Sistemul respirator la mamifere — căile respiratorii, plămânii, ventilația și bolile
Ideile de bază pe scurt și, unde există, exercițiile din subiectele de BAC care le verifică. Lecția completă, animată, cu grile și exerciții corectate, e în aplicația Tomomi.
Pe scurt
Schemă — drumul aerului
Fose nazale → faringe → laringe → trahee → bronhii → bronhiole → alveole.
- superioare: fose nazale, faringe;
- inferioare: laringe, trahee, bronhii.
Drept 3 lobi, stâng 2 lobi — inima ocupă spațiul, de unde și incizura cardiacă.
Reper — cele patru verigi ale ventilației
- inspirație (activă): contracție → volum ↑ → presiune ↓ → aerul intră;
- expirație de repaus (pasivă): relaxare → volum ↓ → presiune ↑ → aerul iese.
Activ înseamnă cu contracție musculară, nu „se întâmplă ceva”.
Schemă — la ce nivel lovește fiecare boală
- laringită → laringe (răgușeală);
- bronșită și astm → bronhii;
- pneumonie → alveole;
- TBC → bacilul Koch, transmitere aeriană, vaccin BCG.
Din subiectele de BAC
Exerciții reale din subiectele anilor trecuți. Încearcă-le singur înainte să deschizi rezolvarea.
Funcțiile de nutriție ale mamiferelor se realizează cu participarea sistemelor digestiv, circulator, respirator și excretor.
b) Scrieți un argument în favoarea afirmației următoare: „Alveolele pulmonare sunt specializate pentru realizarea schimbului de gaze respiratorii.”
Vezi rezolvarea
Argument: peretele alveolei și peretele capilarului din jurul ei sunt amândouă formate dintr-un singur strat de celule turtite, astfel încât gazele au de traversat, prin difuziune, o membrană alveolo-capilară mai subțire de un micrometru.
Structura alveolei este adaptată punct cu punct funcției:
- peretele subțire - un epiteliu unistratificat, lipit de endoteliul capilar; distanța mică este esențială, pentru că difuziunea este cu atât mai rapidă cu cât bariera este mai subțire;
- suprafața uriașă - cele câteva sute de milioane de alveole ale celor doi plămâni însumează o suprafață de schimb de , de zeci de ori mai mare decât suprafața corpului;
- rețeaua densă de capilare care înconjoară fiecare alveolă aduce continuu sânge încărcat cu dioxid de carbon și sărac în oxigen, menținând diferența de presiune parțială care impune sensul difuziunii: oxigenul trece din alveolă în sânge, dioxidul de carbon din sânge în alveolă;
- suprafața internă umedă, acoperită de surfactant, permite dizolvarea gazelor și împiedică lipirea pereților alveolari la expirație.
Scrieți, pe foaia de examen, litera corespunzătoare răspunsului corect. Este corectă o singură variantă de răspuns.
4. Plămânii mamiferelor:
a) conțin lobuli alcătuiți din numeroși lobi
b) își măresc volumul în timpul expirației
c) sunt localizați în cavitatea abdominală
d) sunt acoperiți de două pleure
Vezi rezolvarea
Fiecare plămân este învelit de o pleură, o membrană seroasă cu două foițe: cea viscerală, lipită de plămân, și cea parietală, lipită de peretele cutiei toracice. Între ele se află cavitatea pleurală virtuală, cu o peliculă de lichid pleural care le face să alunece una peste alta și le ține solidare. Fiind doi plămâni, sunt două pleure - varianta d.
Celelalte variante sunt greșite:
- a) ierarhia este inversată: plămânul drept are trei lobi, cel stâng doi, iar fiecare lob conține numeroși lobuli - deci lobii conțin lobuli, nu lobulii lobi;
- b) în inspirație cutia toracică se mărește, plămânii o urmează prin pleură și își măresc volumul; în expirație se micșorează;
- c) plămânii se află în cavitatea toracică, despărțită de cea abdominală prin diafragmă.
Răspunsul corect este d.
Scrieți, pe foaia de examen, noțiunile cu care trebuie să completați spațiile libere din afirmația următoare, astfel încât aceasta să fie corectă.
La mamifere, în timpul ............ presiunea aerului din plămâni ............ .
Vezi rezolvarea
Ventilația pulmonară funcționează pe o singură lege: aerul se deplasează întotdeauna dinspre presiunea mai mare spre cea mai mică, iar presiunea dintr-un spațiu închis scade când volumul lui crește.
În inspirație - proces activ - mușchii inspiratori se contractă: diafragma coboară și coastele se ridică, volumul cutiei toracice crește în toate cele trei diametre, plămânii o urmează prin pleură și se destind. Volumul lor crescând, presiunea aerului din plămâni scade sub cea atmosferică, iar aerul pătrunde din exterior.
În expirație - în repaus, proces pasiv - mușchii se relaxează, cutia toracică revine la dimensiunile inițiale, volumul plămânilor scade și presiunea aerului din ei crește peste cea atmosferică, iar aerul iese.
Afirmația completă, în oricare dintre cele două variante coerente:
- „La mamifere, în timpul inspirației presiunea aerului din plămâni scade.”
- „La mamifere, în timpul expirației presiunea aerului din plămâni crește.”