Subiect oficial de bacalaureat

BAC Chimie anorganică - iunie 2023 (Varianta 5)

180 de minute90 de puncte + 10 din oficiu31 de cerințe

Toate subiectele sunt obligatorii. Se acordă zece puncte din oficiu. Timpul de lucru efectiv este de trei ore. Proba E. d) - Chimie anorganică și generală. Numere atomice: O-8; Ne-10; Na-11; Mg-12; Cl-17; Ar-18; K-19; I-53. Mase atomice: H-1; C-12; N-14; O-16; Na-23; Cl-35,5; K-39; Fe-56; I-127. Căldura specifică a apei: c = 4,18 kJ/(kg·K). Constanta molară a gazelor: R = 0,082 L·atm/(mol·K). Volumul molar (condiții normale): V = 22,4 L/mol. Numărul lui Avogadro: N = 6,022·10^23 /mol.

Subiectul I

Itemii de la 1 la 10 se referă la specii chimice ale căror formule chimice, notate cu litere de la (A) la (F), sunt prezentate mai jos:

(A) NaOHNaOH (B) Fe4[Fe(CN)6]3Fe_4[Fe(CN)_6]_3 (C) KIKI (D) H2CO3H_2CO_3 (E) H3O+H_3O^+ (F) PbO2PbO_2

Pentru fiecare item, notați pe foaia de examen numărul de ordine al itemului însoțit de litera corespunzătoare răspunsului corect. Fiecare item are un singur răspuns corect.

Subiectul I.A.13 puncte

1. Cationul din compoziția substanței (C) are sarcina nucleară:

a) +19;

b) +39;

c) +53;

d) +127.

Rezolvare

Cationul din KIKI este K+K^+.

Sarcina nucleară este suma sarcinilor protonilor, deci este egală cu numărul atomic: ZK=19Z_K = 19, adică +19.

Pierderea unui electron a schimbat învelișul, nu nucleul. De aceea sarcina nucleară a ionului este aceeași cu a atomului.

Celelalte variante confundă sarcina nucleară cu numărul de masă: 39 este AA pentru potasiu, iar 127 este AA pentru iod.

Barem

Item grilă cu răspuns unic. Barem oficial: 3 puncte pentru litera a. Fără punctaj parțial. Substanța (C) este iodura de potasiu, KIKI, iar cationul ei este K+K^+. Sarcina nucleară este dată de numărul de PROTONI, adică de numărul atomic, care pentru potasiu este 19. Ionizarea nu schimbă nucleul, deci K+K^+ are aceeași sarcină nucleară ca atomul de potasiu. Valorile 39 și 127 sunt numere de masă, nu sarcini nucleare.

Învață lecția: Structura atomului - izotopi, straturi, substraturi și configurația electronică
Subiectul I.A.23 puncte

2. Numărul liganzilor din compoziția substanței (B) este egal cu:

a) 1;

b) 3;

c) 4;

d) 6.

Rezolvare

Într-o combinație complexă, liganzii sunt speciile legate direct de ionul metalic central, iar ele se scriu în paranteza dreaptă.

Ionul complex din (B) este [Fe(CN)6]4−[Fe(CN)_6]^{4-}, deci liganzii sunt cei șase ioni cianură.

Celelalte cifre din formulă răspund la alte întrebări: 4 este numărul ionilor de fier din afara parantezei, iar 3 este numărul de ioni complecși din formulă.

Barem

Item grilă cu răspuns unic. Barem oficial: 3 puncte pentru litera d. Fără punctaj parțial. Substanța (B) este Fe4[Fe(CN)6]3Fe_4[Fe(CN)_6]_3. Liganzii se numără în interiorul parantezei drepte, adică în ionul complex [Fe(CN)6]4−[Fe(CN)_6]^{4-}: sunt șase ioni cianură legați de ionul metalic central. Indicele 3 din afara parantezei arată câți ioni complecși intră în formulă, nu câți liganzi are unul, iar 4 este numărul ionilor Fe3+Fe^{3+} din exteriorul sferei de coordinare.

Învață lecția: Combinații complexe - ion central, liganzi, reactivii Tollens și Schweizer
Subiectul I.A.33 puncte

3. Este adevărat că:

a) acidul conjugat al substanței (D) este HCO3−HCO_3^-;

b) ionul metalic central din substanța (B) are N.O. = +3;

c) în soluțiile apoase de acid clorhidric există specia (E);

d) substanța (C) nu reacționează cu clorul.

Rezolvare

c este adevărată. La dizolvarea în apă, acidul clorhidric cedează protonul apei:

HCl+H2O→H3O++Cl−HCl + H_2O \rightarrow H_3O^+ + Cl^-

Deci ionul hidroniu, specia (E), există în orice soluție apoasă de acid.

a este falsă: prin CEDAREA unui proton, H2CO3H_2CO_3 devine HCO3−HCO_3^-, care este baza lui conjugată. Acidul conjugat s-ar obține prin acceptarea unui proton.

b este falsă: în [Fe(CN)6]4−[Fe(CN)_6]^{4-}, N.O.(Fe)+6⋅(−1)=−4N.O.(Fe) + 6 \cdot (-1) = -4, deci N.O.(Fe)=+2N.O.(Fe) = +2.

d este falsă: Cl2+2KI→2KCl+I2Cl_2 + 2KI \rightarrow 2KCl + I_2, clorul având caracter nemetalic mai pronunțat decât iodul.

Barem

Item grilă cu răspuns unic. Barem oficial: 3 puncte pentru litera c. Fără punctaj parțial. Acidul clorhidric ionizează total în apă și cedează protonul unei molecule de apă, formând ionul hidroniu H3O+H_3O^+, adică specia (E). Varianta a inversează perechea conjugată: HCO3−HCO_3^- este baza conjugată a lui H2CO3H_2CO_3, nu acidul lui conjugat. Varianta b greșește numărul de oxidare: în [Fe(CN)6]4−[Fe(CN)_6]^{4-} cei șase liganzi aduc -6, iar sarcina totală este -4, deci fierul central este +2. Varianta d este falsă pentru că clorul, mai reactiv, scoate iodul din iodură.

Învață lecția: Acizi și baze - teoria protolitică, tăria și neutralizarea
Subiectul I.A.43 puncte

4. Substanța (A):

a) este o bază tare;

b) nu reacționează cu acidul clorhidric;

c) nu reacționează cu clorul;

d) se dizolvă în apă cu absorbție de căldură.

