Impulsul mecanic și ciocnirile

Un corp având masa $m = 50\,\text{g}$, considerat punctiform, este suspendat la un capăt al unui fir inextensibil și de masă neglijabilă, având lungimea $\ell = 1{,}0\,\text{m}$. Celălalt capăt al firului este fixat într-un punct $O$ aflat la înălțimea $H = 3{,}8\,\text{m}$ față de sol. Corpul este eliberat, din repaus, din punctul $A$ în care firul întins formează cu verticala unghiul $\alpha \cong 53°$ ($\sin \alpha = 0{,}8$). Când corpul ajunge în punctul $B$, în care firul formează cu verticala unghiul $\beta \cong 37°$ ($\sin \beta = 0{,}6$), firul se rupe, iar corpul își continuă mișcarea până la căderea pe suprafața orizontală a solului. Se neglijează frecările și interacțiunea cu aerul, iar energia potențială gravitațională este considerată nulă la nivelul solului. Se consideră $g = 10\,\text{m/s}^2$.

Un corp cu masa $m = 2{,}0\,\text{kg}$ este lansat de la baza unui plan înclinat foarte lung cu viteza $v_0 = 4{,}0\,\text{m/s}$ orientată de-a lungul planului înclinat, spre vârful acestuia. Corpul urcă pe planul înclinat până la înălțimea maximă $h = 0{,}50\,\text{m}$ față de baza planului înclinat, după care revine în punctul de lansare.