BAC Fizică (Mecanică + Termodinamică) - iunie 2025 (Varianta 1)

Legea lui Hooke leagă forța deformatoare de alungire printr-o relație de proporționalitate directă: $F = k \Delta \ell$, unde $k$ este constanta elastică a firului. Dacă $F$ se dublează iar $k$ rămâne aceeași (același fir, în domeniul elastic), atunci $\Delta \ell$ se dublează. Răspunsul corect este b.

Item grilă: efectul dublării forței deformatoare asupra alungirii unui fir elastic (a. rămâne aceeași, b. se dublează, c. se înjumătățește, d. devine de 4 ori mai mare). Barem: 3 puncte pentru litera b (legea lui Hooke este liniară: F = k·Δℓ). Fără punctaj parțial.

Accelerația medie este prin definiție variația vitezei raportată la intervalul de timp în care se produce: $\vec{a}_m = \frac{\Delta \vec{v}}{\Delta t}$. Variantele c și d se elimină imediat prin analiză dimensională - ele conțin o forță, deci nu pot da o accelerație ($\text{m/s}^2$), iar varianta b împarte la o distanță, nu la un timp. Răspunsul corect este a.

Item grilă: definiția vectorului accelerație medie (a. Δv/Δt, b. Δv/Δx, c. ΔF/Δt, d. ΔF/Δx). Barem: 3 puncte pentru litera a. Fără punctaj parțial.

Într-o sumă, toți termenii au unitatea membrului stâng, deci $[\beta] = [v] = \text{m/s}$ și $[\alpha x] = \text{m/s}$, de unde $[\alpha] = \frac{\text{m/s}}{\text{m}} = \text{s}^{-1}$. Atunci

$$\left[\frac{\beta}{\alpha}\right] = \frac{\text{m/s}}{\text{s}^{-1}} = \text{m}.$$

Răspunsul corect este c. Reține metoda: într-o relație fizică se adună numai mărimi cu aceeași unitate, iar asta este suficient pentru a determina unitatea oricărei constante din relație.

Item grilă de analiză dimensională: v = αx + β, se cere unitatea S.I. a raportului β/α (a. m/s, b. s, c. m, d. m/s²). Barem: 3 puncte pentru litera c. Fără punctaj parțial.

Puterea dezvoltată de o forță constantă care acționează în sensul mișcării este $P = F v$, deci

$$v = \frac{P}{F} = \frac{25 \cdot 10^3}{1000} = 25\,\text{m/s}.$$

Transformarea în km/h se face înmulțind cu $3{,}6$: $25 \cdot 3{,}6 = 90\,\text{km/h}$. Răspunsul corect este c.

Item grilă: viteza unui autoturism din P = 25 kW și F = 1000 N (a. 25 km/h, b. 50 km/h, c. 90 km/h, d. 250 km/h). Barem: 3 puncte pentru litera c (v = P/F = 25 m/s = 90 km/h). Fără punctaj parțial.

Graficul $x(t)$ este o dreaptă, deci mișcarea este rectilinie uniformă și viteza este constantă, egală cu panta dreptei:

$$v = \frac{\Delta x}{\Delta t}.$$

Citind pe grafic o creștere de $2\,\text{m}$ într-un interval de $2\,\text{s}$, rezultă $v = 1\,\text{m/s}$. Răspunsul corect este a. Atenție la capcana obișnuită: valoarea coordonatei la un moment dat nu este viteza - viteza este panta, adică raportul dintre două variații.

Item grilă cu grafic x(t): se cere viteza corpului (a. 1 m/s, b. 2 m/s, c. 4 m/s, d. 6 m/s). Barem: 3 puncte pentru litera a. Graficul este o dreaptă, deci mișcarea este rectilinie uniformă și viteza este panta dreptei. Fără punctaj parțial.

Asupra corpului de masă $m_1$ acționează patru forțe orizontale și verticale: greutatea $m_1 \vec{g}$ (vertical în jos), reacțiunea normală $\vec{N}_1$ din partea suprafeței (vertical în sus), forța $\vec{F}$ (orizontală, în sensul mișcării), tensiunea din fir $\vec{T}$ (orizontală, orientată spre scripete, deci opusă lui $\vec{F}$) și forța de frecare la alunecare $\vec{F}_{f1}$ (orizontală, opusă sensului mișcării).