Rezolvare

(A) este hidroxidul de sodiu, NaOHNaOH.

a este adevărată: în soluție apoasă ionizează total,

NaOH→Na++HO−NaOH \rightarrow Na^+ + HO^-

ceea ce este chiar definiția unei baze tari.

b este falsă: NaOH+HCl→NaCl+H2ONaOH + HCl \rightarrow NaCl + H_2O.

c este falsă: clorul reacționează cu hidroxidul de sodiu și dă un amestec de clorură și hipoclorit.

d este falsă: paharul se ÎNCĂLZEȘTE la dizolvarea hidroxidului de sodiu, deci procesul este exoterm.

Barem

Item grilă cu răspuns unic. Barem oficial: 3 puncte pentru litera a. Fără punctaj parțial. Substanța (A) este hidroxidul de sodiu, care ionizează total în apă și este deci o bază tare. Varianta b este falsă (neutralizarea cu HClHCl este chiar reacția-școală a bazelor), varianta c este falsă (Cl2+2NaOH→NaCl+NaClO+H2OCl_2 + 2NaOH \rightarrow NaCl + NaClO + H_2O), iar varianta d inversează efectul termic: dizolvarea hidroxidului de sodiu este puternic EXOTERMĂ.

Învață lecția: Acizi și baze - teoria protolitică, tăria și neutralizarea
Subiectul I.A.53 puncte

5. La formarea speciei chimice (E) dintr-o moleculă de apă și un proton, legătura care se stabilește este:

a) covalentă;

b) covalent-coordinativă;

c) de hidrogen;

d) ionică.

Rezolvare

Ionul hidroniu se formează astfel:

H2O+H+→H3O+H_2O + H^+ \rightarrow H_3O^+

Protonul este un nucleu de hidrogen fără electron. Perechea de electroni a noii legături este pusă la dispoziție INTEGRAL de atomul de oxigen, din una dintre perechile lui neparticipante.

O astfel de legătură se numește covalent-coordinativă.

Același mecanism formează și ionul amoniu, NH4+NH_4^+, din amoniac și un proton. Cele două sunt exemplele pe care programa le cere pentru acest tip de legătură.

Barem

Item grilă cu răspuns unic. Barem oficial: 3 puncte pentru litera b. Fără punctaj parțial. Protonul H+H^+ nu aduce niciun electron, deci perechea care formează noua legătură vine în întregime de la oxigenul apei, care are perechi neparticipante. O legătură în care ambii electroni sunt puși la dispoziție de un singur partener este covalent-coordinativă. Varianta a este incompletă: legătura ESTE covalentă, dar itemul cere tipul exact, iar baremul punctează doar precizarea coordinativă.

Învață lecția: Legături chimice - ionică, covalentă, coordinativă și legătura de hidrogen
Subiectul I.A.63 puncte

6. În timpul funcționării acumulatorului cu plumb (când debitează curent electric), substanța (F):

a) este anodul;

b) este catodul;

c) se formează la anod;

d) se formează la catod.

Rezolvare

(F) este dioxidul de plumb, PbO2PbO_2, una dintre cele două plăci ale acumulatorului.

La descărcare:

Pb+PbO2+2H2SO4→2PbSO4+2H2OPb + PbO_2 + 2H_2SO_4 \rightarrow 2PbSO_4 + 2H_2O

Plumbul din PbO2PbO_2 trece de la +4 la +2, deci se reduce. Reducerea are loc la catod, oricare ar fi montajul.

Cealaltă placă, de plumb metalic, se oxidează și este anodul. Amândouă se acoperă cu sulfat de plumb, iar PbO2PbO_2 se REFACE abia la încărcare, ceea ce elimină variantele c și d.

Barem

Item grilă. Barem oficial: 3 puncte pentru litera b. Fără punctaj parțial. Substanța (F) este dioxidul de plumb, PbO2PbO_2. La descărcare, plumbul din el trece de la +4 la +2, deci ACCEPTĂ electroni, iar procesul de reducere are loc întotdeauna la catod. Variantele c și d sunt false pentru că PbO2PbO_2 se consumă la descărcare, nu se formează; el se reface abia la încărcare.

Învață lecția: Pile electrochimice - pila Daniell, acumulatorul cu plumb și coroziunea
Subiectul I.A.73 puncte

7. La electroliza soluției apoase a substanței (C):

a) la anod migrează ionii K+K^+ și H3O+H_3O^+;

b) la catod migrează ionii I−I^- și HO−HO^-;

c) în spațiul catodic se formează iod;

d) în spațiul catodic se formează hidrogen.

Rezolvare

(C) este iodura de potasiu, KIKI.

În soluție există K+K^+, I−I^- și apă.

La anod se oxidează ionii iodură: 2I−−2e−→I22I^- - 2e^- \rightarrow I_2.

La catod ar trebui să se reducă K+K^+, dar potasiul este mult prea activ pentru a se depune dintr-o soluție apoasă, așa că se reduce apa:

2H2O+2e−→H2+2HO−2H_2O + 2e^- \rightarrow H_2 + 2HO^-

Deci în spațiul catodic se degajă hidrogen.

Migrarea ionilor urmează sarcina: cationii (K+K^+, H3O+H_3O^+) spre catod, anionii (I−I^-, HO−HO^-) spre anod. Variantele a și b spun exact invers.

Barem

Item grilă cu răspuns unic. Barem oficial: 3 puncte pentru litera d. Fără punctaj parțial. Substanța (C) este iodura de potasiu. Potasiul este prea activ ca să se depună dintr-o soluție apoasă, deci la catod se reduce apa și se degajă hidrogen. Variantele a și b inversează migrarea ionilor: cationii merg la catod, anionii la anod. Varianta c pune iodul la electrodul greșit, el rezultând prin oxidarea ionilor iodură, adică la anod.

Învață lecția: Electroliza - topitură, soluție apoasă și produșii de la fiecare electrod
Subiectul I.A.83 puncte

8. O soluție apoasă a substanței (A), de concentrație 0,001 M, are pH-ul egal cu:

a) 3;

b) 11;

c) 10-11;

d) 10−310^{-3}.

Rezolvare

NaOHNaOH este bază tare și ionizează total, deci toată concentrația se regăsește în ionii hidroxid:

[HO−]=10−3 mol/L[HO^-] = 10^{-3} \text{ mol/L}

pOH=−lg⁡[HO−]=3pOH = -\lg[HO^-] = 3

pH=14−pOH=14−3=11pH = 14 - pOH = 14 - 3 = 11

Rezultatul se poate verifica fără calcul: soluția este bazică, deci pH-ul TREBUIE să fie peste 7. Numai varianta b îndeplinește condiția.

Varianta a este pOH-ul, iar varianta d este chiar concentrația ionilor hidroxid.

