BAC Biologie (Biologie vegetală și animală) - iunie 2024 (Varianta 3)

Ventilația pulmonară funcționează pe o singură lege: aerul se deplasează întotdeauna dinspre presiunea mai mare spre cea mai mică, iar presiunea dintr-un spațiu închis scade când volumul lui crește.

În inspirație - proces activ - mușchii inspiratori se contractă: diafragma coboară și coastele se ridică, volumul cutiei toracice crește în toate cele trei diametre, plămânii o urmează prin pleură și se destind. Volumul lor crescând, presiunea aerului din plămâni scade sub cea atmosferică, iar aerul pătrunde din exterior.

În expirație - în repaus, proces pasiv - mușchii se relaxează, cutia toracică revine la dimensiunile inițiale, volumul plămânilor scade și presiunea aerului din ei crește peste cea atmosferică, iar aerul iese.

Afirmația completă, în oricare dintre cele două variante coerente:

• „La mamifere, în timpul inspirației presiunea aerului din plămâni scade.”
• „La mamifere, în timpul expirației presiunea aerului din plămâni crește.”

Barem: se acordă câte 2p pentru fiecare noțiune corectă (2 x 2p = 4 puncte). Cele două spații trebuie completate COERENT unul cu celălalt, pentru că afirmația admite două soluții simetrice: "în timpul inspirației presiunea aerului din plămâni scade" sau "în timpul expirației presiunea aerului din plămâni crește". Se acceptă și formulările echivalente pentru al doilea spațiu: "scade sub presiunea atmosferică", respectiv "crește peste presiunea atmosferică". O pereche incoerentă (inspirație + crește, expirație + scade) primește 0 puncte pe ambele spații, pentru că afirmația rezultată este falsă. Dacă doar un spațiu este completat, iar completarea este compatibilă cu o afirmație adevărată, se acordă 2 puncte.

Două grupe de plante, fiecare cu o caracteristică proprie:

1. Gimnospermele (bradul, pinul, molidul) - plante lemnoase, cu frunze de obicei aciculare și persistente, ale căror semințe stau descoperite pe solzii conului, nefiind închise într-un fruct; nu au flori adevărate, ci conuri bărbătești și femeiești. 2. Angiospermele (floarea-soarelui, grâul, mărul) - grupul cel mai evoluat și cel mai numeros, singurele plante cu flori adevărate, la care ovarul se transformă după fecundație în fruct, iar sămânța este închisă în fruct; la ele are loc dubla fecundație.

Alte grupe acceptate:

• talofitele (algele) - corpul este un tal nediferențiat în rădăcină, tulpină și frunze, lipsit de vase conducătoare;
• briofitele (mușchii) - plante mici, de locuri umede și umbroase, cu tulpiniță, frunzișoare și rizoizi, dar fără vase conducătoare și fără rădăcini adevărate;
• pteridofitele (ferigile) - primele cormofite cu vase conducătoare, cu frunze mari și se înmulțesc prin spori, nu prin semințe.

Barem: două exemple de grupe de plante - 2 x 1p = 2 puncte; câte o caracteristică pentru fiecare grupă dată exemplu - 2 x 2p = 4 puncte. Total 6 puncte. Grupe acceptate: talofitele (algele), briofitele (mușchii), pteridofitele (ferigile), gimnospermele, angiospermele. Caracteristica primește cele 2 puncte doar dacă este corectă științific ȘI corespunde grupei numite alături de ea; o caracteristică corectă în sine, dar asociată greșit, nu se punctează - de exemplu "semințe închise în fruct" este corectă pentru angiosperme și greșită pentru gimnosperme. O grupă numită fără caracteristică primește doar 1 punct. Nu se punctează un exemplu de SPECIE în locul unei grupe (bradul, feriga, mușchiul de pământ): itemul cere categoria, nu reprezentantul; dacă însă elevul scrie "gimnosperme, de exemplu bradul", grupa este numită și se punctează.

Cestodele sunt clasa viermilor lați parazitați la maturitate în intestinul gazdei, al cărei reprezentant tipic este tenia (Taenia solium, Taenia saginata). Ele aparțin încrengăturii platelminților - viermii lați.

Cele trei încrengături de viermi și semnele lor:

• platelminți (viermi lați) - corp turtit dorso-ventral, fără cavitate generală și fără sistem circulator; planaria (liberă), fasciola și tenia (parazite). Tenia are corpul format din scolex cu ventuze și cârlige, gât și numeroase proglote;
• nematelminți (viermi cilindrici) - corp cilindric, nesegmentat, cu tub digestiv complet; limbricul, oxiurul, trichinela;
• anelide (viermi inelați) - corp segmentat în inele, cu cavitate generală și sistem circulator închis; râma, lipitoarea.

Celenteratele nu sunt viermi: sunt animale cu simetrie radiară și cavitate gastrovasculară (hidra, meduza, coralii).

Răspunsul corect este d.

Item grilă cu răspuns unic. Barem: 2 puncte pentru litera d (cestodele, de exemplu tenia, sunt o clasă a viermilor lați - platelminți). Fără punctaj parțial. Itemul cere separarea celor trei încrengături de viermi: platelminții (viermi lați - planaria, tenia, fasciola), nematelminții (viermi cilindrici - limbricul, oxiurul, trichinela) și anelidele (viermi inelați - râma, lipitoarea). Celenteratele nici măcar nu sunt viermi.

Cloroplastul este organitul cu dublă membrană în care se află pigmenții clorofilieni, fixați pe membranele tilacoidelor, și în care se desfășoară fotosinteza. El există numai în celula vegetală - de aceea planta are nutriție autotrofă, iar animalul, heterotrofă.