Corpul se mișcă cu viteză constantă, deci este în echilibru: pe verticală $N_1 = m_1 g$, iar pe orizontală $F = T + F_{f1}$.

Problemă de mecanică: două corpuri (m1 = 2 kg, m2 = 1 kg) legate printr-un fir trecut peste un scripete, ambele pe suprafețe orizontale, m1 tras de F = 8 N orizontal cu viteză constantă, μ1 = 0,1. Cerința a: reprezentarea forțelor care acționează asupra corpului m1. Barem: 4 puncte pentru reprezentarea corectă a tuturor forțelor - greutatea m1·g (vertical în jos), reacțiunea normală N1 (vertical în sus), forța F (orizontală, în sensul mișcării), tensiunea din fir T (orizontală, spre scripete) și forța de frecare Ff1 (orizontală, opusă mișcării).

Corpul $m_1$ se deplasează cu viteză constantă, deci accelerația este nulă și forța rezultantă care acționează asupra lui este nulă. Pe direcția mișcării:

$$F - T - F_{f1} = 0.$$

Forța de frecare la alunecare este $F_{f1} = \mu_1 N_1$, iar pe verticală $N_1 = m_1 g = 2 \cdot 10 = 20\,\text{N}$, deci $F_{f1} = 0{,}1 \cdot 20 = 2\,\text{N}$.

Rezultă

$$T = F - F_{f1} = 8 - 2 = 6\,\text{N}.$$

Aceeași problemă (m1 = 2 kg tras de F = 8 N cu viteză constantă, μ1 = 0,1, m2 = 1 kg legat prin fir peste scripete). Cerința b: valoarea tensiunii din fir. Barem: 1 punct pentru F - T - Ff1 = 0, 1 punct pentru Ff1 = μ1·N1, 1 punct pentru N1 = m1·g, 1 punct pentru rezultatul final T = 6 N.

Firul este inextensibil, deci corpul $m_2$ se mișcă tot cu viteză constantă și este și el în echilibru. Singurele forțe orizontale care acționează asupra lui sunt tensiunea din fir și frecarea:

$$T - F_{f2} = 0 \;\Rightarrow\; F_{f2} = T = 6\,\text{N}.$$

Cum $F_{f2} = \mu_2 N_2$ și $N_2 = m_2 g = 1 \cdot 10 = 10\,\text{N}$, rezultă

$$\mu_2 = \frac{F_{f2}}{N_2} = \frac{6}{10} = 0{,}6.$$

Aceeași problemă. Cerința c: coeficientul de frecare dintre m2 și suprafața orizontală. Barem: 1 punct pentru T - Ff2 = 0, 1 punct pentru Ff2 = μ2·N2, 1 punct pentru N2 = m2·g, 1 punct pentru rezultatul final μ2 = 0,6.

Scripetele este lipsit de inerție și fără frecări, deci tensiunea are aceeași valoare $T$ pe ambele ramuri ale firului. Cele două ramuri sunt orizontale și paralele (firul se întoarce cu $180°$ peste scripete), deci cele două tensiuni care trag de scripete au același sens și se adună:

$$F_s = 2T = 2 \cdot 6 = 12\,\text{N}.$$

Atenție: factorul 2 apare doar pentru că ramurile sunt paralele. Dacă ramurile ar fi perpendiculare, reacțiunea ar fi $T\sqrt{2}$ - reacțiunea din ax este întotdeauna suma vectorială a celor două tensiuni.

Aceeași problemă. Cerința d: reacțiunea din axul scripetelui. Barem: 2 puncte pentru Fs = 2T (cele două ramuri ale firului sunt orizontale și paralele, iar firul se întoarce cu 180° peste scripete), 1 punct pentru rezultatul final Fs = 12 N.

