BAC Biologie (Anatomie și fiziologie umană) - iunie 2025 (Varianta 1)

Disfuncțiile endocrine apar când o glandă secretă prea mult (hipersecreție) sau prea puțin (hiposecreție) hormon.

O completare corectă: „Boala Basedow-Graves, nanismul hipofizar și diabetul zaharat sunt exemple de disfuncții endocrine.”

Alte variante acceptate: gigantismul și acromegalia (hipersecreție de STH), mixedemul și cretinismul (hiposecreție tiroidiană), gușa endemică (carență de iod), boala Addison (hiposecreție corticosuprarenală), sindromul Cushing (hipersecreție de cortizol), diabetul insipid (hiposecreție de ADH).

Barem: se acordă câte 2p pentru fiecare noțiune corectă (2 x 2p = 4 puncte). Se acceptă orice două disfuncții endocrine reale, diferite între ele și diferite de boala Basedow-Graves: nanismul hipofizar, gigantismul, acromegalia, diabetul insipid, mixedemul, cretinismul (nanismul tiroidian), gușa endemică, boala Addison, sindromul Cushing, diabetul zaharat, tetania paratiroidiană. Punctează separat cele două spații - dacă doar unul este completat corect se acordă 2 puncte. NU se punctează o boală care nu are cauză endocrină (de exemplu anemia, astmul, miopia) și nici repetarea bolii Basedow-Graves sau a unui sinonim al ei (hipertiroidism). Nu se acordă fracțiuni de punct.

Două exemple corecte, cu grupele lor:

1. Bicepsul brahial - mușchi al membrului superior; se află pe fața anterioară a brațului și flectează antebrațul pe braț. 2. Croitorul - mușchi al membrului inferior; este cel mai lung mușchi al corpului, situat pe fața anterioară a coapsei.

Alte perechi acceptate: deltoidul - membrul superior; cvadricepsul sau gastrocnemianul - membrul inferior; pectoralul mare, diafragma sau intercostalii - trunchiul; sternocleidomastoidianul - gâtul; maseterul sau orbicularul buzelor - capul.

Atenție: humerusul și radiusul sunt oase, nu mușchi - este confuzia clasică la acest item.

Barem: două exemple de mușchi scheletici - 2 x 1p = 2 puncte; asocierea acestor mușchi cu grupele de mușchi scheletici cărora le aparțin - 2 x 2p = 4 puncte. Total 6 puncte. Grupele de mușchi scheletici sunt: ai capului (mimici și masticatori), ai gâtului, ai trunchiului și ai membrelor (superior și inferior). Asocieri corecte: bicepsul brahial, tricepsul brahial, deltoidul - membrul superior; croitorul, cvadricepsul, gastrocnemianul (gemenii), fesierii - membrul inferior; pectoralii, intercostalii, diafragma, dorsalul mare, drepții abdominali - trunchiul; sternocleidomastoidianul - gâtul; orbicularul buzelor, maseterul, temporalul - capul. Grupa primește cele 2 puncte doar dacă este corectă pentru mușchiul numit alături de ea. Un mușchi corect numit, fără grupă sau cu grupă greșită, primește doar 1 punct. Un mușchi neted sau cardiac (de exemplu miocardul, mușchii intestinului) NU este mușchi scheletic și nu primește punctaj, la fel nici un os confundat cu un mușchi (humerusul, radiusul).

STH (hormonul somatotrop sau hormonul de creștere) este secretat de lobul anterior al hipofizei (adenohipofiza) și stimulează creșterea oaselor lungi și a organismului în ansamblu.

Celelalte glande din variante secretă alți hormoni: pancreasul endocrin - insulina și glucagonul; suprarenalele - cortizol, aldosteron, adrenalină; tiroida - tiroxina și calcitonina.

De reținut disfuncțiile lui: hiposecreția în copilărie dă nanismul hipofizar, hipersecreția în copilărie dă gigantismul, iar la adult acromegalia.

Răspunsul corect este a.

Item grilă cu răspuns unic. Barem: 2 puncte pentru litera a (STH, hormonul somatotrop, este secretat de lobul anterior al hipofizei). Fără punctaj parțial: orice altă literă, mai multe litere scrise sau lipsa răspunsului primesc 0 puncte.

Scheletul membrului inferior cuprinde centura pelviană (coxalele), femurul, rotula, tibia și fibula (peroneul), iar la picior tarsienele, metatarsienele și falangele.

Celelalte variante conțin exclusiv oase ale membrului superior: clavicula (centura scapulară), humerusul (braț), radiusul (antebraț), carpienele și metacarpienele (mâna). Perechile ușor de confundat sunt carpiene/tarsiene și metacarpiene/metatarsiene.

