BAC Istorie - iunie 2023 (Varianta 1)

Principatul autonom precizat în sursa B este Transilvania, transformată în Principat autonom sub suzeranitatea Porții (Imperiul Otoman).

Barem: 2 puncte pentru răspunsul Transilvania. Se punctează orice mod corect de redactare (prin precizare/menționare sau în enunț). Nu se acordă fracțiuni de punct.

O informație din sursa A: domnilor români li s-a îngrădit politica externă de către otomani; totuși, în primele decenii ale secolului al XVI-lea, domnii Țării Românești și Moldovei au dus o politică de alianțe antiotomane.

Barem: 2 puncte pentru oricare informație corectă din sursa A, de exemplu: românilor li s-a îngrădit politica externă (trebuind să cedeze sultanului unele teritorii); domnii Țării Românești și Moldovei au dus o politică de alianțe antiotomane. Se punctează prin citat din sursă/menționare sau în enunț.

Două spații istorice la care se referă ambele surse: Țara Românească și Moldova (este acceptat și Imperiul Otoman/Poarta), toate implicate în raporturile cu suzeranitatea otomană.

Barem: câte 3 puncte pentru oricare două dintre răspunsurile: Țara Românească, Moldova, Imperiul Otoman/Poarta (3p x 2 = 6p). Se punctează orice mod corect de redactare.

Litera A. Sursa A afirmă că românii erau conștienți de soarta grea a grecilor, bulgarilor, albanezilor, sârbilor, croaților și ungurilor ocupați de otomani.

Barem: 3 puncte pentru scrierea literei A. (Sursa A menționează soarta grecilor, bulgarilor, albanezilor, sârbilor, croaților, ungurilor ocupați de otomani.)

Relație cauză-efect din sursa B: Cauză - poziția Principatului Transilvaniei, între otomani și Habsburgi, conferea un considerabil avantaj militar și strategic celui care îl controla; Efect - prin urmare, stăpânirea noului Principat autonom a constituit o preocupare constantă a politicii externe a celor două imperii.

Barem: 7 puncte pentru orice relație cauză-efect corectă între două informații din sursa B, cu precizarea rolului fiecăreia. Exemplu: Cauză - poziția Principatului [Transilvania] între otomani și Habsburgi conferea un considerabil avantaj militar și strategic pentru cel care îl controla; Efect - prin urmare, stăpânirea noului Principat autonom a constituit o preocupare constantă a politicii externe a celor două imperii. SAU Cauză - după epoca sultanului Süleyman, Imperiul Otoman a intrat într-o fază staționară; Efect - Habsburgii vor relua disputa. Se acordă punctajul doar cu ambele roluri precizate.

Un prim fapt: aderarea lui Mihai Viteazul la Liga Sfântă (Liga creștină) - alianța antiotomană inițiată de Papă și Imperiul Habsburgic, care i-a oferit domnului sprijin în lupta cu Poarta. Un al doilea fapt: lupta de la Giurgiu (1595), în care oastea lui Mihai Viteazul a înfrânt trupele otomane care se retrăgeau, eliberând cetatea Giurgiu. Ambele arată participarea românilor la efortul antiotoman european.

Barem: câte 1 punct pentru menționarea a două fapte istorice ale românilor din secolul al XVI-lea (1p x 2 = 2p), plus câte 2 puncte pentru prezentarea fiecăruia - o scurtă expunere cu două informații (2p x 2 = 4p). Exemple: aderarea la Liga Sfântă; Lupta de la Giurgiu; Tratatul de la Mănăstirea Dealu.

O asemănare: atât acțiunile lui Constantin Brâncoveanu, cât și cele ale lui Dimitrie Cantemir (secolele XVII-XVIII) au avut caracter antiotoman, urmărind, prin apropierea de puteri creștine (Habsburgii, respectiv Rusia), diminuarea dependenței față de Poartă.

Barem: 4 puncte pentru menționarea oricărei asemănări corecte între două acțiuni ale românilor în relațiile internaționale din secolele XVII-XVIII. Exemple: au caracter antiotoman; colaborarea cu state creștine. Se punctează orice mod corect de redactare.

Domnitorul român precizat în sursă este Alexandru Ioan Cuza, ales domn în ambele Principate (Moldova și Țara Românească) în ianuarie 1859.

Barem: 2 puncte pentru răspunsul: Al. I. Cuza. Se punctează orice mod corect de redactare.

Secolul la care se referă sursa este secolul al XIX-lea (evenimentele Unirii Principatelor, 1857-1859).

Barem: 2 puncte pentru răspunsul: al XIX-lea. (Sursa se referă la Unirea Principatelor, 1857-1859.) Se punctează orice mod corect de redactare.

Un stat participant la întâlnirea de la Osborne (august 1857): Franța (sau Anglia). O decizie adoptată: Franța a renunțat să mai susțină unirea deplină a Principatelor sub un prinț străin, iar Anglia a acceptat anularea alegerilor falsificate din Moldova și organizarea altora noi.

Barem: 3 puncte pentru un stat participant (Franța sau Anglia); 3 puncte pentru orice decizie din sursă, de exemplu: Franța renunța să mai susțină unirea deplină a Principatelor sub un prinț străin; Anglia a fost de acord cu anularea alegerilor falsificate din Moldova. Se punctează prin citat/menționare sau în enunț.