Barem

Item grilă cu răspuns unic. Barem oficial: 3 puncte pentru litera b. Fără punctaj parțial. Hidroxidul de sodiu este o bază tare monoprotică, deci [HO−]=10−3[HO^-] = 10^{-3} mol/L, de unde pOH=3pOH = 3 și pH=14−3=11pH = 14 - 3 = 11. Varianta a dă pOH-ul în locul pH-ului, iar varianta d dă concentrația în locul logaritmului ei. Toate trei greșelile lasă un număr care apare în calcul, ceea ce le face plauzibile.

Învață lecția: pH și indicatori - scara, calculul și neutralizarea
Subiectul I.A.93 puncte

9. Raportul masic Fe:CFe : C în substanța (B) este:

a) 18 : 7;

b) 7 : 18;

c) 49 : 27;

d) 27 : 49.

Rezolvare

Se numără atomii pe formula Fe4[Fe(CN)6]3Fe_4[Fe(CN)_6]_3:

  • fier: 4 în afara parantezei drepte plus 3 în centrul celor trei ioni complecși, deci 7 atomi;
  • carbon: 3⋅6=183 \cdot 6 = 18 atomi.

Raportul cerut este MASIC, deci se înmulțește cu masele atomice:

Fe:C=7⋅56:18⋅12=392:216Fe : C = 7 \cdot 56 : 18 \cdot 12 = 392 : 216

Simplificând cu 8: 49:2749 : 27.

Capcana este fierul numărat o singură dată. Cine ia doar cei 4 din afara parantezei obține 224:216224 : 216, care nu apare printre variante, iar cine se oprește la raportul atomic 7:187 : 18 alege varianta b.

Barem

Item grilă cu răspuns unic. Barem oficial: 3 puncte pentru litera c. Fără punctaj parțial. În Fe4[Fe(CN)6]3Fe_4[Fe(CN)_6]_3 sunt 7 atomi de fier (4 în afara parantezei și câte unul în fiecare dintre cei trei ioni complecși) și 18 atomi de carbon (3×63 \times 6). Raportul MASIC este 7⋅56:18⋅12=392:216=49:277 \cdot 56 : 18 \cdot 12 = 392 : 216 = 49 : 27. Variantele a și b dau raportul ATOMIC, iar varianta d îl dă pe cel masic inversat.

Învață lecția: Combinații complexe - ion central, liganzi, reactivii Tollens și Schweizer
Subiectul I.A.103 puncte

10. Conțin aceeași cantitate de carbon:

a) 1 mol de substanță (B) și 8 mol de substanță (D);

b) 2 mol de substanță (B) și 18 mol de substanță (D);

c) 860 g de substanță (B) și 1116 g de substanță (D);

d) 1116 g de substanță (B) și 860 g de substanță (D).

Rezolvare

Carbonul pe mol de substanță:

  • (B) Fe4[Fe(CN)6]3Fe_4[Fe(CN)_6]_3: 18 atomi de carbon pe formulă;
  • (D) H2CO3H_2CO_3: 1 atom.

Masele molare:

MB=7⋅56+18⋅12+18⋅14=392+216+252=860 g/molM_B = 7 \cdot 56 + 18 \cdot 12 + 18 \cdot 14 = 392 + 216 + 252 = 860 \text{ g/mol}

MD=2+12+48=62 g/molM_D = 2 + 12 + 48 = 62 \text{ g/mol}

Verificăm varianta c:

860 g de (B) =1= 1 mol ⇒18\Rightarrow 18 mol de carbon.

1116 g de (D) =111662=18= \dfrac{1116}{62} = 18 mol ⇒18\Rightarrow 18 mol de carbon.

Egale, deci c este răspunsul.

Varianta a ar cere 18 mol de (D), nu 8; varianta b ar cere 36; varianta d inversează masele și dă 1116:8601116 : 860, care nu este întreg.

Barem

Item grilă cu răspuns unic. Barem oficial: 3 puncte pentru litera c. Fără punctaj parțial. Un mol de Fe4[Fe(CN)6]3Fe_4[Fe(CN)_6]_3 conține 18 moli de carbon, iar un mol de H2CO3H_2CO_3 conține 1 mol. Masele molare sunt 860 g/mol și 62 g/mol. Deci 860 g de (B) înseamnă 1 mol, adică 18 mol de carbon, iar 1116 g de (D) înseamnă 1116:62=181116 : 62 = 18 mol, adică tot 18 mol de carbon. Variantele a și b greșesc raportul molar, iar varianta d inversează cele două mase.

Învață lecția: Mol, masă molară și calcule stoechiometrice - de la formula chimică la ecuația reacției

Citiți următoarele enunțuri. Dacă apreciați că enunțul este adevărat scrieți, pe foaia de examen, numărul de ordine al enunțului și litera A. Dacă apreciați că enunțul este fals scrieți numărul de ordine al enunțului și litera F.

Subiectul I.B.12 puncte

1. Ionii Na+Na^+ și O2−O^{2-} sunt izoelectronici cu atomul de argon.

Rezolvare

Na+Na^+: 11−1=1011 - 1 = 10 electroni.

O2−O^{2-}: 8+2=108 + 2 = 10 electroni.

Cei doi ioni au același număr de electroni, deci sunt izoelectronici între ei. Configurația lor comună este 1s22s22p61s^2 2s^2 2p^6, adică a neonului.

Argonul are 18 electroni, deci enunțul este fals.

Enunțul este construit ca să pară adevărat: prima jumătate chiar este.

Barem

Item adevărat/fals. Barem oficial: 2 puncte pentru litera F. Fără punctaj parțial. Sodiul are 11 electroni și pierde unul, deci Na+Na^+ are 10. Oxigenul are 8 și primește doi, deci O2−O^{2-} are tot 10. Cei doi ioni sunt într-adevăr izoelectronici între ei, dar cu NEONUL, care are 10 electroni, nu cu argonul, care are 18.

Învață lecția: Structura atomului - izotopi, straturi, substraturi și configurația electronică
Subiectul I.B.22 puncte

2. Acidul cianhidric ionizează în două trepte.

Rezolvare

Formula acidului cianhidric este HCNHCN: un singur hidrogen ionizabil.

HCN+H2O⇌H3O++CN−HCN + H_2O \rightleftharpoons H_3O^+ + CN^-

O singură treaptă, deci enunțul este fals.

În două trepte ionizează acizii DIPROTICI, de exemplu acidul carbonic:

H2CO3⇌H++HCO3−⇌2H++CO32−H_2CO_3 \rightleftharpoons H^+ + HCO_3^- \rightleftharpoons 2H^+ + CO_3^{2-}

Faptul că HCNHCN este un acid SLAB nu are legătură cu numărul de trepte: tăria spune cât ionizează, nu în câți pași.