Celelalte trei variante sunt organite comune ambelor tipuri de celule, deci nu sunt specifice:

• lizozomul - veziculă cu enzime hidrolitice, realizează digestia intracelulară;
• mitocondria - sediul respirației aerobe, unde se produce ATP; este prezentă în orice celulă eucariotă, inclusiv în cea vegetală, care respiră permanent;
• ribozomul - sediul sintezei proteice, prezent chiar și în celula procariotă.

Alte componente specifice celulei vegetale sunt peretele celular celulozic și vacuola mare centrală; specifică celulei animale este prezența centrozomului.

Răspunsul corect este a.

Item grilă cu răspuns unic. Barem: 2 puncte pentru litera a (cloroplastul există numai în celula vegetală). Fără punctaj parțial. Cuvântul cheie este SPECIFIC: itemul nu cere un organit prezent în celula vegetală, ci unul prezent NUMAI acolo. Lizozomul, mitocondria și ribozomul se găsesc în ambele tipuri de celule, deci niciunul nu este specific. Alte componente specifice celulei vegetale, acceptate ca răspuns dacă itemul ar fi fost cu răspuns liber: peretele celular celulozic și vacuola mare centrală.

Fotosinteza este procesul prin care planta verde își sintetizează singură hrana: din substanțe anorganice simple, folosind energia luminoasă captată de clorofilă, produce substanțe organice.

$$6 CO_2 + 6 H_2O \xrightarrow{\text{lumină, clorofilă}} C_6H_{12}O_6 + 6 O_2$$

Deci fotosinteza constă în sinteza de substanțe organice - varianta d. Acesta este chiar înțelesul nutriției autotrofe.

Celelalte variante descriu altceva:

• a) eliminarea $CO_2$ în atmosferă și b) preluarea $O_2$ din atmosferă sunt caracteristicile respirației; fotosinteza face exact invers, consumă $CO_2$ și eliberează $O_2$;
• c) substanțele minerale sunt materia primă a fotosintezei, nu produsul ei.

Răspunsul corect este d.

Item grilă cu răspuns unic. Barem: 2 puncte pentru litera d. Fără punctaj parțial. Variantele a și b descriu RESPIRAȚIA, care consumă oxigen și eliberează dioxid de carbon - fotosinteza face exact invers. Varianta c inversează sensul procesului: fotosinteza pornește de la substanțe minerale (dioxid de carbon, apă, săruri) și produce substanțe organice, nu invers.

Meioza este diviziunea prin care se formează gameții. În prima diviziune, cea reducțională, cromozomii omologi ai fiecărei perechi se separă și merg în celule diferite, astfel încât numărul de cromozomi se înjumătățește; a doua diviziune separă cromatidele, fără să mai schimbe numărul.

Celula-mamă are $2n = 46$ cromozomi - numărul caracteristic speciei umane -, adică 23 de perechi de omologi. Fiecare dintre cele patru celule-fiice primește câte un cromozom din fiecare pereche:

$$n = \frac{46}{2} = 23 \text{ cromozomi}$$

Reducerea este obligatorie: la fecundație, ovulul cu $n = 23$ și spermatozoidul cu $n = 23$ refac zigotul cu $2n = 46$. Dacă gameții ar păstra numărul diploid, el s-ar dubla la fiecare generație.

Prin mitoză, în schimb, dintr-o celulă cu $2n = 46$ rezultă două celule tot cu $2n = 46$ - varianta d, corectă pentru cealaltă diviziune.

Răspunsul corect este a.

Item grilă cu răspuns unic. Barem: 2 puncte pentru litera a. Fără punctaj parțial. Meioza este diviziunea REDUCȚIONALĂ: dintr-o celulă diploidă rezultă patru celule haploide, cu numărul de cromozomi înjumătățit, deci din 2n = 46 rezultă n = 23. Varianta d este răspunsul la aceeași întrebare pusă despre MITOZĂ. Variantele b și c amestecă notațiile: n desemnează setul haploid, 2n numărul diploid.

Rinichii sunt organele centrale ale sistemului excretor: prin cei aproximativ un milion de nefroni ai fiecăruia, ei filtrează plasma și formează urina, eliminând produșii toxici de catabolism (uree, acid uric, creatinină) și menținând constant volumul, compoziția și pH-ul mediului intern. Deci au rol în excreție - varianta a.

De ce nu celelalte:

• b) rinichiul are forma unui bob de fasole: marginea convexă este netedă, iar hilul renal - locul pe unde intră artera renală și ies vena renală și ureterul - se află pe marginea concavă;
• c) capsula Bowman este o formațiune microscopică: ea înconjoară glomerulul unui singur nefron, formând împreună corpuscul renal. Rinichiul în ansamblu este învelit de capsula renală fibroasă;
• d) rinichii sunt, dimpotrivă, dintre cele mai bine vascularizate organe - primesc aproximativ un sfert din debitul cardiac, adică circa 1200 ml de sânge pe minut, tocmai pentru că funcția lor este filtrarea plasmei.

Răspunsul corect este a.

Item grilă cu răspuns unic. Barem: 2 puncte pentru litera a. Fără punctaj parțial. Celelalte variante conțin fiecare o eroare precisă: b) hilul renal, prin care intră artera renală și ies vena renală și ureterul, se află în partea CONCAVĂ a rinichiului, nu în cea convexă; c) capsula Bowman nu învelește rinichiul, ci înconjoară glomerulul unui singur nefron - învelișul rinichiului este capsula renală fibroasă; d) rinichii sunt printre cele mai bine vascularizate organe, primind aproximativ un sfert din debitul cardiac, tocmai pentru că filtrează plasma.

Afirmația este adevărată.

După consistența pericarpului, fructele angiospermelor sunt cărnoase (baca - strugurele, roșia; drupa - cireașa, prunul) sau uscate. Cele uscate se împart, la rândul lor, în dehiscente, care se deschid la maturitate și eliberează semințele (păstaia, silicva, capsula), și indehiscente, care rămân închise și cad împreună cu sămânța.

