxigenului este egală cu masa de sulf;

c) masa de cupru este mai mare decât masa de oxigen;

d) masa de cupru este mai mare decât masa de sulf.

Rezolvare

Într-un mol de CuSO4CuSO_4:

  • cupru: 1⋅64=641 \cdot 64 = 64 g;
  • sulf: 1⋅32=321 \cdot 32 = 32 g;
  • oxigen: 4⋅16=644 \cdot 16 = 64 g.

Evaluăm variantele:

a: 64≠3264 \ne 32, falsă.

b: 64≠3264 \ne 32, falsă.

c: 64=6464 = 64, deci masele sunt EGALE, nu una mai mare. Falsă, dar la limită.

d: 64>3264 > 32, adevărată.

Varianta c este cea care separă răspunsurile. Cine se oprește la oxigenul e ușor, cuprul e greu fără să înmulțească cu indicele 4 o consideră adevărată și pierde itemul.

Barem

Item grilă cu răspuns unic. Barem oficial: 3 puncte pentru litera d. Fără punctaj parțial. Într-un mol de CuSO4CuSO_4 sunt 64 g de cupru, 32 g de sulf și 4⋅16=644 \cdot 16 = 64 g de oxigen. Deci masa de cupru este dublul celei de sulf, iar varianta d este adevărată. Varianta c este falsă la limită: masa de cupru este EGALĂ cu cea de oxigen, nu mai mare, iar aceasta este singura variantă care cere calculul complet al oxigenului.

Învață lecția: Mol, masă molară și calcule stoechiometrice - de la formula chimică la ecuația reacției

Citiți următoarele enunțuri. Dacă apreciați că enunțul este adevărat scrieți, pe foaia de examen, numărul de ordine al enunțului și litera A. Dacă apreciați că enunțul este fals scrieți numărul de ordine al enunțului și litera F.

Subiectul I.B.12 puncte

1. Substratul p este format dintr-un număr de șase orbitali cu aceeași energie.

Rezolvare

Substratul pp este format din trei orbitali de aceeași energie, orientați pe cele trei direcții ale spațiului.

Fiecare orbital poate primi cel mult doi electroni, deci substratul pp ține cel mult:

3⋅2=6 electroni3 \cdot 2 = 6 \text{ electroni}

Enunțul ia acest 6 și îl atribuie ORBITALILOR, deci este fals.

Pentru comparație: substratul ss are un orbital și cel mult 2 electroni, iar substratul dd are cinci orbitali și cel mult 10 electroni. Numărul de electroni este întotdeauna dublul numărului de orbitali.

Barem

Item adevărat/fals. Barem oficial: 2 puncte pentru litera F. Fără punctaj parțial. Substratul p are TREI orbitali de aceeași energie, care pot găzdui împreună cel mult șase electroni. Enunțul confundă numărul de orbitali cu numărul maxim de electroni.

Învață lecția: Structura atomului - izotopi, straturi, substraturi și configurația electronică
Subiectul I.B.22 puncte

2. Reacția dintre acidul cianhidric și hidroxidul de sodiu este o reacție cu transfer de protoni.

Rezolvare

HCN+NaOH→NaCN+H2OHCN + NaOH \rightarrow NaCN + H_2O

Acidul cedează protonul, baza îl acceptă: este o reacție cu transfer de protoni, deci enunțul este adevărat.

Tăria acidului nu intervine. Acidul cianhidric este slab, deci în soluție ionizează doar parțial, dar hidroxidul consumă protonii pe măsură ce apar și deplasează echilibrul spre dreapta, până când acidul se consumă complet.

De reținut contrastul: o reacție cu transfer de PROTONI este acido-bazică, una cu transfer de ELECTRONI este redox. Aici niciun număr de oxidare nu se schimbă.

Barem

Item adevărat/fals. Barem oficial: 2 puncte pentru litera A. Fără punctaj parțial. Este o reacție acido-bazică: acidul cianhidric cedează protonul, hidroxidul îl acceptă, iar produșii sunt o sare și apă. Faptul că acidul este SLAB nu schimbă natura reacției; el ionizează parțial, dar protonul pe care îl cedează trece tot la bază.

Învață lecția: Acizi și baze - teoria protolitică, tăria și neutralizarea
Subiectul I.B.32 puncte

3. Blocul de elemente s conține elementele chimice cu electronul distinctiv într-un orbital s.

Rezolvare

Electronul distinctiv este ultimul electron adăugat, în ordinea completării substraturilor. El este cel care deosebește un element de cel dinaintea lui.