Răspunsul corect este d.

Item grilă cu răspuns unic. Barem: 2 puncte pentru litera d (tarsienele și metatarsienele sunt oase ale piciorului, deci ale membrului inferior). Fără punctaj parțial. Toate celelalte variante conțin numai oase ale membrului superior: clavicula, humerusul, radiusul, carpienele, metacarpienele.

Digestia chimică descompune fiecare tip de nutriment până la unitățile lui de bază, singurele care pot fi absorbite:

• proteine → aminoacizi (prin pepsină, tripsină, chimotripsină, peptidaze);
• lipide → acizi grași și glicerol (prin lipaze, după emulsionarea cu bilă);
• glucide → monozaharide, în principal glucoză (prin amilaze și dizaharidaze).

Vitaminele nu sunt digerate: ele se absorb ca atare.

Răspunsul corect este b.

Item grilă cu răspuns unic. Barem: 2 puncte pentru litera b (proteinele sunt scindate până la aminoacizi). Fără punctaj parțial. Itemul verifică perechea nutriment - produs final: proteine → aminoacizi, lipide → acizi grași și glicerol, glucide → monozaharide (glucoză). Vitaminele nu sunt digerate, ci absorbite ca atare.

Capacitatea vitală (aproximativ 3500 ml) este cantitatea maximă de aer pe care o persoană o poate expira după o inspirație maximă, deci însumează cele trei volume mobilizabile:

$$CV = VC + VIR + VER$$

adică volumul curent (circa 500 ml), volumul inspirator de rezervă (circa 1500 ml) și volumul expirator de rezervă (circa 1500 ml).

Volumul rezidual (circa 1500 ml) rămâne întotdeauna în plămâni după o expirație forțată și nu poate fi eliminat, deci nu intră în capacitatea vitală. El se adaugă doar la capacitatea pulmonară totală: $CPT = CV + VR$.

Răspunsul corect este c.

Item grilă cu răspuns unic. Barem: 2 puncte pentru litera c (capacitatea vitală = volumul curent + volumul inspirator de rezervă + volumul expirator de rezervă). Fără punctaj parțial. Toate variantele greșite includ volumul rezidual, care NU face parte din capacitatea vitală, pentru că este aerul ce rămâne în plămâni după o expirație forțată și nu poate fi expulzat.

Aorta este cea mai mare arteră a corpului: pornește din ventriculul stâng, preia sângele oxigenat și îl distribuie întregului organism - este începutul circulației mari.

Celelalte variante:

• din ventriculul drept pornește artera pulmonară, cu sânge neoxigenat (varianta a);
• venele cave aduc sânge neoxigenat în atriul drept, deci transportă exact tipul opus de sânge față de aortă (varianta c);
• aorta duce sângele de la inimă spre țesuturi; în atriul drept ajunge sângele neoxigenat, prin venele cave (varianta d).

De reținut: arterele duc sângele de la inimă, venele îl aduc spre inimă - iar excepțiile de la regula "artera = sânge oxigenat" sunt artera pulmonară și venele pulmonare.

Răspunsul corect este b.

Item grilă cu răspuns unic. Barem: 2 puncte pentru litera b (aorta pornește din ventriculul stâng și preia sângele oxigenat). Fără punctaj parțial. Din ventriculul drept pornește artera pulmonară, nu aorta (varianta a); venele cave transportă sânge neoxigenat, deci nu se aseamănă cu aorta prin tipul de sânge (varianta c); aorta duce sângele DE LA inimă spre corp, nu spre atriul drept (varianta d).

Afirmația este falsă.

În expirația normală (de repaus), care este un proces pasiv, mușchii inspiratori se relaxează, diafragma urcă, coastele coboară, cutia toracică revine la dimensiunile ei inițiale, iar plămânii, elastici, se retractă: presiunea intrapulmonară crește peste cea atmosferică și aerul iese. Prin urmare volumul pulmonar scade.

Afirmația corectată: „În timpul unei expirații normale, volumul pulmonar scade.” (La fel de corect: „În timpul unei inspirații normale, volumul pulmonar crește.”)

Barem: 2 puncte pentru litera F + 2 puncte pentru modificarea parțială corectă (total 4 puncte). Afirmația este FALSĂ: în expirație volumul pulmonar scade, pentru că mușchii inspiratori se relaxează, cutia toracică revine la dimensiunile de repaus și aerul iese din plămâni. Modificări acceptate: înlocuirea verbului "crește" cu "scade" ("În timpul unei expirații normale, volumul pulmonar scade") SAU înlocuirea cuvântului "expirații" cu "inspirații" ("În timpul unei inspirații normale, volumul pulmonar crește"). NU se acceptă folosirea negației ("nu crește") - în acest caz se acordă doar cele 2 puncte pentru litera F. Litera A anulează tot itemul (0 puncte).