Toate trei fructele din afirmație sunt uscate indehiscente:

• cariopsa - fruct cu o singură sămânță, al cărei tegument este concrescut cu pericarpul; la cereale (grâu, porumb, orz);
• nuca - fruct cu pericarp lemnos, tare; la nuc, alun, stejar (ghinda);
• achena - fruct cu pericarp uscat, neconcrescut cu sămânța; la floarea-soarelui, păpădie.

Deci afirmația se notează cu litera A și nu se modifică.

Barem: 2 puncte pentru litera A. Afirmația este ADEVĂRATĂ: toate trei sunt fructe uscate indehiscente ale angiospermelor - cariopsa la cereale, nuca la nuc și alun, achena la floarea-soarelui. Fiind adevărată, itemul NU cere modificare și nu se punctează nicio modificare; dacă elevul scrie A și adaugă totuși o justificare, cele 2 puncte se acordă integral. Litera F primește 0 puncte, indiferent de ce urmează după ea.

Afirmația este falsă.

Ovarele sunt gonadele (glandele sexuale) feminine. Ele au dublă funcție:

• exocrină - produc gameții feminini, ovulele, prin ovogeneză, în foliculii ovarieni;
• endocrină - secretă hormonii sexuali feminini: estrogeni (foliculul) și progesteron (corpul galben).

Glandele anexe sunt cu totul altceva: glande care nu produc gameți, ci doar secreții care ajută la transportul, hrănirea și protecția lor. La sistemul reproducător femel acestea sunt glandele Bartholin (vestibulare) și glandele mucoasei uterine și vaginale; la cel mascul, veziculele seminale, prostata și glandele Cowper.

Afirmația corectată: „Ovarele sunt gonadele sistemului reproducător femel.”

Barem: 2 puncte pentru litera F + 2 puncte pentru modificarea parțială corectă (total 4 puncte). Afirmația este FALSĂ: ovarele sunt GONADELE (glandele sexuale) sistemului reproducător femel, nu glandele anexe. Modificarea acceptată este înlocuirea sintagmei "glandele anexe" cu "gonadele" (se acceptă și "glandele sexuale"). Se acceptă și modificarea celuilalt termen, dacă produce o afirmație adevărată - de exemplu "glandele Bartholin (vestibulare) sunt glandele anexe ale sistemului reproducător femel". NU se acceptă negația. Litera A anulează tot itemul. Distincția testată: gonada produce gameții și hormonii sexuali, glandele anexe doar secretă lichide care ajută la transportul și protecția gameților.

Afirmația este falsă.

Radiusul este, alături de ulnă (cubitus), unul dintre cele două oase ale antebrațului, deci aparține membrului superior. Falangele, în schimb, se găsesc la ambele membre - sunt oasele degetelor, atât ale mâinii, cât și ale piciorului.

Cele două schelete, pereche cu pereche:

Afirmația corectată: „Falangele și radiusul sunt oase ale scheletului membrului superior al omului.” O corectare la fel de bună: „Falangele și tibia sunt oase ale scheletului membrului inferior al omului.”

Barem: 2 puncte pentru litera F + 2 puncte pentru modificarea parțială corectă (total 4 puncte). Afirmația este FALSĂ: radiusul este os al antebrațului, deci al membrului SUPERIOR. Modificarea acceptată este înlocuirea cuvântului "inferior" cu "superior" - falangele există la ambele membre, deci afirmația devine adevărată. Se acceptă și modificarea celuilalt termen, dacă produce o afirmație adevărată despre membrul inferior - de exemplu "falangele și tibia (sau fibula, femurul, rotula, tarsienele, metatarsienele) sunt oase ale scheletului membrului inferior". NU se acceptă negația. Litera A anulează tot itemul. Perechea de confundat: radiusul și ulna de la antebraț corespund tibiei și fibulei de la gambă.

O altă manifestare. Pe peretele intern al arterelor se depun colesterol, lipide și săruri de calciu, formând plăci de aterom care îngroașă peretele și îngustează lumenul vasului, reducând cantitatea de sânge care ajunge la organe. Placa poate fisura și pe ea se formează un tromb, care obstruează complet vasul - de aici infarctul miocardic și accidentul vascular cerebral.

Două cauze: 1. Alimentația bogată în grăsimi saturate și colesterol (carne grasă, mezeluri, produse de patiserie, prăjeli), care crește nivelul lipidelor din sânge. 2. Fumatul, care lezează endoteliul arterial, favorizează depunerea lipidelor și produce vasoconstricție.

Alte cauze acceptate: sedentarismul, obezitatea, hipertensiunea arterială, diabetul zaharat, stresul, predispoziția genetică.

Două măsuri de prevenire: 1. Alimentație echilibrată, săracă în grăsimi de origine animală și bogată în legume, fructe, cereale integrale și pește. 2. Activitate fizică regulată - cel puțin 30 de minute de mișcare zilnic -, care menține greutatea normală, scade tensiunea arterială și crește fracțiunea protectoare a colesterolului.

Alte măsuri acceptate: renunțarea la fumat, limitarea alcoolului, controlul periodic al tensiunii, glicemiei și colesterolului.