Barem

Item adevărat/fals. Barem oficial: 2 puncte pentru litera F. Fără punctaj parțial. Acidul cianhidric are formula HCNHCN și un singur atom de hidrogen ionizabil, deci este monoprotic și ionizează într-o singură treaptă. Ionizarea în trepte este specifică acizilor poliprotici, precum H2CO3H_2CO_3 sau H2SO4H_2SO_4.

Învață lecția: Acizi și baze - teoria protolitică, tăria și neutralizarea
Subiectul I.B.32 puncte

3. La electroliza soluției apoase de clorură de sodiu se obține clor.

Rezolvare

Ecuația globală a electrolizei soluției apoase este:

2NaCl+2H2O→H2+Cl2+2NaOH2NaCl + 2H_2O \rightarrow H_2 + Cl_2 + 2NaOH

Clorul apare printre produși, deci enunțul este adevărat.

La anod se oxidează ionii clorură, 2Cl−−2e−→Cl22Cl^- - 2e^- \rightarrow Cl_2, iar acest lucru se întâmplă la fel și din topitură.

Diferența dintre cele două electrolize este la catod: din topitură se depune sodiu metalic, din soluție se degajă hidrogen, pentru că apa se reduce mai ușor decât ionul de sodiu.

Barem

Item adevărat/fals. Barem oficial: 2 puncte pentru litera A. Fără punctaj parțial. La anod se oxidează ionii clorură și se degajă clor gazos, atât din topitură cât și din soluția apoasă. Ceea ce diferă între cele două cazuri este produsul de la CATOD: sodiu metalic din topitură, hidrogen din soluție.

Învață lecția: Electroliza - topitură, soluție apoasă și produșii de la fiecare electrod
Subiectul I.B.42 puncte

4. Într-o soluție cu pH = 1, turnesolul are culoarea albastră.

Rezolvare

pH=1pH = 1 înseamnă [H3O+]=10−1[H_3O^+] = 10^{-1} mol/L, adică o soluție puternic acidă.

Turnesolul virează:

  • roșu în mediu acid;
  • albastru în mediu bazic.

Deci enunțul este fals.

De reținut și cealaltă pereche cerută de programă: fenolftaleina este incoloră în mediu acid și roșu-carmin în mediu bazic. Ea nu devine niciodată albastră, ceea ce face din albastru un distractor care apare des.

Barem

Item adevărat/fals. Barem oficial: 2 puncte pentru litera F. Fără punctaj parțial. Un pH de 1 înseamnă mediu puternic acid, iar turnesolul se colorează în ROȘU în mediu acid. Albastru este culoarea lui în mediu bazic.

Învață lecția: pH și indicatori - scara, calculul și neutralizarea
Subiectul I.B.52 puncte

5. Reacția dintre acidul clorhidric și hidroxidul de sodiu are loc cu transfer de protoni.

Rezolvare

HCl+NaOH→NaCl+H2OHCl + NaOH \rightarrow NaCl + H_2O

În formă ionică, ce rămâne este:

H3O++HO−→2H2OH_3O^+ + HO^- \rightarrow 2H_2O

Protonul trece de la acid la bază, deci enunțul este adevărat.

Merită observat ce NU este această reacție: niciun element nu își schimbă numărul de oxidare, deci nu este redox. Reacțiile acido-bazice se recunosc după transferul de protoni, cele redox după transferul de electroni.

Barem

Item adevărat/fals. Barem oficial: 2 puncte pentru litera A. Fără punctaj parțial. Neutralizarea este prin definiție o reacție acido-bazică: acidul cedează protonul, baza îl acceptă, iar produsul este apa. Numerele de oxidare nu se schimbă, deci NU este o reacție redox, ceea ce face enunțul o distincție utilă între cele două tipuri.

Învață lecția: Acizi și baze - teoria protolitică, tăria și neutralizarea

Subiectul al II-lea

Subiectul II.C.12 puncte

1. Atomul unui element chimic are în nucleu 45 de neutroni și în învelișul electronic 35 de electroni. Determinați numărul protonilor, respectiv numărul de masă al atomului respectiv.

Rezolvare

Atomul este neutru din enunț, deci numărul de protoni este egal cu cel de electroni:

Z=35 protoniZ = 35 \text{ protoni}

Numărul de masă adună particulele din NUCLEU:

A=Z+N=35+45=80A = Z + N = 35 + 45 = 80

Elementul este bromul.

Greșeala obișnuită este adunarea electronilor la numărul de masă. Electronii nu intră în AA: masa lor este neglijabilă și, mai important, ei nu se află în nucleu.

Barem

Barem oficial: numărul protonilor 35 (1p), numărul de masă A=80A = 80 (1p). Total 2 puncte. Atomul este neutru, deci protonii sunt cât electronii; numărul de masă adună protonii și neutronii. Elementul este bromul.

Învață lecția: Structura atomului - izotopi, straturi, substraturi și configurația electronică
Subiectul II.C.24 puncte

2. a. Atomul unui element chimic (E) are în învelișul de electroni doi orbitali dielectronici și doi orbitali monoelectronici. Scrieți configurația electronică a atomului elementului (E).

b. Notați poziția în Tabelul periodic (grupa, perioada) a elementului (E).

Rezolvare

a. Traducem enunțul în electroni.

Doi orbitali dielectronici înseamnă 2⋅2=42 \cdot 2 = 4 electroni, doi orbitali monoelectronici încă 2. În total 6 electroni.

Distribuiți în ordinea energiilor:

1s2 2s2 2p21s^2\, 2s^2\, 2p^2

Se verifică descrierea: 1s1s și 2s2s sunt cei doi orbitali plini, iar cei doi electroni pp ocupă orbitali diferiți, cu spin paralel, conform regulii lui Hund. Exact doi orbitali monoelectronici.

b. Ultimul strat ocupat este al doilea, deci perioada 2. Pe el sunt 2+2=42 + 2 = 4 electroni, deci grupa 14 (IVA).

Elementul este carbonul.

Barem

Barem oficial: a. configurația electronică 1s22s22p21s^2 2s^2 2p^2 (2p); b. grupa 14 sau IVA (1p), perioada 2 (1p). Total 4 puncte. Cei doi orbitali dielectronici sunt 1s1s și 2s2s, iar cei doi monoelectronici sunt doi dintre orbitalii 2p2p, ocupați conform regulii lui Hund. Elementul are 6 electroni și este carbonul.

Învață lecția: Structura atomului - izotopi, straturi, substraturi și configurația electronică
Subiectul II.C.32 puncte

3. Modelați formarea legăturii chimice în molecula de clor, utilizând simbolul elementului chimic și puncte pentru reprezentarea electronilor.