Afirmația este adevărată.

Industrializarea și urbanizarea sunt forme tipice ale impactului antropic: ele înlocuiesc ecosistemele naturale cu ecosisteme antropizate (orașe, zone industriale), consumă terenuri și resurse și eliberează poluanți în aer, apă și sol.

Efectele asupra ecosistemului natural sunt directe: defrișare și fragmentarea habitatelor, poluare chimică, fonică și termică, dispariția unor specii și scăderea biodiversității, cu destrămarea lanțurilor trofice.

Deci afirmația se notează cu litera A și nu se modifică.

Barem: 2 puncte pentru litera A. Afirmația este ADEVĂRATĂ: industrializarea și urbanizarea sunt forme ale impactului antropic care transformă ecosistemele naturale în ecosisteme antropizate - prin poluare, defrișare, ocuparea terenurilor, fragmentarea habitatelor și reducerea biodiversității. Fiind adevărată, itemul NU cere modificare și nu se punctează niciuna; dacă elevul scrie A și adaugă o explicație, cele 2 puncte se acordă integral. Litera F primește 0 puncte, indiferent de ce urmează după ea.

Afirmația este falsă - sensul este inversat.

Traseul urinei este: nefron → tubi colectori → calice → bazinet → ureter → vezica urinară → uretră → exterior.

Uretra este ultimul segment, cel care duce urina din vezică în afara corpului; ea nu trimite niciodată urina înapoi în vezică.

Afirmația corectată: „În procesul de eliminare, urina din vezica urinară trece în uretră.”

De reținut perechea de termeni confundați: ureterele (două, leagă rinichii de vezică) și uretra (una singură, leagă vezica de exterior).

Barem: 2 puncte pentru litera F + 2 puncte pentru modificarea parțială corectă (total 4 puncte). Afirmația este FALSĂ: sensul este invers - în procesul de eliminare (micțiune), urina din vezica urinară trece în uretră și de acolo la exterior. Modificări acceptate: inversarea celor doi termeni ("urina din vezica urinară trece în uretră") SAU înlocuirea cuvântului "uretră" cu "uretere", care produce tot o afirmație adevărată despre traseul urinei ("urina din uretere trece în vezica urinară"), deși aceasta descrie umplerea vezicii, nu eliminarea. NU se acceptă folosirea negației - în acest caz se acordă doar cele 2 puncte pentru litera F. Litera A anulează tot itemul.

ARN mesager (ARNm)

Caracteristici structurale: 1. Este monocatenar - o singură catenă polinucleotidică, spre deosebire de ADN, care este bicatenar. 2. Nucleotidele lui conțin riboză ca pentoză și au uracil în locul timinei (bazele azotate sunt adenina, guanina, citozina și uracilul).

Funcția: copiază, prin transcripție, informația genetică de pe o catenă a ADN-ului și o transportă din nucleu la ribozomi, unde servește drept matriță în translație: codonii lui sunt citiți succesiv și stabilesc ordinea aminoacizilor în proteina sintetizată.

Alternativ, pentru ARNt: monocatenar, cu riboză și uracil, pliat în forma "frunzei de trifoi", cu o buclă a anticodonului și capătul CCA de care se fixează aminoacidul; funcția - transportă aminoacizii la ribozom și îi așază corect prin împerecherea anticodon-codon.

Barem: numele tipului de ARN - 1 punct; două caracteristici structurale - 2 x 1p = 2 puncte; funcția îndeplinită - 1 punct. Total 4 puncte. Se acceptă oricare dintre cele trei tipuri: ARN mesager, ARN de transport (solubil) sau ARN ribozomal. Caracteristici structurale corecte (comune tuturor tipurilor): este monocatenar; conține riboză ca pentoză; are uracil în loc de timină; bazele azotate sunt adenina, guanina, citozina și uracilul. Specifice: ARNm are lungime variabilă și este liniar, copie a unei gene; ARNt este cel mai scurt, pliat în forma "frunzei de trifoi", cu bucla anticodonului și capătul CCA de fixare a aminoacidului; ARNr este cel mai abundent și intră în alcătuirea ribozomilor. Funcții corecte: ARNm - transportă informația genetică de la ADN la ribozomi și servește ca matriță în translație; ARNt - transportă aminoacizii la ribozom și îi recunoaște prin anticodon; ARNr - intră în structura ribozomilor, sediul sintezei proteice. Funcția trebuie să corespundă tipului numit; o funcție atribuită altui tip de ARN nu primește punctul. Caracteristicile trebuie să fie STRUCTURALE - o funcție scrisă în locul unei caracteristici structurale nu se punctează de două ori.

