Spațiul românesc între diplomație și conflict în Evul Mediu și la începuturile modernității
Ideile de bază pe scurt și, unde există, exercițiile din subiectele de BAC care le verifică. Lecția completă, animată, cu grile și exerciții corectate, e în aplicația Tomomi.
Pe scurt
Cronologie: diplomație și conflict
- 1395 - Mircea cel Bătrân: tratatul de la Brașov și victoria de la Rovine (sec. XIV).
- 1396 - cruciada de la Nicopole (sec. XIV).
- 1456 - Iancu de Hunedoara apără Belgradul (sec. XV).
- 1462 - Vlad Țepeș: atacul de noapte de la Târgoviște (sec. XV).
- 1475 - Ștefan cel Mare învinge la Vaslui (sec. XV).
- 1595 - Mihai Viteazul rezistă la Călugăreni (sec. XVI).
- 1600 - Mihai Viteazul: prima unire a celor trei țări (sec. XVI).
Concept: diplomație și conflict
Politica externă a Țărilor Române s-a sprijinit pe două instrumente: conflictul (bătălii, campanii) și diplomația (tratate, alianțe, solii).
Scopul comun al ambelor: păstrarea autonomiei în fața Imperiului Otoman, a Ungariei și a Poloniei.
Capcana: anul 1600
Capcana anilor '00: anul 1600 aparține secolului al XVI-lea (anii 1501-1600), nu secolului al XVII-lea. Unirea lui Mihai Viteazul este un fapt din secolul al XVI-lea.
În schimb, 1601 (moartea lui Mihai) aparține deja secolului al XVII-lea.
Personalități: apărătorii creștinătății
- Mircea cel Bătrân - Țara Românească; Rovine (1395), Nicopole (1396); tratatul de la Brașov cu Ungaria.
- Iancu de Hunedoara - Transilvania; victoria de la Belgrad (1456).
- Vlad Țepeș - Țara Românească; atacul de noapte de la Târgoviște (1462).
- Ștefan cel Mare - Moldova; Vaslui (1475), Războieni (1476), Codrii Cosminului (1497); „Athleta Christi”.
Citat-sursă: apelul lui Ștefan cel Mare (1475)
După victoria de la Vaslui (1475), Ștefan cel Mare a trimis principilor creștini o scrisoare prin care cerea ajutor împotriva otomanilor, înfățișând Moldova drept o poartă a creștinătății (redare curentă a apelului din 1475).
Ce dovedește: îmbinarea diplomației (apelul la aliați) cu conflictul (rezistența armată) în apărarea autonomiei.
Concept: suzeranitatea otomană
Suzeranitatea otomană este raportul prin care sultanul controla politica externă a unei țări dependente, care își păstra însă autonomia internă.
Semnul ei era plata haraciului (tribut). Țările Române NU au devenit pașalâcuri (provincii administrate direct).
Cauze și consecințe: suzeranitate, nu pașalâc
Cauză: state mici, Țările Române nu puteau învinge singure Imperiul Otoman -> consecință: au acceptat suzeranitatea și au plătit haraci.
Consecință de durată: păstrarea autonomiei (domn, biserică, legi proprii) și evitarea transformării în provincii otomane.
Citat-sursă: tratatul de la Brașov (1395)
În 1395, la Brașov, Mircea cel Bătrân a încheiat cu Sigismund de Luxemburg, regele Ungariei, un tratat de alianță împotriva otomanilor.
Ce dovedește: cel dintâi tratat de alianță antiotomană din spațiul românesc; diplomația ca instrument de apărare.
Personalități: Mihai Viteazul
Mihai Viteazul (1593-1601), domn al Țării Românești, a intrat în Liga Sfântă și a rezistat la Călugăreni (1595).
În 1600 a realizat prima unire a celor trei țări românești (Țara Românească, Transilvania, Moldova); a fost ucis în 1601.
Capcana: 1600 și 1601, Călugăreni și Șelimbăr
Nu confunda secolele: unirea din 1600 = secolul al XVI-lea; moartea lui Mihai, 1601 = secolul al XVII-lea.
Nu confunda bătăliile: Călugăreni (1595, împotriva otomanilor lui Sinan Pașa) și Șelimbăr (1599, cucerirea Transilvaniei).
Plan de eseu: diplomație și conflict
- Introducere - Țările Române între trei mari puteri; diplomație și conflict.
- Secol + conflicte - un secol al luptei antiotomane și două bătălii (de exemplu Rovine, Vaslui).
- Fapte diplomatice - un tratat sau o alianță (Brașov 1395, Liga Sfântă) și statutul de suzeranitate.
- Punct de vedere + argument - rolul îmbinării diplomației cu conflictul, susținut cu un fapt.
- Concluzie - autonomia păstrată prin lupta și negocierea domnilor.
Din subiectele de BAC
Exerciții reale din subiectele anilor trecuți. Încearcă-le singur înainte să deschizi rezolvarea.
Numiți capitala Moldovei, precizată în sursa dată.
Vezi rezolvarea
Capitala Moldovei precizată în sursă este Siretul, devenit reședință și centru episcopal în timpul lui Lațcu.
Numiți un domnitor al Moldovei precizat în sursa dată.
Vezi rezolvarea
Un domnitor al Moldovei din sursă: Petru Rareș (este acceptat și Ștefan Lăcustă, numit domn de sultan în 1538).
Numiți lupta din 1595 precizată în sursa B.
Vezi rezolvarea
Lupta din 1595 precizată în sursa B este lupta de la Călugăreni, dată la 13/23 august 1595 între oastea lui Mihai Viteazul și armata otomană condusă de Sinan-Pașa.
Numiți Principatul autonom precizat în sursa B.
Vezi rezolvarea
Principatul autonom precizat în sursa B este Transilvania, transformată în Principat autonom sub suzeranitatea Porții (Imperiul Otoman).