Corpul este eliberat din repaus, deci energia cinetică în $A$ este nulă și energia mecanică se reduce la energia potențială gravitațională:

$$E_A = E_{pA} = m g h_A.$$

Înălțimea punctului $A$ față de sol se obține coborând pe verticală din punctul de suspensie $O$: $h_A = H - \ell \cos \alpha$. Din $\sin \alpha = 0{,}8$ rezultă $\cos \alpha = 0{,}6$, deci

$$h_A = 3{,}8 - 1{,}0 \cdot 0{,}6 = 3{,}2\,\text{m}.$$

Cu $m = 50\,\text{g} = 0{,}05\,\text{kg}$:

$$E_A = 0{,}05 \cdot 10 \cdot 3{,}2 = 1{,}6\,\text{J}.$$

Problemă de mecanică: pendul gravitațional, m = 50 g, ℓ = 1,0 m, punctul de suspensie O la H = 3,8 m față de sol, eliberat din repaus din A (unghiul cu verticala 53°, sin = 0,8). Cerința a: energia mecanică în A. Barem: 1 punct pentru EA = EpA (corpul pleacă din repaus), 1 punct pentru EpA = m·g·hA, 1 punct pentru hA = H - ℓ·cos α, 1 punct pentru rezultatul final EA = 1,6 J.

Greutatea este o forță conservativă, iar lucrul ei mecanic depinde numai de diferența de înălțime dintre capetele drumului:

$$L_G = m g (h_A - h_B).$$

Din $\sin \beta = 0{,}6$ rezultă $\cos \beta = 0{,}8$, deci $h_B = H - \ell \cos \beta = 3{,}8 - 0{,}8 = 3{,}0\,\text{m}$. Atunci

$$L_G = 0{,}05 \cdot 10 \cdot (3{,}2 - 3{,}0) = 0{,}05 \cdot 10 \cdot 0{,}2 = 0{,}1\,\text{J}.$$

Lucrul este pozitiv pentru că corpul coboară - greutatea acționează în sensul deplasării pe verticală.

Aceeași problemă (pendul, m = 50 g, ℓ = 1,0 m, H = 3,8 m, din A la 53° până în B la 37°). Cerința b: lucrul mecanic al greutății pe drumul A → B. Barem: 1 punct pentru LG = m·g·(hA - hB), 1 punct pentru hB = H - ℓ·cos β, 1 punct pentru rezultatul final LG = 0,1 J.

Teorema variației energiei cinetice pe drumul $A \to B$:

$$E_{cB} - E_{cA} = L_{\text{total}\,A \to B}.$$

Asupra corpului acționează doar greutatea și tensiunea din fir. Tensiunea este permanent perpendiculară pe viteză (firul este inextensibil, corpul se mișcă pe un arc de cerc), deci nu efectuează lucru mecanic, iar frecările se neglijează: $L_{\text{total}} = L_G = 0{,}1\,\text{J}$. Cum corpul pleacă din repaus, $E_{cA} = 0$ și

$$\frac{m v_B^2}{2} = L_G \;\Rightarrow\; v_B = \sqrt{\frac{2 L_G}{m}} = \sqrt{\frac{2 \cdot 0{,}1}{0{,}05}} = \sqrt{4} = 2\,\text{m/s}.$$

Aceeași problemă. Cerința c: viteza în B. Barem: 1 punct pentru EcB - EcA = Ltotal(A→B), 1 punct pentru Ltotal(A→B) = LG (tensiunea din fir nu efectuează lucru mecanic, frecările se neglijează), 1 punct pentru EcB = m·vB²/2, 1 punct pentru rezultatul final vB = 2 m/s.

După ruperea firului corpul se mișcă liber în câmp gravitațional, iar frecările se neglijează, deci energia mecanică se conservă între $B$ (la înălțimea $h_B$, cu viteza $v_B$) și punctul $C$ de pe sol (unde $E_p = 0$):

$$\frac{m v_C^2}{2} = m g h_B + \frac{m v_B^2}{2}.$$

Masa se simplifică:

$$v_C^2 = 2 g h_B + v_B^2 = 2 \cdot 10 \cdot 3{,}0 + 2^2 = 64 \;\Rightarrow\; v_C = 8\,\text{m/s}.$$

Impulsul este

$$p_C = m v_C = 0{,}05 \cdot 8 = 0{,}4\,\text{kg} \cdot \text{m/s}.$$

Observă că nu a fost nevoie să descompui mișcarea de după rupere în componente - conservarea energiei dă direct valoarea vitezei, indiferent de direcția ei.

Aceeași problemă. Cerința d: impulsul corpului imediat înainte de atingerea solului, după ruperea firului în B. Barem: 1 punct pentru pC = m·vC, 2 puncte pentru m·vC²/2 = m·g·hB + m·vB²/2 (conservarea energiei mecanice pe traiectoria de după rupere), 1 punct pentru rezultatul final pC = 0,4 kg·m/s.

