Transformările gazului ideal

În interiorul unui cilindru este închisă, cu ajutorul unui piston, o cantitate $\nu_1 = 2{,}0\,\text{mol}$ de oxigen ($\mu_1 = 32\,\text{g/mol}$, $C_{V_1} = 2{,}5R$) la temperatura $T = 300\,\text{K}$ și presiunea $p = 1{,}5 \cdot 10^5\,\text{Pa}$. Ulterior în interiorul cilindrului se mai introduce lent o cantitate de heliu ($\mu_2 = 4{,}0\,\text{g/mol}$, $C_{V_2} = 1{,}5R$) având temperatura $T = 300\,\text{K}$, până când volumul total ocupat de amestecul gazos din cilindru se dublează. În timpul acestui proces, prin deplasarea pistonului, presiunea amestecului aflat la temperatura $T = 300\,\text{K}$ este menținută constantă, la valoarea $p = 1{,}5 \cdot 10^5\,\text{Pa}$. Atât oxigenul cât și heliul sunt considerate gaze ideale.

Un cilindru orizontal, închis la ambele capete și având lungimea $L = 52\,\text{cm}$, este împărțit în două compartimente de volume egale de un piston subțire, etanș, termoizolant, inițial blocat. Compartimentul din stânga al cilindrului conține $\nu_1 = 3{,}0\,\text{mol}$ de oxigen ($\mu_1 = 32\,\text{g/mol}$) la temperatura $T_1 = 300\,\text{K}$. În compartimentul din dreapta al cilindrului se află $\nu_2 = 1{,}0\,\text{mol}$ de azot ($\mu_2 = 28\,\text{g/mol}$) la temperatura $T_2 = 400\,\text{K}$ și presiunea $p_2 = 8{,}31 \cdot 10^4\,\text{Pa}$. Cele două gaze sunt considerate ideale.

Un cilindru orizontal închis este împărțit printr-un piston termoizolant mobil în două compartimente: neon ($\mu_1 = 20\,\text{g/mol}$) și oxigen ($\mu_2 = 32\,\text{g/mol}$), cu mase egale, inițial la aceeași temperatură $t_1 = 27\,°\text{C}$ ($T_1 = 300\,\text{K}$), pistonul fiind în echilibru (raportul lungimilor $\ell_1/\ell_2 = 1{,}6$).