Împărțirea în blocuri se face exact după tipul orbitalului în care intră acest electron:

  • blocul s: electronul distinctiv într-un orbital ss, adică grupele 1 și 2;
  • blocul p: într-un orbital pp, adică grupele 13 spre 18;
  • blocul d: într-un orbital dd, adică metalele tranziționale.

Enunțul reproduce definiția, deci este adevărat.

Barem

Item adevărat/fals. Barem oficial: 2 puncte pentru litera A. Fără punctaj parțial. Aceasta este chiar definiția blocurilor: elementele se împart în blocuri s, p și d după tipul orbitalului în care intră electronul distinctiv, adică ultimul electron adăugat în ordinea completării.

Învață lecția: Tabelul periodic - poziția din configurație și variația proprietăților
Subiectul I.B.42 puncte

4. În circuitul exterior al pilei Daniell, electronii circulă de la anod la catod.

Rezolvare

La anod are loc oxidarea, care ELIBEREAZĂ electroni:

Zn−2e−→Zn2+Zn - 2e^- \rightarrow Zn^{2+}

La catod are loc reducerea, care îi CONSUMĂ:

Cu2++2e−→CuCu^{2+} + 2e^- \rightarrow Cu

Deci electronii pleacă de unde sunt produși spre unde sunt consumați, adică de la anod la catod, prin firul exterior. Enunțul este adevărat.

Prin puntea de sare nu trec electroni, ci ioni: ea închide circuitul pe partea de soluție și ține cele două semicelule neutre electric.

Barem

Item adevărat/fals. Barem oficial: 2 puncte pentru litera A. Fără punctaj parțial. Electronii sunt eliberați prin oxidarea zincului la anod și consumați prin reducerea ionilor de cupru la catod, deci sensul lor prin firul exterior este de la anod la catod. Prin puntea de sare nu trec electroni, ci ioni.

Învață lecția: Pile electrochimice - pila Daniell, acumulatorul cu plumb și coroziunea
Subiectul I.B.52 puncte

5. Ionul metalic central din reactivul Tollens este divalent.

Rezolvare

Reactivul Tollens are formula [Ag(NH3)2]OH[Ag(NH_3)_2]OH.

Calculăm numărul de oxidare al argintului: moleculele de amoniac sunt neutre, grupa hidroxid aduce -1, iar molecula este neutră:

N.O.(Ag)+0+(−1)=0⇒N.O.(Ag)=+1N.O.(Ag) + 0 + (-1) = 0 \Rightarrow N.O.(Ag) = +1

Ionul central este deci Ag+Ag^+, monovalent, iar enunțul este fals.

Capcana este indicele 2 din formulă. El numără LIGANZII, adică moleculele de amoniac, și nu are nicio legătură cu sarcina ionului central. Aceleași cifre din interiorul unei formule de complex răspund la întrebări diferite, după locul în care stau.

Barem

Item adevărat/fals. Barem oficial: 2 puncte pentru litera F. Fără punctaj parțial. Reactivul Tollens este [Ag(NH3)2]OH[Ag(NH_3)_2]OH, iar ionul metalic central este Ag+Ag^+, deci MONOvalent. Indicele 2 din formulă se referă la cele două molecule de amoniac, adică la numărul de liganzi, nu la sarcina argintului.

Învață lecția: Combinații complexe - ion central, liganzi, reactivii Tollens și Schweizer

Subiectul al II-lea

Subiectul II.C.12 puncte

1. În nucleul unui atom sunt 197 de nucleoni, iar în învelișul electronic al acestuia 79 de electroni. Determinați numărul de protoni, respectiv de neutroni al acestui atom.

Rezolvare

Nucleonii sunt particulele din nucleu, adică protonii împreună cu neutronii. Numărul lor ESTE numărul de masă:

A=197A = 197

Atomul este neutru, deci are tot atâția protoni câți electroni:

Z=79 protoniZ = 79 \text{ protoni}

N=A−Z=197−79=118 neutroniN = A - Z = 197 - 79 = 118 \text{ neutroni}

Elementul este aurul.

Cuvântul nucleoni este cheia enunțului. Cine îl citește ca neutroni ajunge la un număr de masă de 276 și la un atom care nu există.

Barem

Barem oficial: numărul protonilor 79 (1p), numărul neutronilor 118 (1p). Total 2 puncte. Atomul este neutru, deci protonii sunt cât electronii; nucleonii sunt protoni plus neutroni, deci neutronii se obțin prin scădere. Elementul este aurul.

Învață lecția: Structura atomului - izotopi, straturi, substraturi și configurația electronică
Subiectul II.C.24 puncte

2. a. În învelișul electronic al atomului unui element chimic (E) sunt trei substraturi electronice ocupate cu electroni și trei electroni de valență. Scrieți configurația electronică a atomului elementului (E).

b. Notați poziția în Tabelul periodic (grupa, perioada) a elementului (E).