Rezolvare

Clorul are Z=17Z = 17, configurația 1s22s22p63s23p51s^2 2s^2 2p^6 3s^2 3p^5, deci 7 electroni pe ultimul strat.

Fiecare atom pune în comun câte un electron, iar perechea comună formează legătura:

: ⁣C¨l ⁣⋅  ⋅ ⁣C¨l ⁣: ⟶ : ⁣C¨l ⁣: ⁣C¨l ⁣::\!\ddot{C}l\!\cdot\ \ \cdot\!\ddot{C}l\!: \ \longrightarrow\ :\!\ddot{C}l\!:\!\ddot{C}l\!:

În desen: fiecare atom apare cu simbolul ClCl înconjurat de trei perechi de puncte neparticipante, iar între cele două simboluri se pune perechea comună.

După formarea legăturii, fiecare atom are în jurul lui 8 electroni, adică octetul.

Legătura este covalentă nepolară, pentru că atomii sunt identici și atrag perechea la fel de tare.

Barem

Barem oficial: 2 puncte pentru modelarea corectă. Fiecare atom de clor are 7 electroni pe ultimul strat; cei doi atomi pun în comun câte un electron, formând o pereche comună, iar fiecare atom rămâne cu trei perechi neparticipante. Legătura este covalentă NEPOLARĂ, atomii fiind identici. Se punctează reprezentarea, nu descrierea în cuvinte.

Învață lecția: Legături chimice - ionică, covalentă, coordinativă și legătura de hidrogen
Subiectul II.C.43 puncte

4. a. Modelați procesul de ionizare a atomului de magneziu, utilizând simbolul elementului chimic și puncte pentru reprezentarea electronilor.

b. Notați caracterul chimic al magneziului.

Rezolvare

a. Magneziul are Z=12Z = 12, configurația 1s22s22p63s21s^2 2s^2 2p^6 3s^2, deci 2 electroni pe ultimul strat.

El îi cedează pe amândoi:

Mg ⁣: ⟶ Mg2++2e−Mg\!:\ \longrightarrow\ Mg^{2+} + 2e^-

În desen: simbolul MgMg cu două puncte alături, o săgeată, apoi Mg2+Mg^{2+} fără niciun punct, plus cei doi electroni cedați.

Ionul rezultat are configurația neonului, adică un strat exterior complet, ceea ce explică de ce magneziul cedează exact doi electroni și nu unul.

b. Un element care cedează electroni are caracter metalic.

Barem

Barem oficial: a. modelarea procesului de ionizare (2p); b. caracter metalic (1p). Total 3 puncte. Magneziul are 2 electroni pe ultimul strat și îi cedează pe amândoi, formând ionul Mg2+Mg^{2+}. Un element care CEDEAZĂ electroni are caracter metalic.

Învață lecția: Legături chimice - ionică, covalentă, coordinativă și legătura de hidrogen
Subiectul II.C.54 puncte

5. Se amestecă 250 mL soluție de acid clorhidric de concentrație 0,02 M cu 50 mL soluție de acid clorhidric de concentrație 0,1 M și cu apă distilată. Se obțin 500 mL de soluție (S), de concentrație x M. Determinați valoarea concentrației molare, x, a soluției (S).

Rezolvare

Concentrațiile nu se amestecă niciodată direct. Se adună cantitățile de substanță.

n1=0,250⋅0,02=0,005 moln_1 = 0,250 \cdot 0,02 = 0,005 \text{ mol}

n2=0,050⋅0,1=0,005 moln_2 = 0,050 \cdot 0,1 = 0,005 \text{ mol}

ntotal=0,01 moln_{total} = 0,01 \text{ mol}

Volumul final este cel dat de enunț, 500 mL, nu suma celor două volume: apa distilată a completat până acolo.

x=0,010,500=0,02 Mx = \frac{0,01}{0,500} = 0,02 \text{ M}

Rezultatul este egal cu prima concentrație, ceea ce pare suspect dar este o coincidență a numerelor: a doua soluție, mai concentrată, este compensată exact de diluarea cu apă.

Barem

Barem oficial: raționament corect (3p), calcule (1p), c=0,02c = 0,02 M. Total 4 puncte. Se adună CANTITĂȚILE de substanță din cele două soluții, apoi se împarte la volumul FINAL de 500 mL. Apa distilată nu aduce acid, dar mărește volumul. Un rezultat de 0,06 M arată că s-a împărțit la suma volumelor inițiale, iar 0,06 M ca medie a concentrațiilor este cealaltă greșeală clasică.

Învață lecția: Dizolvarea și soluțiile - concentrații, amestecare și diluare
Subiectul II.D.13 puncte

1. Apa reacționează, în anumite condiții, cu fluorul. Ecuația reacției care are loc este:

…F2+…H2O→…HF+…O2\ldots F_2 + \ldots H_2O \rightarrow \ldots HF + \ldots O_2

a. Scrieți ecuațiile proceselor de oxidare, respectiv de reducere, care au loc în această reacție.

b. Notați formula chimică a substanței cu rol de agent oxidant.

Rezolvare

Citim numerele de oxidare pentru elementele care se schimbă.

Fluorul: 0 în F2F_2, -1 în HFHF, deci a scăzut.

Oxigenul: -2 în H2OH_2O, 0 în O2O_2, deci a crescut.

a. Cele două procese:

Oxidare: 2O−2−4e−→O20\text{Oxidare: } 2O^{-2} - 4e^- \rightarrow O_2^0

Reducere: F20+2e−→2F−1\text{Reducere: } F_2^0 + 2e^- \rightarrow 2F^{-1}

b. Agentul oxidant este specia care se REDUCE, adică F2F_2.

Aceasta este singura situație din programă în care oxigenul se oxidează. Motivul este că fluorul este cel mai electronegativ element, deci în HFHF el ia electronii, iar oxigenul rămâne fără partener mai avid decât el.

Barem

Barem oficial: a. ecuația procesului de oxidare a oxigenului (1p) și a celui de reducere a fluorului (1p); b. agent oxidant F2F_2 (1p). Total 3 puncte. Fluorul trece de la 0 la -1, deci se reduce și este agentul oxidant; oxigenul din apă trece de la -2 la 0, deci se oxidează. Aceasta este una dintre puținele reacții în care oxigenul se OXIDEAZĂ, tocmai pentru că fluorul este mai electronegativ decât el.

Învață lecția: Reacții redox - numere de oxidare, semireacții și egalarea prin electroni
Subiectul II.D.2un punct

2. Notați coeficienții stoechiometrici ai ecuației reacției de la punctul 1.

Rezolvare

Din semireacții, oxigenul cedează 4 electroni la fiecare moleculă de O2O_2 formată, iar fiecare moleculă de fluor acceptă 2.