Barem: precizarea unei alte manifestări a aterosclerozei - 1 punct; precizarea a două cauze - 2 x 1p = 2 puncte; precizarea a două măsuri de prevenire - 2 x 1p = 2 puncte. Total 5 puncte. Manifestări acceptate (altele decât scăderea elasticității, care este dată în enunț): depunerea de colesterol și formarea plăcilor de aterom pe peretele arterial, îngroșarea și rigidizarea peretelui, îngustarea lumenului vasului, reducerea fluxului de sânge spre organe, creșterea tensiunii arteriale, favorizarea formării trombilor. Cauze acceptate: alimentația bogată în grăsimi saturate și colesterol, sedentarismul, fumatul, obezitatea, consumul excesiv de alcool, stresul, hipertensiunea arterială, diabetul zaharat, predispoziția genetică, vârsta înaintată. Măsuri de prevenire acceptate: alimentație echilibrată, săracă în grăsimi de origine animală și bogată în fibre, fructe și legume; activitate fizică regulată; renunțarea la fumat; menținerea unei greutăți normale; controlul periodic al tensiunii arteriale, al glicemiei și al colesterolului; evitarea stresului. O măsură formulată ca simplă negație a cauzei se acceptă. Repetarea aceleiași idei sub două formulări se punctează o singură dată.

Cele patru vene pulmonare - câte două de la fiecare plămân - aduc sângele oxigenat de la plămâni în atriul stâng, încheind astfel circulația mică (pulmonară).

Traseul complet al circulației mici: ventriculul drept trimite sângele neoxigenat prin artera pulmonară la plămâni; în capilarele din jurul alveolelor sângele cedează dioxidul de carbon și primește oxigen; sângele astfel oxigenat se întoarce prin venele pulmonare în atriul stâng. De acolo trece în ventriculul stâng, care îl propulsează în aortă și pornește circulația mare.

Venele pulmonare sunt, împreună cu artera pulmonară, excepția de la asocierea obișnuită dintre tipul vasului și felul sângelui: ele sunt vene, dar transportă sânge oxigenat, iar artera pulmonară este arteră, dar transportă sânge neoxigenat. Regula care nu are excepții este cealaltă: venele aduc sânge la inimă, arterele îl duc de la inimă.

Barem: 3 puncte pentru explicarea corectă. Explicația trebuie să conțină trei elemente, nu doar numele vaselor: (1) cele patru vene pulmonare aduc sângele SPRE inimă - sunt vene, deci vase aferente; (2) sângele adus este OXIGENAT, venit de la plămâni, ceea ce face din ele excepția de la regula "venele duc sânge neoxigenat"; (3) ele se deschid în ATRIUL STÂNG și încheie astfel circulația mică (pulmonară), de unde sângele pleacă mai departe prin aortă în circulația mare. Se acordă cele 3 puncte pentru orice explicație corectă care leagă cele trei elemente. Confuzia cu VENELE CAVE (care aduc sânge neoxigenat în atriul drept și încheie circulația mare) sau cu ARTERA PULMONARĂ (care duce sânge neoxigenat de la ventriculul drept la plămâni) nu primește punctaj.

Se aplică cele trei procente unul după altul, pornind de la masa corpului.

Etapa 1. Masa sângelui. Sângele reprezintă $7\%$ din masa corpului:

$$m_{sange} = \frac{73 \times 7}{100} = 5,11 \text{ kg}$$

Etapa 2. Masa plasmei. Plasma reprezintă $55\%$ din masa sângelui:

$$m_{plasma} = \frac{5,11 \times 55}{100} = 2,8105 \text{ kg}$$

Etapa 3. Masa apei din plasmă. Apa reprezintă $90\%$ din masa plasmei:

$$m_{apa} = \frac{2,8105 \times 90}{100} = 2,52945 \text{ kg}$$

Masa apei din plasma sângelui adultului este de $\mathbf{2,52945}$ kg (adică $2529,45$ g).

Verificare de bun-simț: rezultatul reprezintă doar $3,465\%$ din masa corpului, ceea ce se potrivește cu ordinul de mărime cunoscut - un adult de 73 kg are aproximativ 5 litri de sânge, din care ceva mai mult de jumătate este plasmă.

Greșeala de evitat: procentele se aplică în lanț, fiecare la rezultatul anterior, nu toate la masa corpului.

Barem oficial, 6 puncte, defalcat pe etape: (1) calcularea masei sângelui adultului - 2 puncte: 73 x 7 : 100 = 5,11 kg; (2) calcularea masei plasmei sangvine - 2 puncte: 5,11 x 55 : 100 = 2,8105 kg; (3) calcularea masei apei din plasma sangvină - 2 puncte: 2,8105 x 90 : 100 = 2,52945 kg. Notă din baremul oficial: se punctează oricare altă modalitate corectă de rezolvare, iar pentru raționamentul corect NEÎNSOȚIT de calcule se acordă jumătate din punctajul repartizat rezolvării problemei. Refă tu însuți fiecare etapă. Punctajul se acordă etapă cu etapă, deci o greșeală de calcul la prima etapă nu anulează etapele următoare dacă ele sunt corect efectuate pornind de la valoarea greșită. Un rezultat final corect scris fără etapele intermediare intră sub nota de mai sus. Rezultatele exprimate în grame (5110 g, 2810,5 g, 2529,45 g) sunt corecte, dacă unitatea este scrisă.

O cerință posibilă: Calculați masa elementelor figurate din sângele adultului și masa substanțelor dizolvate în plasmă, altele decât apa.

Rezolvare, pornind de la valorile calculate la punctul c):

• masa sângelui este $5,11$ kg, iar masa plasmei $2,8105$ kg, deci masa elementelor figurate (hematii, leucocite, trombocite) este:

$$5,11 - 2,8105 = 2,2995 \text{ kg}$$

• masa plasmei este $2,8105$ kg, iar apa din ea $2,52945$ kg, deci restul substanțelor dizolvate (proteine plasmatice, glucoză, lipide, săruri minerale, produși de catabolism) au masa:

$$2,8105 - 2,52945 = 0,28105 \text{ kg} = 281,05 \text{ g}$$

O altă cerință acceptată: Ce procent din masa corpului adultului reprezintă apa din plasma sangvină? Rezolvare: $\frac{2,52945}{73} \times 100 = 3,465\%$ - același rezultat ca la orice altă masă corporală, pentru că el este produsul celor trei procente: $0,07 \times 0,55 \times 0,90 = 0,03465$.