Rezolvare

a. Traducem cele două condiții.

Trei SUBSTRATURI ocupate: 1s1s, 2s2s și 2p2p. Nu mai mult, deci stratul al treilea este gol.

Trei electroni de VALENȚĂ, adică pe ultimul strat ocupat, al doilea: 2s22p12s^2 2p^1.

1s2 2s2 2p11s^2\, 2s^2\, 2p^1

Total 5 electroni, deci elementul este borul.

b. Ultimul strat este al doilea, deci perioada 2; pe el sunt 3 electroni, deci grupa 13 (IIIA).

Atenție la deosebirea dintre substrat și strat: aici sunt trei SUBSTRATURI, dar numai două STRATURI. Confuzia dintre ele duce la perioada 3.

Barem

Barem oficial: a. configurația 1s22s22p11s^2 2s^2 2p^1 (2p); b. grupa 13 sau IIIA (1p), perioada 2 (1p). Total 4 puncte. Trei substraturi ocupate înseamnă 1s1s, 2s2s și 2p2p; trei electroni de valență, adică pe ultimul strat, dau 2s22p12s^2 2p^1. Elementul este borul, cu 5 electroni.

Învață lecția: Structura atomului - izotopi, straturi, substraturi și configurația electronică
Subiectul II.C.32 puncte

3. Modelați formarea legăturii chimice în molecula de hidrogen, utilizând simbolul elementului chimic și puncte pentru reprezentarea electronilor.

Rezolvare

Hidrogenul are Z=1Z = 1, deci un singur electron.

Fiecare atom pune în comun acest electron:

H ⁣⋅  ⋅ ⁣H ⟶ H ⁣: ⁣HH\!\cdot\ \ \cdot\!H \ \longrightarrow\ H\!:\!H

În desen: două simboluri HH, fiecare cu un punct, iar după reacție perechea de puncte între ele.

După formarea legăturii, fiecare atom are în jurul lui doi electroni, adică structura stabilă a heliului. Hidrogenul este singurul element pentru care regula nu este octetul, ci dubletul.

Atomii fiind identici, legătura este covalentă nepolară.

Barem

Barem oficial: 2 puncte pentru modelarea corectă. Fiecare atom de hidrogen are un singur electron și îl pune în comun; perechea rezultată este legătura, iar fiecare atom ajunge la configurația heliului, cu doi electroni. Legătura este covalentă NEPOLARĂ.

Învață lecția: Legături chimice - ionică, covalentă, coordinativă și legătura de hidrogen
Subiectul II.C.43 puncte

4. a. Modelați procesul de ionizare a atomului de sodiu, utilizând simbolul elementului chimic și puncte pentru reprezentarea electronilor.

b. Notați caracterul chimic al sodiului.

Rezolvare

a. Sodiul are Z=11Z = 11, configurația 1s22s22p63s11s^2 2s^2 2p^6 3s^1, deci un electron pe ultimul strat.

El îl cedează:

Na ⁣⋅ ⟶ Na++e−Na\!\cdot\ \longrightarrow\ Na^+ + e^-

În desen: simbolul NaNa cu un punct, o săgeată, apoi Na+Na^+ fără niciun punct, plus electronul cedat.

Ionul rezultat are configurația neonului, adică un strat exterior complet. Aceasta explică de ce sodiul cedează exact un electron: cedând unul singur ajunge la o structură stabilă, în timp ce acceptarea a șapte ar fi imposibilă energetic.

b. Un element care cedează electroni are caracter metalic.

Barem

Barem oficial: a. modelarea procesului de ionizare (2p); b. caracter metalic (1p). Total 3 puncte. Sodiul are un singur electron pe ultimul strat și îl cedează, formând Na+Na^+, care are configurația neonului. Un element care cedează electroni are caracter metalic.

Învață lecția: Legături chimice - ionică, covalentă, coordinativă și legătura de hidrogen
Subiectul II.C.54 puncte

5. Se amestecă 300 mL soluție de hidroxid de sodiu de concentrație 0,2 M cu 200 mL soluție de hidroxid de sodiu de concentrație 0,6 M și cu apă distilată. Se obțin 600 mL de soluție (S), de concentrație x M. Determinați valoarea concentrației molare, x.