Capacitatea calorică a unui corp este prin definiție $C = \frac{Q}{\Delta T}$ - căldura schimbată pentru fiecare kelvin de variație a temperaturii, și se măsoară în $\text{J/K}$. Celelalte trei mărimi raportează în plus la o cantitate de substanță: căldura specifică la masă ($c = \frac{Q}{m \Delta T}$), căldura molară la numărul de moli ($C_\mu = \frac{Q}{\nu \Delta T}$), iar puterea calorică este cu totul altceva (căldura degajată prin arderea unității de masă de combustibil). Răspunsul corect este c.

Item grilă: mărimea definită prin raportul dintre căldura primită și variația temperaturii (a. căldura molară, b. căldura specifică, c. capacitatea calorică, d. puterea calorică). Barem: 3 puncte pentru litera c. Fără punctaj parțial.

Randamentul ciclului Carnot depinde numai de temperaturile absolute ale celor două surse:

$$\eta_C = 1 - \frac{T_{rece}}{T_{cald}}.$$

Variantele a și b se elimină imediat: un randament trebuie să fie subunitar, iar un simplu raport de temperaturi poate depăși 1 (varianta a) sau nu poate fi niciodată zero. Varianta c ar da un randament negativ, pentru că $T_{cald} > T_{rece}$. Răspunsul corect este d.

Item grilă: expresia randamentului ciclului Carnot. Barem: 3 puncte pentru litera d (η = 1 - T_rece/T_cald). Fără punctaj parțial.

Căldura specifică este definită prin $c = \frac{Q}{m \Delta T}$, deci unitatea ei este

$$[c]_{SI} = \frac{\text{J}}{\text{kg} \cdot \text{K}} = \text{J} \cdot \text{kg}^{-1} \cdot \text{K}^{-1}.$$

Varianta d este unitatea capacității calorice, iar varianta b se apropie de cea a căldurii molare (căreia îi lipsește tot $\text{K}^{-1}$). Răspunsul corect este c.

Item grilă: unitatea de măsură în S.I. a căldurii specifice. Barem: 3 puncte pentru litera c (J·kg⁻¹·K⁻¹). Fără punctaj parțial.

Din ecuația termică de stare, volumul se citește în coordonate $p - T$ ca

$$V = \frac{\nu R T}{p}.$$

Așadar volumul este proporțional cu raportul $\frac{T}{p}$: fiecare izocoră este o dreaptă prin origine în diagrama $p - T$, iar cu cât panta ei este mai mare (presiune mare la temperatură mică), cu atât volumul este mai mic. Volumul minim corespunde stării aflate pe dreapta prin origine cea mai abruptă, adică starea 1. Răspunsul corect este a.

Item grilă cu grafic p-T: se cere starea de volum minim dintr-un proces 1→2→3→4 al unei cantități constante de gaz ideal. Barem: 3 puncte pentru litera a (starea 1). În coordonate p-T, V = νRT/p, deci volumul este cu atât mai mic cu cât raportul T/p este mai mic, adică cu cât punctul se află pe o dreaptă prin origine de pantă mai mică. Fără punctaj parțial.

Vasul este izolat adiabatic, deci căldura cedată de apa caldă este primită integral de apa rece:

$$m_1 c (t_1 - t) = m_2 c (t - t_2).$$

Căldura specifică $c$ se simplifică (este aceeași substanță), iar temperatura de echilibru este media ponderată cu masele:

$$t = \frac{m_1 t_1 + m_2 t_2}{m_1 + m_2} = \frac{2 \cdot 80 + 3 \cdot 10}{5} = \frac{190}{5} = 38°\text{C}.$$

Răspunsul corect este b. Verificarea rapidă: temperatura finală trebuie să fie mai apropiată de $10°\text{C}$ decât de $80°\text{C}$, pentru că apa rece este mai multă - asta elimină singură variantele c și d.

Item grilă de calorimetrie: amestec de 2 kg apă la 80°C cu 3 kg apă la 10°C într-un vas izolat adiabatic (a. 35°C, b. 38°C, c. 45°C, d. 48°C). Barem: 3 puncte pentru litera b (38°C). Fără punctaj parțial.

