Tehnica caracterizării personajului
Ideile de bază pe scurt și, unde există, exercițiile din subiectele de BAC care le verifică. Lecția completă, animată, cu grile și exerciții corectate, e în aplicația Tomomi.
Pe scurt
Directă vs. indirectă
Directă: ți se spune trăsătura (narator / alt personaj / autocaracterizare). Indirectă: o deduci din fapte, limbaj, gânduri, relații, nume, mediu.
Mijloacele indirecte
- fapte / acțiuni
- limbaj / vorbire (ticuri, registru)
- gânduri (monolog interior)
- relațiile cu alte personaje
- nume (onomastică)
- mediu / vestimentație / portret fizic
Portret fizic vs. moral
Portret fizic = aspectul exterior („cum arată”). Portret moral = trăsăturile de caracter („cum este”), fiecare susținută cu o dovadă din text.
Planul caracterizării
- Introducere: personajul, opera, autorul
- Reperul 1: statutul social, psihologic, moral
- Reperul 2: o trăsătură, prin două episoade/secvențe comentate
- Reperul 3: două elemente de structură, compoziție și/sau limbaj (de exemplu, modalitățile de caracterizare, conflictul)
- Concluzie: semnificația personajului în operă
Din subiectele de BAC
Exerciții reale din subiectele anilor trecuți. Încearcă-le singur înainte să deschizi rezolvarea.
Redactează un eseu de minimum 400 de cuvinte, în care să prezinți particularități de construcție a unui personaj într-un text narativ studiat, aparținând lui Ion Creangă sau lui Ioan Slavici.
În elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:
- prezentarea statutului social, psihologic, moral etc. al personajului ales;
- evidențierea unei trăsături a personajului ales, prin două episoade/secvențe comentate;
- analiza a două elemente de structură, de compoziție și/sau de limbaj ale textului narativ studiat, relevante pentru construcția personajului ales (de exemplu: acțiune, conflict, modalități de caracterizare, relații temporale și spațiale, incipit, final, tehnici narative, instanțe ale comunicării narative, registre stilistice, limbaj etc.).
Vezi rezolvarea
Model (personaj ales: Ghiță din nuvela Moara cu noroc de Ioan Slavici).
Introducere. Nuvela psihologică Moara cu noroc, publicată în 1881 în volumul Novele din popor, urmărește degradarea morală a unui om cinstit sub presiunea dorinței de îmbogățire. Ghiță este personajul principal, rotund, construit prin analiză psihologică.
Statutul personajului. Social, Ghiță este cizmar într-un sat, tată a doi copii, care ia în arendă cârciuma de la Moara cu noroc pentru a-și scoate familia din sărăcie. Psihologic, el este un caracter slab în fața ispitei: lucid, dar incapabil să se oprească, trăind într-o permanentă tensiune între conștiință și lăcomie. Moral, pornește ca un om cinstit și harnic, iar traiectoria lui este o cădere: de la muncă onestă la complicitate cu Lică Sămădăul, apoi la minciună față de Ana și la uciderea ei.
Trăsătura dominantă: slăbiciunea în fața setei de avere, ilustrată prin două secvențe.
Prima este întâlnirea cu Lică Sămădăul. Lică îi cere să-i spună cine trece pe drum, iar Ghiță, deși intuiește pericolul, acceptă tăcerea complice: „Ghiță se cutremură". Din acest moment cârciumarul nu mai este stăpân la el acasă, iar prosperitatea lui devine prețul independenței pierdute.
A doua este scena împărțirii banilor, în care Ghiță numără cu voluptate arginții obținuți din afacerile necurate ale lui Lică. Gestul arată că lăcomia a învins definitiv conștiința: personajul își justifică fapta prin binele familiei, deși își pierde tocmai familia.
Două elemente de construcție.
Modalitățile de caracterizare. Slavici combină caracterizarea directă (făcută de narator și de bătrână - „Omul să fie mulțumit cu sărăcia sa, căci, dacă e vorba, nu bogăția, ci liniștea colibei tale te face fericit") cu cea indirectă, dedusă din fapte, din limbaj și din relațiile cu celelalte personaje. Monologul interior și stilul indirect liber dau acces la zbuciumul personajului, procedeu specific nuvelei psihologice.
Incipitul și finalul, plasate în ramă. Vorbele bătrânei din incipit funcționează ca o prevestire și ca o normă morală, iar finalul - incendiul care mistuie cârciuma și cuvintele „Se vede că au lăsat ferestrele deschise" - restabilește ordinea morală prin pedeapsă. Construcția circulară transformă destinul lui Ghiță într-o demonstrație: cine încalcă măsura este nimicit.