Rezolvare

Se adună cantitățile de substanță, niciodată concentrațiile.

n1=0,300⋅0,2=0,06 moln_1 = 0,300 \cdot 0,2 = 0,06 \text{ mol}

n2=0,200⋅0,6=0,12 moln_2 = 0,200 \cdot 0,6 = 0,12 \text{ mol}

ntotal=0,18 moln_{total} = 0,18 \text{ mol}

Volumul final este cel din enunț, 600 mL, pentru că apa distilată a completat până acolo.

x=0,180,600=0,3 Mx = \frac{0,18}{0,600} = 0,3 \text{ M}

Două greșeli dau numere apropiate și de aceea greu de respins: media aritmetică a celor două concentrații este 0,4 M, iar împărțirea la suma volumelor inițiale, 500 mL, dă 0,36 M. Niciuna nu ține cont de apa adăugată, care este chiar rostul enunțului.

Barem

Barem oficial: raționament corect (3p), calcule (1p), c=0,3c = 0,3 M. Total 4 puncte. Se adună cantitățile de substanță, 0,06+0,12=0,180,06 + 0,12 = 0,18 mol, și se împarte la volumul FINAL de 600 mL. Media aritmetică a concentrațiilor, 0,4 M, și împărțirea la suma volumelor inițiale, 0,36 M, sunt cele două greșeli obișnuite.

Învață lecția: Dizolvarea și soluțiile - concentrații, amestecare și diluare
Subiectul II.D.13 puncte

1. Dioxidul de sulf se barbotează în apă de brom. Ecuația reacției care are loc este:

…SO2+…Br2+…H2O→…HBr+…H2SO4\ldots SO_2 + \ldots Br_2 + \ldots H_2O \rightarrow \ldots HBr + \ldots H_2SO_4

a. Scrieți ecuațiile proceselor de oxidare, respectiv de reducere, care au loc în această reacție.

b. Notați formula chimică a substanței cu rol de agent oxidant.

Rezolvare

Citim numerele de oxidare pentru elementele care se schimbă.

Sulful: +4 în SO2SO_2, +6 în H2SO4H_2SO_4, deci a crescut.

Bromul: 0 în Br2Br_2, -1 în HBrHBr, deci a scăzut.

a. Cele două procese:

Oxidare: S+4−2e−→S+6\text{Oxidare: } S^{+4} - 2e^- \rightarrow S^{+6}

Reducere: Br20+2e−→2Br−1\text{Reducere: } Br_2^0 + 2e^- \rightarrow 2Br^{-1}

b. Agentul oxidant este specia care se reduce: Br2Br_2.

Reacția are și o față vizibilă: apa de brom, portocalie, se decolorează. Aceeași observație apare la testarea nesaturării unei alchene, dar mecanismul este cu totul altul, o adiție și nu o oxidare.

Barem

Barem oficial: a. ecuația procesului de oxidare a sulfului (1p) și de reducere a bromului (1p); b. agent oxidant Br2Br_2 (1p). Total 3 puncte. Sulful trece de la +4 la +6, deci se oxidează; bromul de la 0 la -1, deci se reduce și este agentul oxidant. Reacția este chiar decolorarea apei de brom, folosită ca test.

Învață lecția: Reacții redox - numere de oxidare, semireacții și egalarea prin electroni
Subiectul II.D.2un punct

2. Notați coeficienții stoechiometrici ai ecuației reacției de la punctul 1.

Rezolvare

Sulful cedează 2 electroni, bromul acceptă 2: bilanțul electronic este deja echilibrat, deci ambele intră cu coeficientul 1.

Mai rămâne apa, care se stabilește din bilanțul hidrogenului: în dreapta sunt 2+2=42 + 2 = 4 atomi de hidrogen, deci în stânga trebuie 2 molecule de apă.

SO2+Br2+2H2O→2HBr+H2SO4SO_2 + Br_2 + 2H_2O \rightarrow 2HBr + H_2SO_4

Verificare: S: 1=11 = 1; Br: 2=22 = 2; H: 4=44 = 4; O: 2+2=42 + 2 = 4.

Acesta este cazul în care bilanțul electronic nu produce niciun coeficient, iar tot restul vine din bilanțul atomic. El se rezolvă la fel de riguros, doar că se termină mai repede.

Barem

Barem oficial: 1 punct pentru SO2+Br2+2H2O→2HBr+H2SO4SO_2 + Br_2 + 2H_2O \rightarrow 2HBr + H_2SO_4. Numărul de electroni cedați și acceptați este deja egal, câte doi, deci sulful și bromul intră cu coeficientul 1, iar apa se echilibrează la 2 din bilanțul hidrogenului.

Învață lecția: Reacții redox - numere de oxidare, semireacții și egalarea prin electroni
Subiectul II.D.36 puncte

3. a. Scrieți ecuația reacției dintre aluminiu și oxigen.

b. Determinați randamentul reacției, știind că din 1,2 mol de aluminiu s-au obținut 48,96 g de oxid.