Cantitatea de substanță se leagă de masă prin masa molară:

$$\nu_1 = \frac{m_1}{\mu_1} \;\Rightarrow\; m_1 = \nu_1 \mu_1 = 2{,}0 \cdot 32 = 64\,\text{g} = 6{,}4 \cdot 10^{-2}\,\text{kg}.$$

Problemă de termodinamică: ν1 = 2,0 mol oxigen (μ1 = 32 g/mol, Cv1 = 2,5R) la T = 300 K și p = 1,5·10⁵ Pa, peste care se introduce heliu (μ2 = 4,0 g/mol, Cv2 = 1,5R) la aceeași temperatură, izobar, până când volumul se dublează. Cerința a: masa de oxigen. Barem: 3 puncte pentru ν1 = m1/μ1, 1 punct pentru rezultatul final m1 = 64 g.

Densitatea este $\rho_1 = \frac{m_1}{V}$, iar volumul inițial se obține din ecuația termică de stare scrisă pentru oxigen:

$$p V = \frac{m_1}{\mu_1} R T \;\Rightarrow\; V = \frac{\nu_1 R T}{p} = \frac{2{,}0 \cdot 8{,}31 \cdot 300}{1{,}5 \cdot 10^5} \cong 3{,}32 \cdot 10^{-2}\,\text{m}^3.$$

Atunci

$$\rho_1 = \frac{6{,}4 \cdot 10^{-2}}{3{,}32 \cdot 10^{-2}} \cong 1{,}9\,\text{kg/m}^3.$$

Echivalent, combinând direct cele două relații: $\rho = \frac{p \mu}{R T}$ - o formă utilă de reținut, pentru că arată că densitatea unui gaz ideal depinde numai de presiune, temperatură și masa molară.

Aceeași problemă. Cerința b: densitatea oxigenului înainte de introducerea heliului. Barem: 2 puncte pentru ρ1 = m1/V, 1 punct pentru p·V = (m1/μ1)·R·T, 1 punct pentru rezultatul final ρ1 ≈ 1,9 kg/m³.

Introducerea heliului se face la presiune și temperatură constante, deci putem scrie ecuația de stare înainte și după:

$$p V = \nu_1 R T, \qquad p \cdot 2V = (\nu_1 + \nu_2) R T.$$

Împărțind a doua relație la prima:

$$2 = \frac{\nu_1 + \nu_2}{\nu_1} \;\Rightarrow\; \nu_2 = \nu_1 = 2\,\text{mol}.$$

La $p$ și $T$ fixate, volumul unui gaz ideal este proporțional cu numărul de moli (legea lui Avogadro), deci dublarea volumului cere dublarea cantității totale de substanță - indiferent ce gaz se adaugă.

Aceeași problemă. Cerința c: cantitatea (numărul de moli) de heliu introdusă. Barem: 1 punct pentru p·V = ν1·R·T, 1 punct pentru p·2V = (ν1 + ν2)·R·T, 1 punct pentru rezultatul final ν2 = 2 mol.

Energia internă a unui amestec de gaze ideale este suma energiilor interne ale componentelor, fiecare calculată la temperatura comună $T$:

$$U = U_1 + U_2 = \nu_1 C_{V_1} T + \nu_2 C_{V_2} T.$$

Cu $C_{V_1} = 2{,}5R$ și $C_{V_2} = 1{,}5R$:

$$U = (2 \cdot 2{,}5 + 2 \cdot 1{,}5) \cdot 8{,}31 \cdot 300 = 8 \cdot 8{,}31 \cdot 300 \cong 2 \cdot 10^4\,\text{J}.$$

Observă că energia internă a gazului ideal depinde numai de temperatură (și de cantitate), nu și de presiune sau volum - de aceea dublarea volumului nu apare deloc în calcul.

Aceeași problemă. Cerința d: energia internă a amestecului. Barem: 1 punct pentru U = U1 + U2, 1 punct pentru U1 = ν1·Cv1·T, 1 punct pentru U2 = ν2·Cv2·T, 1 punct pentru rezultatul final U ≈ 2·10⁴ J.