Barem: formularea cerinței - 2 puncte; rezolvarea cerinței - 2 puncte. Total 4 puncte. Evaluează ÎNTÂI cerința formulată, nu doar răspunsul: ea trebuie să fie o cerință NOUĂ, despre datele problemei de la punctul c) (masa corpului de 73 kg și cele trei procente), și trebuie să poată fi rezolvată cu aceste date. O cerință care repetă calculul deja făcut la c), care iese din datele problemei sau căreia datele nu îi pot răspunde nu primește cele 2 puncte, chiar dacă răspunsul scris este adevărat. Cele 2 puncte pentru rezolvare se acordă numai dacă răspunsul este corect - reface tu calculul. Exemple de cerințe acceptate: masa elementelor figurate din sânge (5,11 - 2,8105 = 2,2995 kg); masa substanțelor dizolvate în plasmă, altele decât apa (2,8105 - 2,52945 = 0,28105 kg); ce procent din masa corpului reprezintă apa din plasmă (3,465%); masa sângelui unui adult de altă masă corporală.

Enunțul dă notațiile, deci ele decid dominanța, nu înțelesul cuvintelor.

Părintele 1 este viguros, iar vigoarea este notată cu litera mică $v$: este deci caracterul recesiv, care se manifestă numai în stare homozigotă, adică $vv$. Pentru forma fructelor, enunțul îl declară heterozigot, iar fructele lui sunt asimetrice ($A$, dominant), deci $Aa$.

$$P_1 = vvAa$$

Părintele 2 are vigoare slabă ($V$, dominant) și fructe sferice ($a$, recesiv), fiind homozigot pentru ambele caractere:

$$P_2 = VVaa$$

Genotipurile părinților: $\mathbf{vvAa}$ și $\mathbf{VVaa}$.

Capcana de citire: aici caracterul dominant este vigoarea slabă, nu vigoarea. Dominanța nu are nicio legătură cu faptul că însușirea pare "mai bună" sau mai frecventă - ea este doar convenția de notare stabilită de enunț.

Barem: 2 x 1p = 2 puncte, câte un punct pentru fiecare genotip corect: vvAa și VVaa. Traseul: primul păr este viguros, iar vigoarea este notată în enunț cu litera MICĂ v, deci este caracterul recesiv și se manifestă numai în stare homozigotă - vv; pentru forma fructelor enunțul îl declară heterozigot, iar fructele lui sunt asimetrice (A, dominant) - Aa. Al doilea păr are vigoare slabă (V, dominant) și fructe sferice (a, recesiv) și este homozigot pentru ambele - VVaa. Se acceptă orice ordine a perechilor de alele (vvAa = Aavv). Fără punctaj parțial pe un genotip. Capcana itemului este notația: caracterul "viguros" este cel RECESIV, iar "vigoare slabă" cel DOMINANT - invers față de așteptarea intuitivă -, iar un elev care citește dominanța după înțelesul cuvântului, nu după litera din enunț, scrie VvAa și Vvaa și pierde ambele puncte.

Numărul de tipuri de gameți se citește din numărul de perechi heterozigote: un organism heterozigot la $n$ perechi produce $2^n$ tipuri de gameți.

Părintele 1, $vvAa$ - homozigot pentru vigoare ($vv$) și heterozigot pentru forma fructelor ($Aa$), deci $n = 1$ și produce $2^1 = 2$ tipuri de gameți:

$$\mathbf{vA} \quad \text{și} \quad \mathbf{va}$$

Părintele 2, $VVaa$ - homozigot pentru ambele caractere, deci $n = 0$ și produce $2^0 = 1$ singur tip de gamet:

$$\mathbf{Va}$$

În total, trei tipuri de gameți. Fiecare gamet primește o singură alelă din fiecare pereche - legea purității gameților -, deci nu poate conține niciodată $Aa$ sau $Vv$.

Atenție: nu orice problemă cu două caractere este o dihibridare între doi dubli heterozigoți. Aici numărul de combinații din F1 nu este 16, ci $2 \times 1 = 2$.

Barem: 3 x 1p = 3 puncte, câte un punct pentru fiecare tip de gamet corect: vA, va, Va. Părintele vvAa este homozigot pentru vigoare și heterozigot pentru forma fructelor, deci produce 2 tipuri de gameți: vA și va. Părintele VVaa este homozigot pentru ambele caractere, deci produce un SINGUR tip: Va. În total 3 tipuri, nu 4 - a scrie patru gameți arată că elevul a tratat automat problema ca dihibridare între doi dubli heterozigoți. Se acceptă orice ordine a literelor în fiecare gamet (vA = Av) și orice ordine a celor trei. Un gamet care conține ambele alele ale aceleiași perechi (Aa sau Vv) este greșit și nu primește punctaj - legea purității gameților.

Se scrie încrucișarea completă, $vvAa \times VVaa$. Primul părinte dă gameții $vA$ și $va$, al doilea numai $Va$, deci în F1 apar două combinații, fiecare în proporție de $50\%$:

Descendenții cu ambele caractere dominante. Caracterele dominante sunt $V$ (vigoare slabă) și $A$ (fructe asimetrice), deci descendenții căutați sunt cei de genotip $\mathbf{VvAa}$, în proporție de $\mathbf{50\%}$.

Descendenții cu fructe sferice. Fructele sferice sunt caracterul recesiv $a$, care se manifestă numai în stare homozigotă $aa$; pentru vigoare, toți descendenții sunt $Vv$. Genotipul lor este deci $\mathbf{Vvaa}$ - tot $50\%$ din F1.