Două informații despre Adunările ad-hoc: (1) în octombrie 1857 s-au deschis la București și Iași cele două Adunări ad-hoc, cu prerogative limitate, create de marile puteri pentru a afla opinia poporului român; (2) Adunările ad-hoc au votat cu entuziasm declarații de unire a Moldovei cu Țara Românească, propunând numele statului (România) și o monarhie ereditară străină.

Barem: câte 3 puncte pentru fiecare dintre două informații din sursă despre Adunările ad-hoc (3p x 2 = 6p). Exemple: în octombrie 1857 s-au deschis la București și Iași cele două Adunări ad-hoc; aveau prerogative limitate; au votat declarații de unire a Moldovei cu Țara Românească. Se punctează prin citat/menționare sau în enunț.

Punct de vedere: Convenția de la Paris (1858) a stabilit cadrul instituțional al Principatelor Unite, dar a lăsat deschisă calea unirii depline. Informația 1: Convenția prevedea că noul stat se va numi Principatele Unite ale Moldovei și Țării Românești, cu doi domni pământeni, două capitale, două guverne și două foruri legislative distincte. Informația 2: Convenția nu interzicea expres unirea deplină și nu interzicea alegerea aceleiași persoane ca domnitor - ambiguitate care a permis dubla alegere a lui Al. I. Cuza.

Barem: 4 puncte pentru formularea unui punct de vedere despre Convenția de la Paris; câte 3 puncte pentru fiecare dintre două informații din sursă care îl susțin (3p x 2 = 6p). Punctajul total (10p) se acordă doar dacă răspunsul cuprinde ATÂT punctul de vedere, CÂT ȘI informațiile (parțial 7p). Exemplu: Convenția stabilea organizarea instituțională a Principatelor (doi domni, două capitale, două guverne, două foruri legislative, plus Comisia Centrală și Înalta Curte de Casație de la Focșani).

Statul român participă la relațiile internaționale din perioada 1875-1900 deoarece s-a implicat în Războiul de Independență (1877-1878), alături de Rusia, împotriva Imperiului Otoman. România a semnat o convenție cu Rusia (aprilie 1877), a proclamat independența (9 mai 1877) și a purtat lupte la Plevna, Rahova, Vidin. Așadar, prin acțiunea sa militară și diplomatică, statul român a fost un actor al relațiilor internaționale din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, independența fiind recunoscută la Congresul de la Berlin (1878).

Barem: 4 puncte pentru argumentarea afirmației - prezentarea oricărui fapt istoric relevant (de exemplu: participarea României la Războiul de Independență/războiul ruso-otoman din 1877-1878; aderarea României la Tripla Alianță în 1883) prin precizarea a două informații ȘI utilizarea conectorilor de cauzalitate (deoarece, pentru că) și concluzie (așadar, astfel).

Model de plan: Introducere - după 1945, România intră în sfera sovietică și trece la un regim comunist. (a) Acțiune politică 1946-1947: falsificarea rezultatului alegerilor parlamentare din noiembrie 1946 și înlăturarea monarhiei constituționale prin abdicarea forțată a regelui Mihai I (30 decembrie 1947), urmată de proclamarea Republicii Populare Române. (b) Două practici staliniste + aspect: adoptarea Constituției din 1948 (legitimează regimul totalitar, prevede Marea Adunare Națională, statul devine RPR); colectivizarea (după model sovietic, vizează desființarea proprietății private rurale, e însoțită de represiunea țăranilor). (c) Fapt de relații internaționale (Război Rece): fondarea Tratatului de la Varșovia (1955), alianța militară a blocului sovietic din care făcea parte România, creată ca răspuns la NATO; SAU condamnarea invadării Cehoslovaciei (1968). (d) Punct de vedere (schimbarea regimului la sfârșitul secolului XX): prin Revoluția din 1989 se instaurează democrația; argument: căderea regimului comunist în decembrie 1989 și adoptarea Constituției democratice din 1991 au garantat pluralismul și separarea puterilor, așadar regimul politic s-a schimbat de la dictatură la democrație. Concluzie - România a parcurs drumul de la instaurarea comunismului la democrația postdecembristă.

Barem (Informația istorică - 24 puncte; Ordonarea și exprimarea ideilor - 6 puncte): (a) 2p pentru precizarea unei acțiuni politice din 1946-1947 (falsificarea rezultatului alegerilor parlamentare din 1946, înlăturarea monarhiei constituționale la 30 decembrie 1947); (b) câte 3p pentru două practici politice ale stalinismului ȘI câte un aspect pentru fiecare (3p x 4 = 12p) - practici: adoptarea Constituției din 1948, cenzura, colectivizarea; aspecte: legitimează regimul totalitar, prevede Marea Adunare Națională, încalcă drepturile cetățenilor, desființează proprietatea privată rurală, represiunea țăranilor; (c) 2p pentru menționarea unui fapt de relații internaționale din Războiul Rece (fondarea Tratatului de la Varșovia, Conferința de la Helsinki) + 3p pentru prezentarea lui cu două informații și relația cauză-efect (1p doar pentru o informație); (d) 1p pentru un punct de vedere despre schimbarea regimului la sfârșitul secolului XX + 4p pentru susținerea cu un argument istoric (fapt relevant, două informații, conectori de cauzalitate și concluzie). Ordonare: 2p limbaj istoric (1p parțial); 1p structurare introducere-cuprins-concluzie; 2p succesiune cronologică/logică (1p parțial); 1p limita de spațiu.