Energia internă a gazului ideal este funcție numai de temperatură, deci

$$\Delta U_{31} = \nu C_V (T_1 - T_3).$$

Temperatura stării 3 se obține din ecuația de stare, comparând starea 3 ($2p_1$, $2V_1$) cu starea 1 ($p_1$, $V_1$):

$$\frac{p_3 V_3}{T_3} = \frac{p_1 V_1}{T_1} \;\Rightarrow\; T_3 = \frac{2p_1 \cdot 2V_1}{p_1 V_1} T_1 = 4 T_1 = 1200\,\text{K}.$$

Cu $\nu R = 2\,\text{J/K}$ (din $\nu = \frac{2}{8{,}31}\,\text{mol}$):

$$\Delta U_{31} = 1{,}5 \cdot \nu R \cdot (300 - 1200) = 1{,}5 \cdot 2 \cdot (-900) = -2{,}7 \cdot 10^3\,\text{J}.$$

Semnul negativ arată că gazul se răcește pe drumul $3 \to 1$.

Problemă de termodinamică: ν = 2/8,31 mol gaz ideal monoatomic (Cv = 1,5R) parcurge ciclul 1→2→3→1 în coordonate p-V (1→2 izocoră cu p2 = 2p1, 2→3 izobară cu V3 = 2V1, 3→1 segment de dreaptă), T1 = 300 K. Cerința a: variația energiei interne în 3→1. Barem: 1 punct pentru ΔU31 = ν·Cv·(T1 - T3), 1 punct pentru p2 = 2p1, 1 punct pentru T3 = 4T1, 1 punct pentru rezultatul final ΔU31 = -2,7·10³ J.

În coordonate $p - V$, lucrul mecanic schimbat pe un ciclu este aria închisă de ciclu. Ciclul este un triunghi cu vârfurile $(V_1, p_1)$, $(V_1, 2p_1)$ și $(2V_1, 2p_1)$, deci

$$L = \frac{(2V_1 - V_1)(2p_1 - p_1)}{2} = \frac{p_1 V_1}{2}.$$

Din ecuația de stare în starea 1, $p_1 V_1 = \nu R T_1 = 2 \cdot 300 = 600\,\text{J}$, deci

$$L = \frac{600}{2} = 3 \cdot 10^2\,\text{J}.$$

Lucrul este pozitiv pentru că ciclul este parcurs în sens orar - gazul funcționează ca un motor.

Aceeași problemă (ciclul 1→2→3→1). Cerința b: lucrul mecanic total pe ciclu. Barem: 2 puncte pentru L = p1·V1/2 (aria ciclului în coordonate p-V), 1 punct pentru p1·V1 = ν·R·T1, 1 punct pentru rezultatul final L = 3·10² J.

Pe drumul $3 \to 1$ gazul se răcește ($\Delta U_{31} < 0$) și este comprimat ($L_{31} < 0$), deci aceasta este singura transformare a ciclului în care gazul cedează căldură: $Q_c = Q_{31}$.

Lucrul mecanic pe segmentul de dreaptă $3 \to 1$ este aria trapezului de sub el, luată cu semn negativ (volumul scade):

$$L_{31} = -\frac{(2p_1 + p_1)(2V_1 - V_1)}{2} = -1{,}5\, p_1 V_1 = -900\,\text{J}.$$

Principiul întâi al termodinamicii dă

$$Q_{31} = \Delta U_{31} + L_{31} = -2{,}7 \cdot 10^3 - 0{,}9 \cdot 10^3 = -3{,}6 \cdot 10^3\,\text{J}.$$

Aceeași problemă. Cerința c: căldura cedată pe ciclu. Barem: 1 punct pentru Qc = Q31 (singura transformare în care gazul cedează căldură), 1 punct pentru Q31 = ΔU31 + L31, 1 punct pentru L31 = -1,5·p1·V1, 1 punct pentru rezultatul final Qc = -3,6·10³ J.

Randamentul este raportul dintre lucrul mecanic util și căldura primită:

$$\eta = \frac{L}{Q_p}.$$

Pe un ciclu, energia internă revine la valoarea inițială, deci $L = Q_p - |Q_c|$, de unde $Q_p = L + |Q_c| = 300 + 3600 = 3900\,\text{J}$. Atunci

$$\eta = \frac{300}{3900} = \frac{1}{13} \cong 7{,}7\%.$$

Nu este nevoie să calculezi separat căldurile primite pe $1 \to 2$ și $2 \to 3$: bilanțul energetic pe ciclu le înlocuiește pe amândouă.

Aceeași problemă. Cerința d: randamentul unui motor termic care ar funcționa după acest ciclu. Barem: 1 punct pentru η = L/Qp, 1 punct pentru Qp = L + |Qc|, 1 punct pentru rezultatul final η = 1/13 ≈ 7,7%.