Observă că toți descendenții au vigoare slabă: părintele $VVaa$ nu poate transmite decât alela $V$, deci perechea este obligatoriu $Vv$ la fiecare urmaș.

Barem: procentul descendenților din F1 cu ambele caractere dominante și genotipul acestora - 2 x 1p = 2 puncte (50%; VvAa); genotipul descendenților din F1 care au fructe sferice - 1 punct (Vvaa). Total 3 puncte. Traseul: din vvAa x VVaa rezultă doar două combinații, VvAa și Vvaa, fiecare în proporție de 50%. Caracterele dominante sunt V (vigoare slabă) și A (fructe asimetrice), deci descendenții cu ambele caractere dominante sunt VvAa, adică 50% din F1. Fructele sferice sunt caracterul recesiv (a), care se manifestă homozigot, deci genotipul este Vvaa - și el 50%. Se acceptă exprimarea procentului ca 50%, 1/2 sau 2 din 4. Punctele se acordă separat: un elev care scrie genotipul corect, dar procentul greșit, primește 1 punct din cele 2.

O cerință posibilă: Precizați care fenotip nu poate apărea niciodată printre descendenții din F1 și explicați de ce.

Rezolvare: nu poate apărea niciun descendent viguros. Vigoarea este caracterul recesiv $v$ și s-ar manifesta doar la un descendent $vv$; or, părintele $VVaa$ este homozigot dominant pentru acest caracter și nu poate transmite decât alela $V$. Prin urmare toți urmașii sunt obligatoriu $Vv$, deci toți au vigoare slabă. Cele două fenotipuri posibile în F1 sunt "vigoare slabă, fructe asimetrice" și "vigoare slabă, fructe sferice", fiecare în proporție de $50\%$.

O altă cerință acceptată: Ce descendenți s-ar obține dacă al doilea părinte ar fi fost heterozigot pentru vigoare ($Vvaa$)? Rezolvare: el ar da gameții $Va$ și $va$, iar din $vvAa \times Vvaa$ ar rezulta patru combinații egale, de câte $25\%$ - $VvAa$, $Vvaa$, $vvAa$, $vvaa$ -, adică ar apărea și peri viguroși, cu ambele forme de fruct.

Barem: formularea cerinței - 2 puncte; rezolvarea cerinței - 2 puncte. Total 4 puncte. Evaluează ÎNTÂI cerința formulată: ea trebuie să fie o cerință NOUĂ, despre datele problemei (încrucișarea vvAa x VVaa și descendenții ei), și să poată primi răspuns pe baza lor. O cerință care repetă punctele a), b) sau c), care iese din datele problemei sau căreia datele nu îi pot răspunde nu primește cele 2 puncte, chiar dacă răspunsul dat este adevărat. Cele 2 puncte pentru rezolvare se acordă numai dacă răspunsul este corect - reface tu raționamentul. Exemple de cerințe acceptate: numărul de combinații din F1 (2) și fenotipurile lor; fenotipul descendenților identici cu unul dintre părinți; procentul descendenților heterozigoți pentru ambele caractere (50%); ce fenotip nu poate apărea niciodată în F1 și de ce (păr viguros - părintele VVaa transmite obligatoriu alela V); ce descendenți ar rezulta dacă părintele al doilea ar fi fost heterozigot pentru vigoare.

La animale există patru tipuri fundamentale de țesuturi, iar oricare trei dintre ele sunt un răspuns corect:

1. Țesutul epitelial - celule strâns unite, așezate pe o membrană bazală, fără vase de sânge; acoperă suprafețele (epiteliu de acoperire), produce secreții (epiteliu glandular) sau recepționează stimuli (epiteliu senzorial). 2. Țesutul conjunctiv - puține celule, dispersate într-o substanță fundamentală abundentă, cu fibre; după consistența acesteia este moale (lax, adipos, fibros), semidur (cartilaginos), dur (osos) sau fluid (sângele, limfa). Are rol de legătură, susținere, depozitare și apărare. 3. Țesutul muscular - fibre alungite, contractile, cu miofibrile de actină și miozină; striat (mușchii scheletici, voluntar), neted (organele interne, involuntar) și cardiac (miocardul). 4. Țesutul nervos - format din neuroni, care generează și conduc impulsul nervos, și din celule gliale, care îi susțin, îi hrănesc și îi protejează.

Barem: 3 x 1p = 3 puncte, câte un punct pentru fiecare tip corect de țesut animal. Cele patru tipuri fundamentale sunt: epitelial, conjunctiv, muscular și nervos - oricare trei dintre ele primesc punctajul. Se acceptă și subtipurile, dacă sunt numite ca țesuturi: epiteliu de acoperire, glandular, senzorial; conjunctiv lax, adipos, cartilaginos, osos, sângele; muscular striat, neted, cardiac. Se iau în considerare primele trei tipuri scrise. NU se punctează țesuturile VEGETALE (embrionare, de apărare, fundamentale, conducătoare, secretoare), oricât de corect ar fi numite - itemul cere explicit țesuturi animale. Un organ (inima, pielea) nu este un țesut și nu primește punctaj.

Țesuturile embrionare (meristematice) sunt singurele țesuturi vegetale ale căror celule își păstrează capacitatea de a se divide. Cele primare se află în vârful rădăcinii și al tulpinii, în conul de creștere, protejate de piloriză la rădăcină și de frunzulițele mugurelui la tulpină - adică exact la capetele care înaintează în sol și în aer.

Celulele lor sunt mici, izodiametrice, cu perete subțire celulozic, citoplasmă densă, nucleu mare și fără vacuole, deci nediferențiate și pregătite pentru diviziune.