Fragmentul are $128$ nucleotide, dintre care $20$ conțin adenină.

Etapa 1. Prin complementaritate, adenina se împerechează cu timina: $T = A = 20$.

Etapa 2. Nucleotidele cu adenină sau timină: $A + T = 20 + 20 = 40$.

Etapa 3. Restul nucleotidelor conțin citozină sau guanină: $C + G = 128 - 40 = 88$.

Etapa 4. Citozina se împerechează cu guanina, deci sunt în număr egal: $G = C = \frac{88}{2} = 44$ nucleotide cu guanină.

Secvența complementară. Pe catena $3'-5'$ avem $TGGGAC$. Complementăm bază cu bază ($T \leftrightarrow A$, $G \leftrightarrow C$) și obținem pe catena $5'-3'$: $\mathbf{ACCCTG}$.

Legăturile de hidrogen. Fiecare pereche A-T este ținută de două legături de hidrogen, fiecare pereche C-G de trei. Perechile A-T sunt în număr de $20$, iar perechile C-G în număr de $44$, deci:

• legături duble: $\mathbf{20}$;
• legături triple: $\mathbf{44}$.

Barem oficial, 10 puncte, defalcat pe etape: (1) numărul nucleotidelor cu guanină, cu TOATE etapele scrise - 4 puncte: stabilirea numărului de nucleotide cu timină (20) - 1p; stabilirea numărului de nucleotide cu adenină + timină (40) - 1p; stabilirea numărului de nucleotide cu citozină + guanină (88) - 1p; stabilirea numărului de nucleotide cu guanină (44) - 1p. (2) secvența complementară de pe catena 5'-3': ACCCTG - 2 puncte. (3) numărul legăturilor duble (20) - 2 puncte. (4) numărul legăturilor triple (44) - 2 puncte. Notă din baremul oficial: pentru raționamentul corect NEÎNSOȚIT de calcule se acordă jumătate din punctajul repartizat calculării numărului de nucleotide cu guanină, adică 2 puncte din 4. Refă tu însuți fiecare etapă. Legăturile duble sunt cele dintre adenină și timină (egale cu numărul perechilor A-T = 20), iar cele triple între citozină și guanină (= 44); inversarea celor două valori primește 0 puncte pe ambele criterii. La secvența complementară o singură bază greșită anulează cele 2 puncte.

O cerință posibilă: Stabiliți numărul de nucleotide cu citozină și numărul total de nucleotide dintr-o catenă a fragmentului.

Rezolvare:

• citozina se împerechează cu guanina, deci $C = G = 44$ nucleotide cu citozină;
• fragmentul bicatenar are $128$ nucleotide repartizate egal pe cele două catene, deci o catenă conține $\frac{128}{2} = 64$ nucleotide.

O altă cerință acceptată: Scrieți secvența de ARN mesager transcrisă de pe catena 3'-5' dată. Transcripția respectă complementaritatea, cu uracil în locul timinei: de pe $TGGGAC$ rezultă ARNm $ACCCUG$.

Barem: formularea cerinței - 2 puncte; rezolvarea cerinței - 2 puncte. Total 4 puncte. Evaluează ÎNTÂI cerința formulată, nu doar răspunsul: ea trebuie să fie o cerință NOUĂ, despre datele problemei de la punctul b) (fragmentul de 128 nucleotide, dintre care 20 cu adenină, sau secvența TGGGAC), și să poată fi rezolvată cu aceste date. O cerință care repetă una dintre cele deja rezolvate la b), care iese din datele problemei sau căreia datele nu îi pot răspunde nu primește cele 2 puncte, chiar dacă răspunsul scris este adevărat. Cele 2 puncte pentru rezolvare se acordă numai dacă răspunsul este corect pentru cerința formulată - reface tu calculul. Exemple de cerințe acceptate: numărul de nucleotide dintr-o catenă (64); numărul nucleotidelor cu citozină (44); numărul nucleotidelor purinice (A + G = 64) sau pirimidinice (T + C = 64); secvența de ARNm transcrisă de pe catena 3'-5'.

Datele spun că pe hematii există un singur tip de aglutinogen, deci grupa nu poate fi 0(I) (fără aglutinogene) și nici AB(IV) (cu două, A și B).