Rezolvare

a. Aluminiul are valența 3, oxigenul 2, deci oxidul este Al2O3Al_2O_3:

4Al+3O2→2Al2O34Al + 3O_2 \rightarrow 2Al_2O_3

Baremul acceptă și forma cu coeficient fracționar, 2Al+32O2→Al2O32Al + \frac{3}{2}O_2 \rightarrow Al_2O_3.

b. Se cere randamentul, deci comparăm ce s-a obținut cu ce s-ar fi putut obține.

Raportul Al:Al2O3Al : Al_2O_3 este 4:24 : 2, adică 2 : 1:

nteoretic=1,22=0,6 moln_{teoretic} = \frac{1,2}{2} = 0,6 \text{ mol}

M(Al2O3)=2⋅27+3⋅16=102 g/molM(Al_2O_3) = 2 \cdot 27 + 3 \cdot 16 = 102 \text{ g/mol}

mteoretic=0,6⋅102=61,2 gm_{teoretic} = 0,6 \cdot 102 = 61,2 \text{ g}

η=48,9661,2=0,8=80%\eta = \frac{48,96}{61,2} = 0,8 = 80\%

Raportul 2 : 1 este singurul loc unde se poate greși. Cine îl ia 1 : 1 obține o masă teoretică de 122,4 g și un randament de 40%, exact jumătate.

Barem

Barem oficial: a. formulele chimice ale reactanților și produsului (1p), coeficienții stoechiometrici (1p): 4Al+3O2→2Al2O34Al + 3O_2 \rightarrow 2Al_2O_3 sau 2Al+3/2O2→Al2O32Al + 3/2 O_2 \rightarrow Al_2O_3; b. raționament corect (3p), calcule (1p), η=80%\eta = 80\%. Total 6 puncte. Traseul: raportul Al:Al2O3Al : Al_2O_3 este 2 : 1, deci teoretic 0,6 mol de oxid, adică 0,6⋅102=61,20,6 \cdot 102 = 61,2 g; η=48,96:61,2=0,8\eta = 48,96 : 61,2 = 0,8.

Învață lecția: Puritate, randament și experiment - metoda completă pentru anorganică

Subiectul al III-lea

Subiectul III.E.13 puncte

1. Ecuația termochimică a reacției care are loc la descompunerea termică a carbonatului de calciu este:

CaCO3(s)→CO2(g)+CaO(s),ΔrH0=182 kJCaCO_3(s) \rightarrow CO_2(g) + CaO(s), \quad \Delta_r H^0 = 182 \text{ kJ}

Determinați entalpia molară de formare standard a carbonatului de calciu, exprimată în kilojouli pe mol, utilizând entalpiile molare de formare standard ΔfHCaO(s)0=−634,9\Delta_f H^0_{CaO(s)} = -634,9 kJ/mol, ΔfHCO2(g)0=−393,5\Delta_f H^0_{CO_2(g)} = -393,5 kJ/mol și variația de entalpie standard a reacției.

Rezolvare

Spre deosebire de itemii de ardere, aici variația de entalpie este dată direct și este pozitivă: descompunerea calcarului este endotermă, ea se face în cuptor.

ΔrH0=∑ΔfHproduși0−∑ΔfHreactanți0\Delta_r H^0 = \sum \Delta_f H^0_{produși} - \sum \Delta_f H^0_{reactanți}

182=[(−393,5)+(−634,9)]−ΔfHCaCO30182 = [(-393,5) + (-634,9)] - \Delta_f H^0_{CaCO_3}

182=−1028,4−ΔfHCaCO30182 = -1028,4 - \Delta_f H^0_{CaCO_3}

ΔfHCaCO30=−1028,4−182=−1210,4 kJ/mol\Delta_f H^0_{CaCO_3} = -1028,4 - 182 = -1210,4 \text{ kJ/mol}

Semnul rezultatului are sens: carbonatul de calciu este mai stabil decât produșii lui de descompunere luați împreună, ceea ce este chiar motivul pentru care trebuie încălzit ca să se descompună.

Barem

Barem oficial: raționament corect (2p), calcule (1p), ΔfHCaCO3(s)0=−1210,4\Delta_f H^0_{CaCO_3(s)} = -1210,4 kJ/mol. Total 3 puncte. Aici variația de entalpie este dată direct și este POZITIVĂ, descompunerea fiind endotermă, spre deosebire de itemii de ardere unde ea se deduce dintr-o căldură scrisă ca produs.