Mecanismul creșterii are trei etape care se succed pe axul organului: 1. în zona meristematică, celulele se divid activ prin mitoză și numărul lor crește; 2. imediat sub ea, în zona de alungire, celulele nou-formate se vacuolizează și se alungesc în axul organului - aici se produce cea mai mare parte a creșterii în lungime; 3. mai jos, în zona de diferențiere, ele se specializează în țesuturi definitive: epidermă, parenchimuri, vase conducătoare.

De aceea rădăcina și tulpina se alungesc de la vârf, nu pe toată lungimea lor. Creșterea în grosime este dată de alte meristeme, cele secundare - cambiul și felogenul -, dispuse lateral, sub formă de cilindri.

Barem: 3 puncte pentru explicarea corectă. Explicația trebuie să conțină lanțul, nu doar reafirmarea: (1) LOCALIZAREA - meristemele primare (apicale) se află în vârful rădăcinii și al tulpinii, în conul de creștere, adică exact la capetele care înaintează; (2) STRUCTURA - celulele lor sunt mici, cu perete subțire, citoplasmă densă, nucleu mare și fără vacuole, adică nediferențiate și capabile de diviziune; (3) MECANISMUL - ele se divid activ prin mitoză, iar celulele nou-formate se alungesc și apoi se diferențiază în țesuturi definitive, ceea ce duce la creșterea în lungime a organului. Se acceptă și contrastul cu meristemele SECUNDARE (cambiul și felogenul), care sunt dispuse lateral și determină creșterea în GROSIME. Se acordă cele 3 puncte pentru orice explicație care leagă localizarea apicală de diviziune și de alungire. O simplă reluare a afirmației ("pentru că sunt țesuturi de creștere") nu primește punctajul integral.

Țesutul vegetal fundamental asimilator 1. Țesutul asimilator (clorofilian) este un parenchim ale cărui celule conțin numeroase cloroplaste și în care se desfășoară fotosinteza; se află în mezofilul frunzei, în scoarța tulpinilor tinere și în orice organ verde al plantei. 2. În mezofilul frunzei el este organizat în două straturi: parenchimul palisadic, cu celule alungite, strâns unite și foarte bogate în cloroplaste, așezat sub epiderma superioară, și parenchimul lacunar, cu celule rotunjite și spații intercelulare mari, care înlesnesc circulația gazelor spre stomate.

Celulele gliale 3. Celulele gliale (nevrogliile) alcătuiesc, alături de neuroni, țesutul nervos; sunt de câteva ori mai numeroase decât neuronii și, spre deosebire de aceștia, își păstrează capacitatea de a se divide. 4. Ele susțin, hrănesc și protejează neuronii: oligodendrocitele din sistemul nervos central și celulele Schwann din cel periferic formează teaca de mielină, care izolează fibra și accelerează conducerea impulsului; microglia fagocitează resturile celulare și agenții patogeni, iar astrocitele participă la bariera hematoencefalică.

Barem: 4 x 2p = 8 puncte, câte 2 puncte pentru fiecare enunț afirmativ construit corect, cu limbaj științific adecvat, folosind informații referitoare la conținuturile indicate. Se cer DOUĂ enunțuri pentru fiecare dintre cele două conținuturi: dacă elevul scrie patru enunțuri toate despre același conținut, se punctează doar două dintre ele (maximum 4 puncte). Un enunț primește cele 2 puncte numai dacă este afirmativ (nu interogativ, nu negativ), corect științific și se referă la conținutul indicat. Exemple corecte pentru Țesutul asimilator: este un parenchim ale cărui celule conțin numeroase cloroplaste și în care se desfășoară fotosinteza; se află în mezofilul frunzei, unde formează parenchimul palisadic și pe cel lacunar, și în scoarța tulpinilor tinere; parenchimul palisadic are celule alungite, strâns unite, bogate în cloroplaste, iar cel lacunar celule rotunjite, cu spații intercelulare care înlesnesc schimbul de gaze. Exemple corecte pentru Celulele gliale: alcătuiesc, alături de neuroni, țesutul nervos, sunt mult mai numeroase decât aceștia și se pot divide; susțin, hrănesc și protejează neuronii, izolează fibrele nervoase prin teaca de mielină (oligodendrocitele în sistemul nervos central, celulele Schwann în cel periferic), fagocitează resturile celulare (microglia) și participă la bariera hematoencefalică (astrocitele). Un enunț corect științific, dar din alt conținut decât cele două indicate, nu primește punctaj. NU se punctează enunțuri despre neuron în locul celulelor gliale.

Encefalul este porțiunea sistemului nervos central adăpostită în cutia craniană și cuprinde patru componente:

1. Trunchiul cerebral - continuarea măduvei spinării în craniu, format din bulbul rahidian, puntea lui Varolio și mezencefal; conține centrii vitali - respirator, cardiovascular, ai deglutiției și ai vomei - și nucleii nervilor cranieni. 2. Cerebelul - așezat în spatele trunchiului cerebral; coordonează mișcările, reglează tonusul muscular și menține echilibrul corpului. 3. Diencefalul - format din talamus (releu al căilor senzitive spre scoarță), hipotalamus (centrii foamei, setei, termoreglării, somnului; controlează hipofiza) și epifiză. 4. Emisferele cerebrale (creierul mare) - partea cea mai voluminoasă și cea mai evoluată, cu scoarța cerebrală brăzdată de șanțuri și circumvoluțiuni, sediul funcțiilor psihice superioare și al ariilor senzitive și motorii.

Atenție: măduva spinării face parte din sistemul nervos central, dar nu din encefal - ea se află în canalul vertebral, nu în craniu.