Rămân două posibilități, iar problema cere un singur exemplu:

• grupa A(II), cu aglutinogenul A pe hematii (și aglutinina beta în plasmă);
• grupa B(III), cu aglutinogenul B pe hematii (și aglutinina alfa în plasmă).

De reținut regula sistemului AB0: aglutinogenul și aglutinina cu același nume nu se găsesc niciodată împreună în sângele aceleiași persoane - altfel propriile hematii ar fi aglutinate.

Barem: un exemplu de grupă de sânge pe care o poate avea persoana - 1 punct; aglutinogenul/antigenul corespunzător - 1 punct. Total 2 puncte. Deoarece pe hematii există un SINGUR tip de aglutinogen, grupa poate fi A(II), cu aglutinogenul A, sau B(III), cu aglutinogenul B. Perechea trebuie să fie coerentă: grupa A cu aglutinogenul A, grupa B cu aglutinogenul B; o pereche încrucișată (grupa A cu aglutinogenul B) primește doar punctul pentru grupă. NU se acceptă grupa 0(I), care nu are niciun aglutinogen, și nici AB(IV), care are două - ambele contrazic datele problemei și primesc 0 puncte pe tot itemul.

Pentru primitorul cu grupa A(II), un donator poate avea grupa 0(I).

Motivare: la o transfuzie de cantitate mică, ceea ce contează este ca aglutinogenele de pe hematiile donatorului să nu întâlnească aglutininele omonime din plasma primitorului. Hematiile grupei 0(I) nu poartă niciun aglutinogen (nici A, nici B), deci nu au ce să fie aglutinat de aglutinina beta din plasma primitorului A(II): grupa 0 este donator universal.

Al doilea răspuns corect: grupa A(II) - identică cu a primitorului, deci compatibilă, pentru că plasma primitorului A conține doar aglutinina beta, care nu reacționează cu aglutinogenul A.

Grupele B(III) și AB(IV) nu pot dona: hematiile lor poartă aglutinogenul B, care ar fi aglutinat de aglutinina beta a primitorului.

Barem: un exemplu de grupă de sânge a donatorului - 2 puncte; motivarea corectă - 2 puncte. Total 4 puncte. Răspunsul trebuie să fie coerent cu grupa aleasă la punctul a): pentru un primitor A(II) donatorii pot fi 0(I) sau A(II); pentru un primitor B(III) donatorii pot fi 0(I) sau B(III). Grupa 0(I) este corectă în ambele cazuri. Motivarea trebuie să folosească regula compatibilității la transfuzia unei cantități mici: aglutinogenele de pe hematiile donatorului nu trebuie să întâlnească aglutininele omonime din plasma primitorului; hematiile grupei 0 nu poartă niciun aglutinogen, deci nu pot fi aglutinate de nimeni (donator universal). O grupă corectă cu motivare absentă sau greșită primește doar 2 puncte. Grupa AB(IV) nu este niciodată un răspuns corect aici, iar o grupă care nu se potrivește cu cea aleasă la a) (de exemplu donator B pentru un primitor A) primește 0 puncte.

Într-o transfuzie incompatibilă în sistemul AB0, aglutininele din plasma primitorului întâlnesc aglutinogenele omonime de pe hematiile donatorului (alfa cu A, beta cu B) și declanșează aglutinarea: hematiile se aglomerează în grămezi.

Urmează hemoliza hematiilor aglutinate, iar aglomerările blochează capilarele și filtrul renal. Se instalează șocul transfuzional (hemolitic), cu insuficiență renală acută, care poate duce la moartea pacientului.

Barem: 2 puncte pentru consecința corectă - aglutinarea (aglomerarea) hematiilor donatorului de către aglutininele omonime din plasma primitorului, urmată de hemoliză, cu blocarea capilarelor și a filtrului renal, adică șocul transfuzional, care poate fi mortal. Cele 2 puncte se acordă pentru orice formulare care exprimă aglutinarea și/sau hemoliza hematiilor. O formulare vagă, fără mecanismul de la nivelul hematiilor (de exemplu "pacientul se simte rău", "apar complicații", "organismul respinge sângele"), nu primește punctaj. Nu există punctaj parțial.

O cerință posibilă: Precizați aglutinina prezentă în plasma acestei persoane și grupele de sânge cărora le poate dona ea sânge.

Rezolvare, pentru varianta aleasă la punctul a) - grupa A(II):

• în plasmă se află aglutinina beta, complementară aglutinogenului absent (B);
• persoana poate dona hematii cu aglutinogen A primitorilor care nu au aglutinina alfa în plasmă, adică grupelor A(II) și AB(IV).

