România postbelică: de la stalinism la democrație
Ideile de bază pe scurt și, unde există, exercițiile din subiectele de BAC care le verifică. Lecția completă, animată, cu grile și exerciții corectate, e în aplicația Tomomi.
Pe scurt
Cronologie: România postbelică
- 1944 - întoarcerea armelor (23 august)
- 1947 - abdicarea regelui, Republica Populară Română
- 1948 - naționalizarea și partidul unic (PMR)
- 1964 - Declarația din aprilie (autonomie față de Moscova)
- 1965 - Ceaușescu, Republica Socialistă România
- 1971 - Tezele din iulie, cultul personalității
- 1989 - Revoluția, căderea comunismului
- 1991 - Constituția democratică
Capcana: Dej și Ceaușescu, nu-i confunda
Gheorghe Gheorghiu-Dej = stalinismul (1948-1965): colectivizare, teroare, apoi distanțarea de Moscova prin Declarația din aprilie 1964.
Nicolae Ceaușescu = național-comunismul (1965-1989): condamnarea invaziei Cehoslovaciei (1968), Tezele din iulie 1971 și cultul personalității.
Cauze și consecințe: instaurarea comunismului
Cauza: prezența Armatei Roșii și presiunea Moscovei după 1944. Mecanismul: eliminarea treptată a adversarilor (tactica feliei de salam).
Consecința: abdicarea regelui (1947), proclamarea Republicii Populare Române și instaurarea partidului unic.
Concept: partid unic și naționalizare
Partidul unic = un singur partid permis (Partidul Muncitoresc Român, 1948), contopit cu statul.
Naționalizarea (11 iunie 1948) = trecerea fabricilor, băncilor și minelor din proprietate privată în proprietatea statului.
Concept: stalinismul
Stalinismul = copierea modelului sovietic al lui Stalin: partid unic, economie planificată, industrializare forțată, colectivizarea agriculturii și teroare prin poliția politică (Securitatea).
Citat-sursă: Declarația din aprilie 1964
„Nu există și nu poate să existe un partid 'părinte' și un partid 'fiu'.”
Declarația din aprilie 1964. Afirmă dreptul fiecărui partid comunist de a-și stabili singur linia politică; marchează autonomia României față de Moscova.
Personalități: Groza și Gheorghiu-Dej
Petru Groza - a condus primul guvern dominat de comuniști (1945), impus cu presiune sovietică.
Gheorghe Gheorghiu-Dej - primul conducător comunist; a impus stalinismul și a distanțat România de Moscova (1958, 1964).
Concept: național-comunismul
Național-comunismul = comunismul lui Ceaușescu, care combină controlul totalitar cu naționalismul și cultul personalității; a fost întărit prin Tezele din iulie 1971.
Personalități: Ceaușescu și disidența
Nicolae Ceaușescu - conducător între 1965 și 1989.
Voci disidente: Paul Goma (1977), muncitorii de la Brașov (1987), semnatarii Scrisorii celor șase (1989).
Concept: disidența anticomunistă
Disidența = opoziția curajoasă față de regim, exprimată public (proteste, scrisori, greve) în ciuda represiunii Securității.
Concept: democrația postdecembristă
Democrația postdecembristă = regimul instaurat după 1989: pluralism politic, alegeri libere, separarea puterilor și drepturi garantate prin Constituția din 1991.
Plan de eseu: România postbelică
- Introducere: secolul al XX-lea; comunismul instaurat între 1944 și 1948.
- Două practici de consolidare: partid unic, teroare (Securitatea), colectivizare.
- Două fapte de național-comunism/disidență: 1968, Tezele 1971, Brașov 1987.
- Punct de vedere + argument: 1989 = ruptură; Constituția din 1991 garantează democrația.
- Concluzie: de la dictatură la democrația postdecembristă.
Din subiectele de BAC
Exerciții reale din subiectele anilor trecuți. Încearcă-le singur înainte să deschizi rezolvarea.
Elaborați, în aproximativ două pagini, un eseu despre evoluția politică a României în a doua jumătate a secolului al XX-lea, având în vedere: prezentarea constituției României adoptate în etapa stalinismului, în a doua jumătate a secolului al XX-lea; menționarea a două acțiuni politice desfășurate de România în relațiile internaționale din perioada 1955-1969; precizarea unei practici politice utilizate în România în perioada 1970-1988 și menționarea a două aspecte referitoare la aceasta; formularea unui punct de vedere referitor la democrația din România în perioada 1990-1997 și susținerea acestuia printr-un argument istoric.