Cel mai mic multiplu comun este 4, deci sunt necesare 2 molecule de F2F_2 pentru fiecare moleculă de O2O_2:

2F2+2H2O→4HF+O22F_2 + 2H_2O \rightarrow 4HF + O_2

Verificare, element cu element: F: 4=44 = 4; H: 4=44 = 4; O: 2=22 = 2.

Barem

Barem oficial: 1 punct pentru 2F2+2H2O→4HF+O22F_2 + 2H_2O \rightarrow 4HF + O_2. Coeficienții rezultă din egalarea electronilor: oxigenul cedează 4, fluorul acceptă 2, deci raportul este 2 molecule de fluor la o moleculă de oxigen degajat.

Învață lecția: Reacții redox - numere de oxidare, semireacții și egalarea prin electroni
Subiectul II.D.36 puncte

3. a. Scrieți ecuația reacției globale care are loc la electroliza topiturii de clorură de sodiu.

b. Calculați masa de sodiu, exprimată în grame, care se obține la electroliza a 11,7 g de clorură de sodiu topită, la un randament al reacției de 90%.

Rezolvare

a. Din topitură, fără apă, ionii se descarcă direct:

2NaCl→2Na+Cl22NaCl \rightarrow 2Na + Cl_2

La catod se depune sodiu metalic, la anod se degajă clor.

b. Trecem masa de sare în cantitate de substanță:

M(NaCl)=23+35,5=58,5 g/molM(NaCl) = 23 + 35,5 = 58,5 \text{ g/mol}

n=11,758,5=0,2 moln = \frac{11,7}{58,5} = 0,2 \text{ mol}

Raportul NaCl:NaNaCl : Na este 2:22 : 2, adică 1 : 1, deci teoretic 0,2 mol de sodiu.

Randamentul se aplică pe produs:

nreal=0,2⋅0,90=0,18 moln_{real} = 0,2 \cdot 0,90 = 0,18 \text{ mol}

m=0,18⋅23=4,14 gm = 0,18 \cdot 23 = 4,14 \text{ g}

Atenție la enunț: se cere TOPITURA. Ecuația soluției apoase, care conține apă și dă hidrogen în loc de sodiu, răspunde la altă întrebare și nu primește punctaj.

Barem

Barem oficial: a. formulele chimice ale reactantului și produșilor (1p), coeficienții stoechiometrici (1p); b. raționament corect (3p), calcule (1p), m=4,14m = 4,14 g de sodiu. Total 6 puncte. Traseul: nNaCl=11,7:58,5=0,2n_{NaCl} = 11,7 : 58,5 = 0,2 mol; raportul NaCl:NaNaCl : Na este 1 : 1, deci teoretic 0,2 mol; cu randament 0,2⋅0,9=0,180,2 \cdot 0,9 = 0,18 mol; m=0,18⋅23=4,14m = 0,18 \cdot 23 = 4,14 g. Un rezultat de 4,6 g arată că randamentul a fost omis, iar 5,11 g că s-a împărțit la randament în loc să se înmulțească. Ecuația electrolizei SOLUȚIEI nu primește punctaj aici.

Învață lecția: Electroliza - topitură, soluție apoasă și produșii de la fiecare electrod

Subiectul al III-lea

Subiectul III.E.13 puncte

1. Ecuația termochimică a reacției de ardere a acetilenei este:

C2H2(g)+52O2(g)→2CO2(g)+H2O(g)+1256,2 kJC_2H_2(g) + \frac{5}{2}O_2(g) \rightarrow 2CO_2(g) + H_2O(g) + 1256,2 \text{ kJ}

Calculați entalpia molară de formare standard a acetilenei, exprimată în kilojouli pe mol, utilizând ΔfHCO2(g)0=−393,5\Delta_f H^0_{CO_2(g)} = -393,5 kJ/mol și ΔfHH2O(g)0=−241,8\Delta_f H^0_{H_2O(g)} = -241,8 kJ/mol.

Rezolvare

Căldura apare ca produs, deci reacția o degajă:

ΔrH0=−1256,2 kJ/mol\Delta_r H^0 = -1256,2 \text{ kJ/mol}

Aplicăm relația cu entalpiile de formare, în care oxigenul, fiind element în stare standard, are entalpia de formare zero:

ΔrH0=[2ΔfHCO20+ΔfHH2O0]−ΔfHC2H20\Delta_r H^0 = [2\Delta_f H^0_{CO_2} + \Delta_f H^0_{H_2O}] - \Delta_f H^0_{C_2H_2}

−1256,2=[2⋅(−393,5)+(−241,8)]−ΔfHC2H20-1256,2 = [2 \cdot (-393,5) + (-241,8)] - \Delta_f H^0_{C_2H_2}

−1256,2=−1028,8−ΔfHC2H20-1256,2 = -1028,8 - \Delta_f H^0_{C_2H_2}

ΔfHC2H20=−1028,8+1256,2=+227,4 kJ/mol\Delta_f H^0_{C_2H_2} = -1028,8 + 1256,2 = +227,4 \text{ kJ/mol}

Semnul pozitiv nu este o greșeală: acetilena este un compus endoterm, mai bogată în energie decât elementele din care se formează. De aici vine și flacăra ei foarte fierbinte.

Barem

Barem oficial: raționament corect (2p), calcule (1p), ΔfHC2H2(g)0=+227,4\Delta_f H^0_{C_2H_2(g)} = +227,4 kJ/mol. Total 3 puncte. Căldura scrisă ca produs înseamnă reacție exotermă, deci ΔrH0=−1256,2\Delta_r H^0 = -1256,2 kJ/mol. Din ΔrH0=∑ΔfHproduși0−∑ΔfHreactanți0\Delta_r H^0 = \sum \Delta_f H^0_{produși} - \sum \Delta_f H^0_{reactanți}, cu oxigenul element în stare standard (entalpie zero), rezultă o valoare POZITIVĂ, ceea ce este corect: acetilena este un compus endoterm.

Învață lecția: Termochimie - entalpia de formare, efectul termic și căldura de reacție
Subiectul III.E.23 puncte

2. Determinați masa de acetilenă, exprimată în grame, care trebuie supusă arderii pentru ca din reacție să rezulte căldura de 628,1 kJ. Utilizați informații de la punctul 1.

Rezolvare

Din ecuația termochimică, arderea unui mol de acetilenă degajă 1256,2 kJ.

n=628,11256,2=0,5 moln = \frac{628,1}{1256,2} = 0,5 \text{ mol}

M(C2H2)=2⋅12+2⋅1=26 g/molM(C_2H_2) = 2 \cdot 12 + 2 \cdot 1 = 26 \text{ g/mol}

m=0,5⋅26=13 gm = 0,5 \cdot 26 = 13 \text{ g}

Raportul se putea vedea și fără împărțire: 628,1 este exact jumătate din 1256,2.