O altă cerință acceptată: Ce grupă are donatorul universal și de ce? Răspuns: grupa 0(I), pentru că hematiile ei nu poartă niciun aglutinogen, deci nu pot fi aglutinate de aglutininele niciunui primitor.

Barem: formularea cerinței - 2 puncte; rezolvarea cerinței - 2 puncte. Total 4 puncte. Evaluează ÎNTÂI cerința formulată: ea trebuie să fie o cerință NOUĂ, despre datele problemei (persoana cu un singur tip de aglutinogen pe hematii, transfuzia), și să poată primi răspuns pe baza lor. O cerință care repetă punctele a), b) sau c), care iese din datele problemei sau căreia datele nu îi pot răspunde nu primește cele 2 puncte, chiar dacă răspunsul dat este adevărat. Cele 2 puncte pentru rezolvare se acordă numai dacă răspunsul este corect științific pentru cerința formulată. Exemple de cerințe acceptate: aglutinina prezentă în plasma acestei persoane; cărui grup de primitori îi poate dona ea sânge; ce grupă are un donator universal și de ce; ce se întâmplă dacă persoana este Rh negativ și primește sânge Rh pozitiv de două ori.

Calea: fasciculul spinotalamic lateral, cale ascendentă din substanța albă a măduvei spinării.

Rolul: conduce sensibilitatea termică și dureroasă de la receptorii din piele și organe, prin măduvă, spre talamus și de acolo spre aria somestezică din scoarța cerebrală, unde informația devine senzație conștientă.

Alt exemplu acceptat, de sens opus: fasciculul piramidal (corticospinal), cale descendentă, care conduce comenzile motorii voluntare de la neuronii scoarței cerebrale la neuronii motori din coarnele anterioare ale măduvei și, prin ei, la mușchii scheletici.

De reținut: căile ascendente duc informația spre encefal (sensibilitate), cele descendente aduc comanda dinspre encefal (motricitate).

Barem: precizarea unei căi de conducere medulare - 1 punct; rolul acestei căi de conducere - 2 puncte. Total 3 puncte. Căi acceptate, ascendente (senzitive): fasciculul spinotalamic lateral - conduce sensibilitatea termică și dureroasă; fasciculul spinotalamic anterior - sensibilitatea tactilă grosieră; fasciculele spinobulbare (Goll și Burdach) - sensibilitatea tactilă fină, vibratorie și proprioceptivă conștientă; fasciculele spinocerebeloase - sensibilitatea proprioceptivă inconștientă. Căi descendente (motorii): fasciculul piramidal (corticospinal) - conduce comenzile motorii voluntare de la scoarță la mușchii scheletici; fasciculele extrapiramidale - reglează tonusul muscular, postura și mișcările automate. Rolul primește cele 2 puncte doar dacă este cel real al căii numite ȘI dacă precizează sensul conducerii (spre encefal pentru cele ascendente, dinspre encefal pentru cele descendente) sau tipul de informație transportată. O cale corect numită cu rol greșit primește doar 1 punct. Un fascicul inventat sau o structură care nu este cale medulară nu primește punctaj.

Argument: segmentul periferic al analizatorului vizual este format din receptorii retinieni - celulele cu conuri și cu bastonașe -, singurele capabile să transforme lumina în impuls nervos.

Vederea presupune un lanț de trei segmente: receptorii din retină (periferic), nervul optic și calea optică (de conducere) și aria vizuală din lobul occipital (central). Primul segment realizează transducția: energia luminoasă este convertită în impuls nervos, prin descompunerea pigmenților fotosensibili (rodopsina din bastonașe, iodopsina din conuri).

Dacă receptorii sunt lezați - de exemplu prin dezlipire de retină, degenerescență maculară sau retinopatie diabetică -, lumina ajunge în ochi, dar nu mai este transformată în impuls nervos. Fără impuls, calea optică nu are ce să transmită și aria vizuală nu are ce să interpreteze, deci vederea se degradează sau se pierde, chiar dacă restul analizatorului este intact.