Vezi rezolvarea
Model de plan: Introducere - în a doua jumătate a secolului al XX-lea, România a trecut prin stalinism, național-comunism și, după 1989, prin democrația postdecembristă. (a) Constituția din etapa stalinismului: Constituția din 1952 - consolida regimul comunist de tip sovietic, sublinia rolul conducător al partidului unic și alinierea la URSS. (b) Două acțiuni de relații internaționale 1955-1969: aderarea la Tratatul de la Varșovia (1955), alianța militară a blocului sovietic; condamnarea de către Ceaușescu a invadării Cehoslovaciei (1968), gest de autonomie față de Moscova (se acceptă și legăturile diplomatice cu RFG, 1967). (c) Practică politică 1970-1988: cultul personalității (accentuat în național-comunism după Tezele din iulie 1971, preia modelul asiatic, se manifestă în domeniul cultural) SAU represiunea politică (exercitată prin Securitate, intensifică supravegherea populației, încalcă drepturile cetățenilor). (d) Punct de vedere (democrația 1990-1997): democrația s-a consolidat prin măsuri legislative și prin pluralism politic; argument: adoptarea Constituției din 1991 prin referendum a garantat separarea puterilor, alegerile libere și drepturile cetățenilor, așadar regimul democratic s-a afirmat după căderea comunismului. Concluzie - evoluția politică a României a mers de la dictatura comunistă la democrația postdecembristă.
Prezentați două fapte istorice desfășurate în statul român, în perioada 1948-1960.
Vezi rezolvarea
Un prim fapt: naționalizarea principalelor mijloace de producție (1948) - fabricile, băncile și minele au trecut în proprietatea statului, înlocuind economia privată cu una planificată. Un al doilea fapt: colectivizarea agriculturii (începută în 1949) - țăranii au fost obligați să predea pământul gospodăriilor colective de stat, procesul fiind însoțit de represiune. Ambele au consolidat regimul comunist de tip stalinist.
Elaborați, în aproximativ două pagini, un eseu despre România postbelică, având în vedere: precizarea unei acțiuni politice desfășurate în România între anii 1946-1960 și menționarea a două aspecte referitoare la aceasta; menționarea a două măsuri adoptate în politica internă a României între anii 1964-1985; prezentarea unui fapt istoric din perioada național-comunismului prin care România participă la relațiile internaționale; formularea unui punct de vedere referitor la consolidarea democrației postdecembriste în perioada 1990-1995 și susținerea acestuia printr-un argument istoric.
Vezi rezolvarea
Model de plan: Introducere - după 1945 România intră în blocul sovietic, iar regimul comunist se instaurează și se consolidează. (a) Acțiune politică 1946-1960: adoptarea Constituției din 1948 (statul devine Republica Populară Română, se legitimează regimul totalitar, se prevede Marea Adunare Națională) SAU colectivizarea (după model sovietic, vizează proprietatea privată asupra pământului, e însoțită de represiune). (b) Măsuri de politică internă 1964-1985: adoptarea Constituției din 1965 (Republica Socialistă România); dezvoltarea cultului personalității ca politică de stat prin Tezele din iulie 1971. (c) Fapt de relații internaționale (național-comunism): condamnarea de către Ceaușescu a invadării Cehoslovaciei în 1968 - România a refuzat să participe la acțiunea Tratatului de la Varșovia, câștigând prestigiu în Occident. (d) Punct de vedere (democrația postdecembristă 1990-1995): garantarea drepturilor și libertăților a contribuit la consolidarea democrației; argument: adoptarea Constituției din 1991 prin referendum a instituit pluralismul, separarea puterilor și alegerile libere, așadar regimul democratic s-a consolidat. Concluzie - România a parcurs drumul de la dictatura comunistă la democrația postdecembristă.
Elaborați, în aproximativ două pagini, un eseu despre România în perioada postbelică, având în vedere: precizarea unei acțiuni politice desfășurate în România în perioada 1946-1947; menționarea a două practici politice utilizate în România în perioada stalinismului și a câte unui aspect referitor la fiecare dintre acestea; prezentarea unui fapt istoric prin care România participă la relațiile internaționale din perioada Războiului rece; formularea unui punct de vedere referitor la schimbarea regimului politic din România la sfârșitul secolului al XX-lea și susținerea acestuia printr-un argument istoric.
Vezi rezolvarea
Model de plan: Introducere - după 1945, România intră în sfera sovietică și trece la un regim comunist. (a) Acțiune politică 1946-1947: falsificarea rezultatului alegerilor parlamentare din noiembrie 1946 și înlăturarea monarhiei constituționale prin abdicarea forțată a regelui Mihai I (30 decembrie 1947), urmată de proclamarea Republicii Populare Române. (b) Două practici staliniste + aspect: adoptarea Constituției din 1948 (legitimează regimul totalitar, prevede Marea Adunare Națională, statul devine RPR); colectivizarea (după model sovietic, vizează desființarea proprietății private rurale, e însoțită de represiunea țăranilor). (c) Fapt de relații internaționale (Război Rece): fondarea Tratatului de la Varșovia (1955), alianța militară a blocului sovietic din care făcea parte România, creată ca răspuns la NATO; SAU condamnarea invadării Cehoslovaciei (1968). (d) Punct de vedere (schimbarea regimului la sfârșitul secolului XX): prin Revoluția din 1989 se instaurează democrația; argument: căderea regimului comunist în decembrie 1989 și adoptarea Constituției democratice din 1991 au garantat pluralismul și separarea puterilor, așadar regimul politic s-a schimbat de la dictatură la democrație. Concluzie - România a parcurs drumul de la instaurarea comunismului la democrația postdecembristă.