Entalpia de formare calculată la punctul 1 nu se folosește aici. Ea a fost necunoscuta punctului anterior, nu un dat al acestuia.

Barem

Barem oficial: raționament corect (2p), calcule (1p), m=13m = 13 g de acetilenă. Total 3 puncte. Arderea unui mol degajă 1256,2 kJ, deci 628,1 kJ corespund la exact jumătate de mol; masa molară a acetilenei fiind 26 g/mol, rezultă 13 g.

Învață lecția: Termochimie - entalpia de formare, efectul termic și căldura de reacție
Subiectul III.E.33 puncte

3. Determinați masa de apă, exprimată în kilograme, care poate fi încălzită de la 26 °C la 76 °C, utilizând 836 kJ, căldură rezultată la arderea unui combustibil. Se consideră că nu au loc pierderi de căldură.

Rezolvare

ΔT=76−26=50 grade\Delta T = 76 - 26 = 50 \text{ grade}

O DIFERENȚĂ de temperatură are aceeași valoare în grade Celsius și în kelvini, deci nu se convertește nimic.

Q=m⋅c⋅ΔT⇒m=Qc⋅ΔTQ = m \cdot c \cdot \Delta T \Rightarrow m = \frac{Q}{c \cdot \Delta T}

m=8364,18⋅50=836209=4 kgm = \frac{836}{4,18 \cdot 50} = \frac{836}{209} = 4 \text{ kg}

Cine adaugă 273 la diferență obține ΔT=323\Delta T = 323 și o masă de aproape 0,62 kg. Cei 273 se adaugă unei TEMPERATURI, niciodată unei diferențe.

Barem

Barem oficial: raționament corect (2p), calcule (1p), m=4m = 4 kg de apă. Total 3 puncte. Se aplică Q=m⋅c⋅ΔTQ = m \cdot c \cdot \Delta T cu ΔT=50\Delta T = 50 grade și c=4,18c = 4,18 kJ/(kg·K). Diferența de temperatură are aceeași valoare în grade Celsius și în kelvini, deci nu se convertește; adăugarea lui 273 la ΔT\Delta T este greșeala care apare cel mai des.

Învață lecția: Legea lui Hess prin combinarea ecuațiilor, și calorimetria
Subiectul III.E.44 puncte

4. Aplicați legea lui Hess pentru a determina variația de entalpie ΔrH0\Delta_r H^0 a reacției:

C2H2(g)+H2(g)→C2H4(g),ΔrH0C_2H_2(g) + H_2(g) \rightarrow C_2H_4(g), \quad \Delta_r H^0

în funcție de valorile entalpiilor reacțiilor redate de ecuațiile termochimice:

(1) 2C2H2(g)+5O2(g)→4CO2(g)+2H2O(g)2C_2H_2(g) + 5O_2(g) \rightarrow 4CO_2(g) + 2H_2O(g), ΔrH10\Delta_r H_1^0

(2) C2H4(g)+3O2(g)→2CO2(g)+2H2O(g)C_2H_4(g) + 3O_2(g) \rightarrow 2CO_2(g) + 2H_2O(g), ΔrH20\Delta_r H_2^0

(3) O2(g)+2H2(g)→2H2O(g)O_2(g) + 2H_2(g) \rightarrow 2H_2O(g), ΔrH30\Delta_r H_3^0

Rezolvare

Luăm pe rând speciile țintei și vedem din ce ecuație vin.

C2H2C_2H_2 este reactant în țintă și reactant în (1), dar (1) are doi moli, iar ținta unul: se ia jumătate din (1).

C2H4C_2H_4 este produs în țintă și reactant în (2): ecuația (2) se inversează, deci intră cu semn minus.

H2H_2 este reactant în țintă, iar (3) conține doi moli: se ia jumătate din (3).

Scriem cele trei ecuații în forma în care intră:

12(1): C2H2+52O2→2CO2+H2O\tfrac12(1):\ C_2H_2 + \tfrac52 O_2 \rightarrow 2CO_2 + H_2O

−(2): 2CO2+2H2O→C2H4+3O2-(2):\ 2CO_2 + 2H_2O \rightarrow C_2H_4 + 3O_2

12(3): 12O2+H2→H2O\tfrac12(3):\ \tfrac12 O_2 + H_2 \rightarrow H_2O

Adunând, dioxidul de carbon și apa se simplifică, oxigenul se reduce la zero de ambele părți, și rămâne exact ținta.

ΔrH0=12ΔrH10−ΔrH20+12ΔrH30\Delta_r H^0 = \tfrac12 \Delta_r H_1^0 - \Delta_r H_2^0 + \tfrac12 \Delta_r H_3^0

Verificarea prin adunare nu este opțională: ea este singurul mod de a fi sigur că nu ai inversat o ecuație în plus.

Barem

Barem oficial: raționament corect (4p): ΔrH0=12ΔrH10−ΔrH20+12ΔrH30\Delta_r H^0 = \frac{1}{2}\Delta_r H_1^0 - \Delta_r H_2^0 + \frac{1}{2}\Delta_r H_3^0. Total 4 puncte. Ecuația (1) se ia pe jumătate pentru că ținta conține un singur mol de acetilenă, ecuația (2) se inversează pentru că etena este produs în țintă și reactant în (2), iar ecuația (3) se ia tot pe jumătate pentru cei doi moli de hidrogen pe care îi conține. Se punctează combinația, nu un număr.

Învață lecția: Legea lui Hess prin combinarea ecuațiilor, și calorimetria
Subiectul III.E.52 puncte

5. Scrieți formulele chimice ale substanțelor NO2(g)NO_2(g), SO2(g)SO_2(g) și CO2(g)CO_2(g), în sensul descreșterii stabilității acestora, utilizând entalpiile molare de formare standard: ΔfHNO2(g)0=+91,3\Delta_f H^0_{NO_2(g)} = +91,3 kJ/mol, ΔfHCO2(g)0=−393,5\Delta_f H^0_{CO_2(g)} = -393,5 kJ/mol și ΔfHSO2(g)0=−296,8\Delta_f H^0_{SO_2(g)} = -296,8 kJ/mol.

Rezolvare

Regula: cu cât entalpia molară de formare este mai negativă, cu atât compusul este mai stabil. Un compus cu entalpie pozitivă este endoterm și cel mai puțin stabil dintre toți.