Barem: 3 puncte pentru scrierea unui argument corect. Argumentul trebuie să identifice segmentul periferic al analizatorului vizual - receptorii din retină, celulele cu conuri și cu bastonașe - și să explice consecința lezării lor: acolo se face transformarea (transducția) stimulului luminos în impuls nervos; dacă receptorii sunt distruși, informația luminoasă nu mai este convertită în impuls și nu mai poate fi transmisă pe calea optică spre aria vizuală din lobul occipital, deci vederea este afectată sau pierdută. Se acceptă exemplificarea cu afecțiuni ale segmentului periferic: dezlipirea de retină, degenerescența maculară, retinopatia diabetică, cataracta (lezarea mediilor refringente ale globului ocular). Cele 3 puncte se acordă doar pentru un argument care conține mecanismul (receptor lezat -> transducție imposibilă -> vedere afectată). O simplă reafirmare ("pentru că ochiul este bolnav", "pentru că nu mai vede bine") nu primește punctaj. Confuzia cu segmentul central (aria vizuală) sau cu cel de conducere (nervul optic) nu se punctează.

Segmentul central al analizatorului cutanat 1. Segmentul central al analizatorului cutanat se află în aria somestezică din lobul parietal al scoarței cerebrale, unde ajung căile ascendente pornite de la receptorii din piele. 2. La acest nivel impulsurile nervoase devin senzații conștiente - de tact, presiune, durere sau temperatură -, iar proiecția corticală este disproporționată: mâinii și feței, bogate în receptori, le revin suprafețe mari din arie.

Otita 3. Otita este inflamația urechii, cel mai frecvent a urechii medii, și se produce adesea prin propagarea unei infecții din faringe pe traiectul trompei lui Eustachio. 4. Se manifestă prin durere, febră și scăderea auzului, iar netratată poate duce la perforarea timpanului și la surditate, pentru că afectează transmiterea vibrațiilor sonore spre urechea internă.

Barem: 4 x 2p = 8 puncte, câte 2 puncte pentru fiecare enunț afirmativ construit corect, cu limbaj științific adecvat, folosind informații referitoare la conținuturile indicate. Se cer DOUĂ enunțuri pentru fiecare dintre cele două conținuturi: dacă elevul scrie patru enunțuri toate despre același conținut, se punctează doar două dintre ele (maximum 4 puncte). Un enunț primește cele 2 puncte numai dacă este afirmativ (nu interogativ, nu negativ), corect științific și se referă la conținutul indicat. Exemple corecte pentru segmentul central al analizatorului cutanat: se află în aria somestezică din lobul parietal al scoarței cerebrale; aici impulsurile venite de la receptorii cutanați devin senzații conștiente de tact, presiune, durere sau temperatură; proiecția corticală este inversă și disproporționată, suprafețe mari revenind mâinii și feței. Exemple corecte pentru otită: este inflamația urechii, cel mai frecvent a urechii medii; se produce prin propagarea infecțiilor din faringe prin trompa lui Eustachio; se manifestă prin durere, febră și scăderea auzului; netratată, poate duce la perforarea timpanului sau la surditate. ATENȚIE la greșeala frecventă: segmentul central al analizatorului cutanat NU este în piele - un enunț care îl plasează în tegument este fals și nu primește punctaj. Un enunț corect științific, dar din alt conținut decât cele două indicate, nu primește punctaj.

Hormonul: estrogenii (foliculina), secretați de foliculul ovarian, sub comanda hormonului hipofizar FSH.

Două acțiuni: 1. Determină apariția și menținerea caracterelor sexuale secundare feminine: dezvoltarea glandelor mamare și a organelor genitale, repartiția caracteristică a țesutului adipos, conformația bazinului, timbrul vocii. 2. Stimulează proliferarea mucoasei uterine în prima jumătate a ciclului menstrual, pregătind uterul pentru o eventuală sarcină.

Alt hormon acceptat: progesteronul, secretat de corpul galben, care pregătește mucoasa uterină pentru nidația oului și menține sarcina, inhibând contracțiile uterine.

Atenție: FSH și LH nu sunt hormoni sexuali, ci hormoni gonadotropi hipofizari - ei comandă ovarul, dar sunt secretați de hipofiză.

Barem: numele unui hormon sexual feminin - 1 punct; două acțiuni ale acestui hormon - 2 x 1p = 2 puncte. Total 3 puncte. Hormoni acceptați: estrogenii (foliculina, estradiolul) și progesteronul, secretați de ovar. Acțiuni corecte ale estrogenilor: determină apariția și menținerea caracterelor sexuale secundare feminine; stimulează dezvoltarea organelor genitale și a glandei mamare; determină proliferarea mucoasei uterine în prima jumătate a ciclului; influențează repartiția grăsimii și dezvoltarea bazinului; contribuie la închiderea cartilajelor de creștere. Acțiuni corecte ale progesteronului: pregătește mucoasa uterină pentru nidația oului; menține sarcina și inhibă contracțiile uterine; stimulează dezvoltarea glandei mamare; crește temperatura bazală după ovulație. Acțiunile trebuie să corespundă hormonului numit - o acțiune a progesteronului atribuită estrogenilor nu primește punctul. Un hormon care nu este sexual feminin (FSH, LH, testosteron, prolactina) nu primește punctaj nici la numire, nici la acțiuni; atenție că FSH și LH sunt hormoni HIPOFIZARI gonadotropi, nu hormoni sexuali.