Învață lecția: Termochimie - entalpia de formare, efectul termic și căldura de reacție
Subiectul III.E.23 puncte

2. Determinați căldura, exprimată în kilojouli, necesară pentru descompunerea termică a 200 g de carbonat de calciu. Utilizați informații de la punctul 1.

Rezolvare

M(CaCO3)=40+12+3⋅16=100 g/molM(CaCO_3) = 40 + 12 + 3 \cdot 16 = 100 \text{ g/mol}

n=200100=2 moln = \frac{200}{100} = 2 \text{ mol}

Din ecuația termochimică, descompunerea unui mol NECESITĂ 182 kJ:

Q=2⋅182=364 kJQ = 2 \cdot 182 = 364 \text{ kJ}

Enunțul spune necesară, ceea ce se potrivește cu semnul pozitiv al variației de entalpie de la punctul 1. La un item de ardere, aceeași frază ar fi fost degajată, iar variația ar fi fost negativă. Cuvântul din enunț și semnul din ecuație trebuie să se potrivească, altfel unul dintre ele a fost citit greșit.

Barem

Barem oficial: raționament corect (2p), calcule (1p), Q=364Q = 364 kJ. Total 3 puncte. Masa molară a carbonatului de calciu este 100 g/mol, deci 200 g înseamnă 2 mol, iar căldura NECESARĂ este dublul celei pe mol, adică 2⋅1822 \cdot 182.

Învață lecția: Termochimie - entalpia de formare, efectul termic și căldura de reacție
Subiectul III.E.33 puncte

3. Determinați căldura, exprimată în kilojouli, necesară încălzirii a 50 kg de apă de la 42 °C la 82 °C. Se consideră că nu au loc pierderi de căldură.

Rezolvare

ΔT=82−42=40 grade\Delta T = 82 - 42 = 40 \text{ grade}

O diferență de temperatură are aceeași valoare în grade Celsius și în kelvini.

Q=m⋅c⋅ΔT=50⋅4,18⋅40=8360 kJQ = m \cdot c \cdot \Delta T = 50 \cdot 4,18 \cdot 40 = 8360 \text{ kJ}

Aici se cere direct căldura, deci relația se aplică fără nicio rearanjare. La celelalte variante se cere masa sau creșterea de temperatură, iar formula trebuie întoarsă. Este aceeași relație, cu altă necunoscută, și merită citit de fiecare dată ce anume se cere înainte de a începe calculul.

Barem

Barem oficial: raționament corect (2p), calcule (1p), Q=8360Q = 8360 kJ. Total 3 puncte. Se aplică direct Q=m⋅c⋅ΔTQ = m \cdot c \cdot \Delta T cu ΔT=40\Delta T = 40 grade. Este singurul item de calorimetrie din setul citit în care se cere CĂLDURA, nu masa, deci nu se împarte nimic.

Învață lecția: Legea lui Hess prin combinarea ecuațiilor, și calorimetria
Subiectul III.E.44 puncte

4. Aplicați legea lui Hess pentru a determina variația de entalpie ΔrH0\Delta_r H^0 a reacției:

CH4(g)+4Cl2(g)→CCl4(g)+4HCl(g),ΔrH0CH_4(g) + 4Cl_2(g) \rightarrow CCl_4(g) + 4HCl(g), \quad \Delta_r H^0

în funcție de valorile entalpiilor reacțiilor redate de ecuațiile termochimice:

(1) C(s,grafit)+2H2(g)→CH4(g)C(s, grafit) + 2H_2(g) \rightarrow CH_4(g), ΔrH10\Delta_r H_1^0

(2) C(s,grafit)+2Cl2(g)→CCl4(g)C(s, grafit) + 2Cl_2(g) \rightarrow CCl_4(g), ΔrH20\Delta_r H_2^0

(3) H2(g)+Cl2(g)→2HCl(g)H_2(g) + Cl_2(g) \rightarrow 2HCl(g), ΔrH30\Delta_r H_3^0

Rezolvare

Luăm speciile țintei una câte una.

CH4CH_4 este REACTANT în țintă, dar produs în (1): ecuația (1) se inversează, deci intră cu semn minus.

CCl4CCl_4 este produs în țintă și produs în (2): (2) se ia ca atare.

HClHCl este produs în țintă, patru moli, iar (3) dă doi: (3) se dublează.

Scriem cele trei contribuții:

−(1): CH4→C+2H2-(1):\ CH_4 \rightarrow C + 2H_2

+(2): C+2Cl2→CCl4+(2):\ C + 2Cl_2 \rightarrow CCl_4

+2⋅(3): 2H2+2Cl2→4HCl+2 \cdot (3):\ 2H_2 + 2Cl_2 \rightarrow 4HCl

Adunând: carbonul și hidrogenul se simplifică, clorul se adună la 2+2=42 + 2 = 4 moli, și rămâne exact ținta.