Așezăm valorile:

  • CO2CO_2: -393,5 kJ/mol, cea mai negativă, deci cel mai stabil;
  • SO2SO_2: -296,8 kJ/mol;
  • NO2NO_2: +91,3 kJ/mol, singura pozitivă, deci cel mai puțin stabil.

În sensul descreșterii stabilității:

CO2(g), SO2(g), NO2(g)CO_2(g),\ SO_2(g),\ NO_2(g)

Citește cu atenție dacă se cere creșterea sau descreșterea. Este singura decizie a itemului, iar inversarea ei pierde ambele puncte.

Barem

Barem oficial: 2 puncte pentru ordinea CO2(g)CO_2(g), SO2(g)SO_2(g), NO2(g)NO_2(g). Cu cât entalpia de formare este mai NEGATIVĂ, cu atât compusul este mai stabil, deci ordinea descrescătoare a stabilității este ordinea crescătoare a entalpiei. Enunțul cere DESCREȘTEREA stabilității; o ordine inversată nu primește punctaj parțial.

Învață lecția: Termochimie - entalpia de formare, efectul termic și căldura de reacție
Subiectul III.F.12 puncte

1. Scrieți ecuația reacției care are loc în timpul funcționării pilei Daniell.

Rezolvare

Pila Daniell are o placă de zinc într-o soluție de sare de zinc și una de cupru într-o soluție de sare de cupru.

Zincul, fiind mai activ decât cuprul, cedează electroni:

Anod (oxidare): Zn−2e−→Zn2+\text{Anod (oxidare): } Zn - 2e^- \rightarrow Zn^{2+}

Catod (reducere): Cu2++2e−→Cu\text{Catod (reducere): } Cu^{2+} + 2e^- \rightarrow Cu

Adunând cele două semireacții:

Zn+Cu2+→Zn2++CuZn + Cu^{2+} \rightarrow Zn^{2+} + Cu

sau, cu sarea scrisă întreagă:

Zn+CuSO4→ZnSO4+CuZn + CuSO_4 \rightarrow ZnSO_4 + Cu

Placa de zinc se subțiază, cea de cupru se îngroașă, iar electronii trec prin firul exterior. Ionul sulfat nu participă la nicio semireacție.

Barem

Barem oficial: 2 puncte pentru scrierea ecuației. Reacția globală a pilei Daniell este cea dintre zinc și ionii de cupru, zincul fiind metalul mai activ: Zn+CuSO4→ZnSO4+CuZn + CuSO_4 \rightarrow ZnSO_4 + Cu, sau în formă ionică Zn+Cu2+→Zn2++CuZn + Cu^{2+} \rightarrow Zn^{2+} + Cu. Ambele forme se punctează. O ecuație scrisă invers, cu cuprul oxidându-se, nu primește punctaj: ea descrie o reacție care nu are loc.

Învață lecția: Pile electrochimice - pila Daniell, acumulatorul cu plumb și coroziunea
Subiectul III.F.23 puncte

2. Pentru o reacție de tipul A→A \rightarrow produși se constată că la o creștere a concentrației reactantului (A) de 3 ori, viteza de reacție crește de 9 ori. Determinați ordinul de reacție.

Rezolvare

Legea de viteză pentru o reacție cu un singur reactant este:

v=k⋅[A]nv = k \cdot [A]^{n}

Dacă triplăm concentrația, viteza se înmulțește cu 3n3^n. Enunțul spune că devine de 9 ori mai mare:

3n=9=32⇒n=23^{n} = 9 = 3^2 \Rightarrow n = 2

Ordinul de reacție este 2.

De reținut: ordinul este o mărime EXPERIMENTALĂ. El se deduce exact așa, urmărind cum răspunde viteza, și nu are nicio legătură obligatorie cu coeficientul lui AA din ecuația reacției.

Barem

Barem oficial: raționament corect (2p), calcule (1p), nA=2n_A = 2. Total 3 puncte. Din legea vitezei v=k[A]nv = k[A]^{n} rezultă 3n=93^n = 9, deci n=2n = 2. Ordinul de reacție se determină EXPERIMENTAL, din felul în care viteza răspunde la o schimbare de concentrație, și nu se citește din coeficienții ecuației.

Învață lecția: Cinetica chimică - viteza de reacție, legea vitezei și unitatea constantei
Subiectul III.F.35 puncte

3. a. Într-o butelie cu volumul de 1,23 L se află 1,4 g de azot, la 27 °C. Calculați presiunea azotului din butelie, exprimată în atmosfere.

b. Determinați masa de azot, exprimată în grame, care conține 12,044⋅102312,044 \cdot 10^{23} atomi.

Rezolvare

a. Trecem temperatura în kelvini și masa în cantitate de substanță:

T=27+273=300 KT = 27 + 273 = 300 \text{ K}

M(N2)=28 g/mol⇒n=1,428=0,05 molM(N_2) = 28 \text{ g/mol} \Rightarrow n = \frac{1,4}{28} = 0,05 \text{ mol}

p=nRTV=0,05⋅0,082⋅3001,23=1,231,23=1 atmp = \frac{nRT}{V} = \frac{0,05 \cdot 0,082 \cdot 300}{1,23} = \frac{1,23}{1,23} = 1 \text{ atm}

b. Enunțul spune atomi, nu molecule. Aceasta este toată dificultatea itemului.

natomi=12,044⋅10236,022⋅1023=2 mol de ATOMI de azotn_{atomi} = \frac{12,044 \cdot 10^{23}}{6,022 \cdot 10^{23}} = 2 \text{ mol de ATOMI de azot}

Azotul este o moleculă diatomică, deci 2 mol de atomi înseamnă 1 mol de N2N_2:

m=1⋅28=28 gm = 1 \cdot 28 = 28 \text{ g}

Cine tratează cele 12,044⋅102312,044 \cdot 10^{23} ca molecule obține 2 mol de N2N_2 și 56 g, adică exact dublul.

Barem

Barem oficial: a. raționament corect (2p), calcule (1p), p=1p = 1 atm; b. raționament corect (1p), calcule (1p), m=28m = 28 g de azot. Total 5 puncte. La a) se aplică pV=nRTpV = nRT cu T=300T = 300 K și n=1,4:28=0,05n = 1,4 : 28 = 0,05 mol. La b) enunțul cere ATOMI, nu molecule: 12,044⋅102312,044 \cdot 10^{23} atomi înseamnă 2 mol de atomi, adică 1 mol de N2N_2, deci 28 g. Cine citește molecule obține 56 g.

Învață lecția: Starea gazoasă - ecuația de stare a gazului ideal și volumul molar

Alte subiecte de Chimie

Descarcă

Începe azi. Bacul nu așteaptă.

Descarcă Tomomi pe telefonul copilului tău și pornește perioada de probă gratuită.