Încheiere. Prin Ghiță, Slavici construiește un personaj realist și complex, ale cărui particularități - statutul de om cinstit împins spre compromis, slăbiciunea în fața banului, analiza psihologică a conflictului interior - fac din Moara cu noroc o nuvelă psihologică reprezentativă.
(Aproximativ 480 de cuvinte. Alternativa din programă este un personaj al lui Ion Creangă - de exemplu Harap-Alb din Povestea lui Harap-Alb -, tratat după aceleași trei repere.)
Redactează un eseu de minimum 400 de cuvinte, în care să prezinți particularități de construcție a unui personaj dintr-o nuvelă studiată.
În elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:
- prezentarea statutului social, psihologic, moral etc. al personajului ales;
- evidențierea unei trăsături a personajului ales, prin două episoade/secvențe comentate;
- analiza a două elemente de structură, de compoziție și/sau de limbaj ale textului narativ studiat, relevante pentru construcția personajului ales (de exemplu: acțiune, conflict, modalități de caracterizare, relații temporale și spațiale, incipit, final, tehnici narative, instanțe ale comunicării narative, registre stilistice, limbaj etc.).
Vezi rezolvarea
Model (nuvelă studiată: Moara cu noroc de Ioan Slavici, personajul Ghiță). Statut: Ghiță este cârciumar, soț și tată, un om harnic ce dorește să-și schimbe condiția socială prin muncă cinstită; din punct de vedere psihologic și moral, el evoluează de la un ins echilibrat și grijuliu la unul dominat de patima banului. Trăsătura urmărită, lăcomia care duce la degradarea morală, poate fi ilustrată prin două episoade comentate: fascinația față de banii lui Lică Sămădăul, la prima lor întâlnire, și, ulterior, complicitatea tacită la faptele acestuia, care îl înstrăinează de familie. Elemente de structură, de compoziție și de limbaj relevante pentru construcția personajului: incipitul, prin vorbele bătrânei care fixează perspectiva morală și tema destinului, și caracterizarea indirectă, prin fapte, limbaj și relații cu celelalte personaje, dublată de prezența unui narator obiectiv, la persoana a III-a. Se punctează orice altă nuvelă studiată și orice personaj tratat conform reperelor din barem.
Redactează un eseu de minimum 400 de cuvinte, în care să prezinți particularități de construcție a unui personaj dintr-un text narativ studiat, aparținând lui Liviu Rebreanu sau lui Camil Petrescu.
În elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:
- prezentarea statutului social, psihologic, moral etc. al personajului ales;
- evidențierea unei trăsături a personajului ales, prin două episoade/secvențe comentate;
- analiza a două elemente de structură, de compoziție și/sau de limbaj ale textului narativ studiat, semnificative pentru construcția personajului ales (de exemplu: acțiune, conflict, modalități de caracterizare, relații temporale și spațiale, incipit, final, tehnici narative, instanțe ale comunicării narative, registre stilistice, limbaj etc.).
Notă: Ordinea integrării reperelor în cuprinsul eseului este la alegere.
Vezi rezolvarea
Model (personaj ales: Ion, din romanul Ion de Liviu Rebreanu). Statut: Ion al Glanetașului este un țăran sărac din Pripas, inteligent și harnic, dar dominat de o patimă mistuitoare pentru pământ; psihologic, el este sfâșiat între „glasul pământului” și „glasul iubirii”, iar moral evoluează de la victimă a sărăciei la personaj care încalcă normele comunității. Trăsătura dominantă, setea de pământ, poate fi ilustrată prin două secvențe: scena în care sărută pământul „ca pe o ibovnică”, dovadă a unei iubiri aproape carnale pentru glie, și episodul în care o seduce pe Ana pentru a obține averea lui Vasile Baciu. Elemente de structură și de limbaj semnificative pentru construcția personajului: tehnica basoreliefului și caracterizarea directă și indirectă (prin fapte, limbaj și relațiile cu celelalte personaje) conturează un erou puternic individualizat; totodată, simetria incipit-final (drumul care intră și iese din satul Pripas) și conflictul dublu, exterior (pentru pământ) și interior (între cele două glasuri), susțin destinul tragic al protagonistului. Se punctează orice alt personaj dintr-un text narativ studiat, aparținând lui Liviu Rebreanu sau lui Camil Petrescu, tratat conform reperelor din barem.