ΔrH0=−ΔrH10+ΔrH20+2ΔrH30\Delta_r H^0 = -\Delta_r H_1^0 + \Delta_r H_2^0 + 2\Delta_r H_3^0

Verificarea prin adunare nu este opțională. Ea este singurul mod de a fi sigur că nu ai inversat o ecuație în plus sau ai uitat un factor.

Barem

Barem oficial: raționament corect (4p): ΔrH0=−ΔrH10+ΔrH20+2ΔrH30\Delta_r H^0 = -\Delta_r H_1^0 + \Delta_r H_2^0 + 2\Delta_r H_3^0. Total 4 puncte. Ecuația (1) se inversează pentru că metanul este reactant în țintă și produs în ea, (2) se ia ca atare, iar (3) se dublează pentru cei patru moli de acid clorhidric din țintă. Se punctează combinația, nu un număr.

Învață lecția: Legea lui Hess prin combinarea ecuațiilor, și calorimetria
Subiectul III.E.52 puncte

5. Scrieți formulele chimice ale substanțelor C2H6OS(g)C_2H_6OS(g), C2H6O3S(g)C_2H_6O_3S(g) și C2H6O2S(g)C_2H_6O_2S(g) în sensul creșterii stabilității acestora, utilizând entalpiile molare de formare standard: ΔfHC2H6OS(g)0=−151,3\Delta_f H^0_{C_2H_6OS(g)} = -151,3 kJ/mol, ΔfHC2H6O3S(g)0=−483,4\Delta_f H^0_{C_2H_6O_3S(g)} = -483,4 kJ/mol și ΔfHC2H6O2S(g)0=−373,1\Delta_f H^0_{C_2H_6O_2S(g)} = -373,1 kJ/mol.

Rezolvare

Regula: cu cât entalpia molară de formare este mai negativă, cu atât compusul este mai stabil.

Așezăm valorile de la cea mai puțin negativă la cea mai negativă:

  • C2H6OSC_2H_6OS: -151,3 kJ/mol, cel mai puțin stabil;
  • C2H6O2SC_2H_6O_2S: -373,1 kJ/mol;
  • C2H6O3SC_2H_6O_3S: -483,4 kJ/mol, cel mai stabil.

În sensul creșterii stabilității:

C2H6OS(g), C2H6O2S(g), C2H6O3S(g)C_2H_6OS(g),\ C_2H_6O_2S(g),\ C_2H_6O_3S(g)

Două capcane de citire. Prima: enunțul cere CREȘTEREA aici, în timp ce alte variante cer descreșterea, iar regula este aceeași dar răspunsul se inversează. A doua: enunțul enumeră substanțele într-o ordine care nu este a răspunsului, iar cele trei formule seamănă între ele până la un singur indice.

Barem

Barem oficial: 2 puncte pentru ordinea C2H6OS(g)C_2H_6OS(g), C2H6O2S(g)C_2H_6O_2S(g), C2H6O3S(g)C_2H_6O_3S(g). Cu cât entalpia de formare este mai negativă, cu atât compusul este mai stabil, deci creșterea stabilității înseamnă scăderea entalpiei. Aici se cere CREȘTEREA, spre deosebire de alte variante care cer descreșterea; ordinea din enunț nu este cea a răspunsului.

Învață lecția: Termochimie - entalpia de formare, efectul termic și căldura de reacție
Subiectul III.F.12 puncte

1. Clorul reacționează cu hidroxidul de sodiu. Scrieți ecuația reacției care are loc.

Rezolvare

Cl2+2NaOH→NaCl+NaClO+H2OCl_2 + 2NaOH \rightarrow NaCl + NaClO + H_2O

Aceasta este o reacție de disproporționare: același element joacă ambele roluri.

Clorul pleacă de la numărul de oxidare 0 și ajunge:

  • la -1 în clorura de sodiu, deci se REDUCE;
  • la +1 în hipoclorit, deci se OXIDEAZĂ.

Din cei doi atomi ai moleculei, unul merge în fiecare direcție, ceea ce explică de ce produșii sunt doi și în raport 1 : 1.

Coeficientul 2 de la hidroxid se citește din bilanțul sodiului: doi atomi de sodiu sunt necesari pentru cele două săruri. Uitarea lui este greșeala care costă punctul de coeficienți.

Barem

Barem oficial: formulele chimice ale reactanților și ale produșilor (1p), coeficienții stoechiometrici (1p): Cl2+2NaOH→NaCl+NaClO+H2OCl_2 + 2NaOH \rightarrow NaCl + NaClO + H_2O. Total 2 puncte. Este o reacție de DISPROPORȚIONARE: același element, clorul, se oxidează la +1 în hipoclorit și se reduce la -1 în clorură.