Barem: 3 x 1p = 3 puncte, câte un punct pentru fiecare componentă corect numită. Componente acceptate: trunchiul cerebral (sau, separat, bulbul rahidian, puntea lui Varolio, mezencefalul), cerebelul, diencefalul (sau, separat, talamusul, hipotalamusul, epifiza) și emisferele cerebrale (creierul mare, telencefalul). Se iau în considerare primele trei componente scrise. NU se punctează măduva spinării: ea face parte din sistemul nervos central, dar NU din encefal - encefalul este porțiunea adăpostită în cutia craniană. Nu se punctează nici nervii cranieni (sistem nervos periferic), nici meningele sau lichidul cefalorahidian (învelișuri, nu componente nervoase). Dacă elevul numește atât trunchiul cerebral, cât și una dintre părțile lui (de exemplu bulbul), se punctează ambele, fiind componente distinct identificabile.

Argument: urechea internă nu deservește un singur analizator, ci doi - iar receptorii pentru echilibru se află tocmai acolo.

În labirintul membranos, alături de melc, care adăpostește organul Corti cu receptorii auditivi, se găsește aparatul vestibular:

• utricula și sacula, ale căror macule conțin celule senzoriale cu cili acoperiți de o membrană gelatinoasă cu otolite; sub greutatea otolitelor, cilii se înclină și semnalează poziția capului față de verticală și accelerațiile liniare;
• cele trei canale semicirculare, dispuse în cele trei planuri ale spațiului; la capătul fiecăruia, în ampulă, se află o creastă ampulară ai cărei cili sunt mișcați de deplasarea endolimfei, semnalând accelerațiile unghiulare, adică rotațiile capului.

Informația culeasă de acești receptori pleacă pe ramura vestibulară a nervului acustico-vestibular (perechea a VIII-a) spre nucleii vestibulari din bulb și spre cerebel, care o compară cu informația vizuală și proprioceptivă și reglează tonusul muscular și postura.

Dacă receptorii vestibulari sau calea lor sunt lezați, această informație lipsește sau devine eronată, iar cerebelul nu mai poate corecta poziția corpului: apar amețeala, vertijul, nistagmusul, mersul nesigur, greața și vărsăturile - exact tabloul din sindromul vestibular.

Barem: 3 puncte pentru scrierea unui argument corect. Argumentul trebuie să lege o structură precisă din urechea internă de funcția de echilibru: în urechea internă, alături de melcul membranos cu organul Corti (receptorii auditivi), se află aparatul VESTIBULAR - utricula și sacula, cu maculele care conțin otolite și semnalează poziția capului față de verticală și accelerațiile liniare, și cele trei canale semicirculare, dispuse în cele trei planuri ale spațiului, ale căror creste ampulare semnalează accelerațiile unghiulare, adică rotațiile capului. Informația culeasă de ei pleacă pe ramura vestibulară a nervului acustico-vestibular spre cerebel și spre nucleii vestibulari din bulb, care reglează tonusul muscular și postura; dacă receptorii sau calea sunt lezați, informația lipsește sau este eronată și apar amețeala, vertijul, nistagmusul, mersul nesigur și greața. Se acordă cele 3 puncte pentru orice argument care numește structura vestibulară și rolul ei. Un argument care se referă doar la melc și la auz nu primește punctaj: melcul deservește analizatorul auditiv, nu pe cel vestibular.

Cele șase noțiuni: miopia, hipermetropia, lentile divergente, lentile convergente, cataracta, surditatea.

Textul: Deficiențele senzoriale sunt tulburări ale organelor de simț sau ale căilor lor nervoase, iar cele mai frecvente afectează vederea, prin defecte de refracție. În miopie, globul ocular este prea lung sau cristalinul prea bombat, imaginea se formează înaintea retinei și obiectele depărtate se văd neclar, defectul fiind corectat cu lentile divergente (concave); în hipermetropie, globul ocular prea scurt duce imaginea în spatele retinei, obiectele apropiate se văd neclar, iar corectarea se face cu lentile convergente (convexe). Cataracta, opacifierea cristalinului care apare mai ales la vârstnici, nu se poate corecta optic, ci se remediază chirurgical, prin înlocuirea cristalinului cu unul artificial. Surditatea, pierderea totală sau parțială a auzului, se remediază după cauză: cu proteză auditivă, atunci când transmiterea sunetului prin urechea medie este afectată, sau cu implant cohlear, atunci când sunt lezate celulele receptoare din organul Corti.

Barem: pentru fiecare noțiune enumerată, specifică temei, câte 1 punct - 6 x 1p = 6 puncte; pentru coerența textului, în alcătuirea căruia fiecare noțiune este folosită corect, în corelație cu celelalte, 2 puncte; pentru respectarea lungimii textului (maximum trei-patru fraze) 2 puncte. Total 10 puncte. Noțiuni specifice temei: miopia, hipermetropia, astigmatismul, prezbiopia, cataracta, glaucomul, daltonismul, strabismul, surditatea, hipoacuzia; cristalinul, retina, corneea, organul Corti, nervul optic, nervul acustic; lentile divergente (concave), lentile convergente (convexe), lentile cilindrice, ochelari, lentile de contact, operația cu laser, cristalinul artificial, proteza auditivă (aparatul auditiv), implantul cohlear. Tema cere ambele jumătăți - deficiența ȘI remediul -, deci o noțiune de tratament (lentile, ochelari, implant, proteză) este specifică temei și se punctează. O noțiune care nu ține de deficiențele senzoriale (de exemplu diabetul, astmul, paralizia) nu primește punctul ei. Cele 2 puncte de coerență se acordă numai dacă TOATE cele șase noțiuni enumerate apar în text și sunt folosite corect științific și în corelație unele cu altele; dacă o noțiune lipsește din text sau este folosită greșit, coerența nu se punctează. Cele 2 puncte pentru lungime se acordă doar dacă textul are cel mult patru fraze - numără frazele.