Hipofiza și gonadele formează un ax de reglare hipofizo-gonadal, cu legături în ambele sensuri.

Comanda, de la hipofiză la gonade: lobul anterior al hipofizei (adenohipofiza) secretă hormoni gonadotropi, care circulă prin sânge și acționează asupra ovarelor și testiculelor:

• FSH determină maturarea foliculului ovarian și secreția de estrogeni la femeie, iar la bărbat stimulează spermatogeneza;
• LH declanșează ovulația și transformă foliculul rupt în corp galben, secretor de progesteron; corespondentul lui masculin, ICSH, determină celulele interstițiale testiculare să secrete testosteron.

Controlul invers, de la gonade la hipofiză: hormonii sexuali produși de gonade (estrogeni, progesteron, testosteron) acționează asupra hipofizei prin feedback negativ - când concentrația lor sangvină crește, secreția de gonadotropi scade, iar când scade, secreția hipofizară este stimulată. Astfel nivelul hormonilor sexuali se menține în limite normale.

Barem: 3 puncte pentru explicarea corectă. Explicația trebuie să descrie relația în AMBELE sensuri sau, cel puțin, mecanismul de comandă cu hormonii numiți: lobul anterior al hipofizei secretă hormoni gonadotropi - FSH (foliculostimulant) și LH/ICSH (luteinizant) - care ajung pe cale sangvină la gonade și le stimulează activitatea (FSH: maturarea foliculilor ovarieni la femeie, spermatogeneza la bărbat; LH: ovulația și formarea corpului galben; ICSH: secreția de testosteron de către celulele interstițiale); la rândul lor, hormonii sexuali secretați de gonade acționează prin feedback negativ asupra hipofizei, reglându-i secreția. Cele 3 puncte se acordă pentru o explicație care conține mecanismul, cu cel puțin un hormon gonadotrop numit sau descris și efectul lui asupra gonadei. O simplă afirmație de tipul "hipofiza controlează gonadele pentru că este glanda coordonatoare" nu primește punctajul integral.

Cele șase noțiuni: testiculul, spermatogeneza, spermatozoidul, celulele interstițiale, testosteronul, caracterele sexuale secundare.

Textul: Testiculul, gonada masculină, îndeplinește simultan două funcții: una exocrină, spermatogeneza, și una endocrină, secreția de hormoni. Spermatogeneza se desfășoară în pereții tubilor seminiferi contorți, unde celulele germinale se divid și se maturează, rezultând spermatozoidul, gametul masculin format din cap, piesă intermediară și flagel, prin care se deplasează spre ovul. Funcția endocrină este realizată de celulele interstițiale, situate între tubi, care secretă testosteronul sub comanda hormonului hipofizar ICSH. Testosteronul stimulează spermatogeneza și determină apariția caracterelor sexuale secundare masculine - dezvoltarea organelor genitale, pilozitatea de tip masculin, îngroșarea vocii și creșterea masei musculare.

Barem: pentru fiecare noțiune enumerată, specifică temei, câte 1 punct - 6 x 1p = 6 puncte; pentru coerența textului, în alcătuirea căruia fiecare noțiune este folosită corect, în corelație cu celelalte, 2 puncte; pentru respectarea lungimii textului (maximum trei-patru fraze) 2 puncte. Total 10 puncte. Noțiuni specifice temei: testiculul, tubii seminiferi contorți, spermatogeneza, spermatozoidul, celulele interstițiale (Leydig), celulele Sertoli, testosteronul, caracterele sexuale secundare, FSH, ICSH/LH, funcția exocrină (spermatogenetică), funcția endocrină, epididimul, sperma/lichidul spermatic. O noțiune care nu ține de fiziologia gonadei masculine (de exemplu ovulația, corpul galben, estrogenii, uterul) nu primește punctul ei. Cele 2 puncte de coerență se acordă numai dacă TOATE cele șase noțiuni enumerate apar în text și sunt folosite corect științific și în corelație unele cu altele; dacă o noțiune este folosită greșit sau lipsește din text, coerența nu se punctează. Cele 2 puncte pentru lungime se acordă doar dacă textul are cel mult patru fraze - numără frazele.