Învață lecția: Caracter metalic și nemetalic - reactivitatea sodiului, a magneziului și a clorului
Subiectul III.F.23 puncte

2. Pentru reacția A+B→A + B \rightarrow Produși, se cunosc informațiile:

  • dacă se dublează concentrația reactantului (B) și concentrația reactantului (A) rămâne constantă, viteza de reacție se dublează;
  • dacă se dublează concentrațiile celor doi reactanți (A) și (B), viteza de reacție crește de 16 ori.

Determinați ordinul de reacție în raport cu fiecare reactant.

Rezolvare

Legea de viteză este v=k⋅[A]nA⋅[B]nBv = k \cdot [A]^{n_A} \cdot [B]^{n_B}.

Prima informație izolează pe B, pentru că A rămâne constant:

2nB=2⇒nB=12^{n_B} = 2 \Rightarrow n_B = 1

A doua informație le mișcă pe amândouă, deci factorii se înmulțesc:

2nA⋅2nB=2nA+nB=16=242^{n_A} \cdot 2^{n_B} = 2^{n_A + n_B} = 16 = 2^4

nA+nB=4⇒nA=4−1=3n_A + n_B = 4 \Rightarrow n_A = 4 - 1 = 3

Ordinele parțiale sunt deci nA=3n_A = 3 și nB=1n_B = 1, iar ordinul total este 4.

Strategia se repetă la orice item de acest tip: experimentul în care o singură concentrație variază dă direct ordinul acelui reactant; cel în care variază amândouă dă suma. Ordinele se citesc din experiment, niciodată din coeficienții ecuației.

Barem

Barem oficial: raționament corect (2p), calcule (1p), nA=3n_A = 3, nB=1n_B = 1. Total 3 puncte. Prima informație dă direct 2nB=22^{n_B} = 2, deci nB=1n_B = 1. A doua dă 2nA+nB=16=242^{n_A + n_B} = 16 = 2^4, deci nA+nB=4n_A + n_B = 4 și nA=3n_A = 3. Ordinul se determină EXPERIMENTAL, din răspunsul vitezei, nu din coeficienții ecuației.

Învață lecția: Cinetica chimică - viteza de reacție, legea vitezei și unitatea constantei
Subiectul III.F.35 puncte

3. a. O butelie cu volumul de 3 L este umplută cu amoniac la 27 °C și 0,41 atm. Determinați cantitatea de amoniac din butelie, exprimată în moli.

b. Determinați volumul ocupat de o probă de amoniac cu masa 34 g, măsurat în condiții normale de temperatură și de presiune, exprimat în litri.

Rezolvare

a. Trecem temperatura în kelvini:

T=27+273=300 KT = 27 + 273 = 300 \text{ K}

n=pVRT=0,41⋅30,082⋅300=1,2324,6=0,05 moln = \frac{pV}{RT} = \frac{0,41 \cdot 3}{0,082 \cdot 300} = \frac{1,23}{24,6} = 0,05 \text{ mol}

b. Aici condițiile sunt NORMALE, deci volumul molar este deja cunoscut și ecuația de stare nu mai este necesară.

M(NH3)=14+3=17 g/molM(NH_3) = 14 + 3 = 17 \text{ g/mol}

n=3417=2 moln = \frac{34}{17} = 2 \text{ mol}

V=2⋅22,4=44,8 LV = 2 \cdot 22,4 = 44,8 \text{ L}

Cele două puncte cer același lucru, cantitatea unui gaz, prin drumuri diferite. Punctul a) are condiții oarecare, deci ecuația de stare; punctul b) are condiții normale, deci volumul molar. Folosirea ecuației de stare și la b) ar da același rezultat, dar cu trei operații în plus.

Barem

Barem oficial: a. raționament corect (2p), calcule (1p), n=0,05n = 0,05 mol NH3NH_3; b. raționament corect (1p), calcule (1p), V=44,8V = 44,8 L NH3NH_3. Total 5 puncte. La a) se aplică pV=nRTpV = nRT cu T=300T = 300 K. La b) NU se mai folosește ecuația de stare: condițiile normale au deja volumul molar 22,4 L/mol, iar 34 g de amoniac înseamnă 2 mol.

Învață lecția: Starea gazoasă - ecuația de stare a gazului ideal și volumul molar

Alte subiecte de Chimie

Descarcă

Începe azi. Bacul nu așteaptă.

Descarcă Tomomi pe telefonul copilului tău și pornește perioada de probă gratuită.