Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război de Camil Petrescu
Ideile de bază pe scurt și, unde există, exercițiile din subiectele de BAC care le verifică. Lecția completă, animată, cu grile și exerciții corectate, e în aplicația Tomomi.
Pe scurt
Rezumat
Pe Valea Prahovei, unde este concentrat în 1916, o discuție despre gelozie declanșează rememorarea lui Ștefan Gheorghidiu. Partea I: se căsătorește din dragoste cu Ela; moștenirea de la unchiul Tache îi aruncă în lumea mondenă, iar apropierea Elei de domnul G. naște gelozia și, în final, despărțirea.
Partea a doua: mobilizat pe front, Gheorghidiu trăiește direct experiența războiului. În fața morții, drama geloziei pare mică. Se detașează, renunță la Ela și îi lasă „tot trecutul”.
Încadrare
Roman subiectiv, psihologic și al experienței, de Camil Petrescu, 1930. Curent: modernismul interbelic. Narațiune la persoana I.
Temă
Două experiențe de cunoaștere, iubirea și războiul, trăite de un intelectual lucid în căutarea absolutului.
Personaje
Ștefan Gheorghidiu (narator-personaj, intelectual lucid), Ela (soția), Nae Gheorghidiu (unchiul, om de afaceri), unchiul Tache (moștenirea), domnul G. (presupusul amant).
Structură
- Partea I: Ultima noapte de dragoste (rememorarea iubirii)
- Partea a doua: Întâia noapte de război (jurnalul de front)
- Incipit: discuția de la popotă declanșează rememorarea
- Final: renunțarea la Ela, tot trecutul
Citat-cheie
„Eram însurat de doi ani și jumătate cu o colegă de la Universitate și bănuiam că mă înșală.” (incipitul rememorării): deschide drama geloziei și a bănuielii.
„Cei care se iubesc au drept de viață și de moarte unul asupra celuilalt.” (Ștefan Gheorghidiu): concepția despre iubirea absolută.
„I-am scris că-i las absolut tot ce e în casă... Adică tot trecutul.” (finalul): renunțarea și detașarea intelectualului lucid.
Plan de eseu
- Încadrare în curent/orientare (modernism interbelic; roman psihologic și al experienței) + două trăsături ilustrate (persoana I și autenticitatea, timpul subiectiv)
- Tema + două episoade comentate (excursia la Odobești, experiența frontului)
- Două elemente de structură (cele două părți, incipitul)
- Concluzie: relativizarea dramei de iubire
Capcană
Nu confunda romanul SUBIECTIV (narator-personaj, persoana I, analiză psihologică) cu romanul OBIECTIV (narator omniscient, persoana a III-a). Ultima noapte de dragoste este subiectiv, spre deosebire de Ion de Rebreanu.
Din subiectele de BAC
Exerciții reale din subiectele anilor trecuți. Încearcă-le singur înainte să deschizi rezolvarea.
Redactează un eseu de minimum 400 de cuvinte, în care să prezinți particularități de construcție a unui personaj într-un roman interbelic studiat. În elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:
- prezentarea statutului social, psihologic, moral etc. al personajului ales;
- evidențierea unei trăsături a personajului ales, prin două episoade/secvențe comentate;
- analiza a două elemente de structură, de compoziție și/sau de limbaj ale romanului studiat, relevante pentru construcția personajului ales (de exemplu: acțiune, conflict, modalități de caracterizare, relații temporale și spațiale, incipit, final, tehnici narative, instanțe ale comunicării narative, registre stilistice, limbaj etc.).
Notă: Ordinea integrării reperelor în cuprinsul eseului este la alegere. Pentru conținutul eseului, vei primi 18 puncte (câte 6 puncte pentru fiecare cerință/reper). Pentru redactarea eseului, vei primi 12 puncte (existența părților componente – introducere, cuprins, încheiere – 1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; abilități de analiză și de argumentare – 3 puncte; utilizarea limbii literare – 2 puncte; ortografia – 2 puncte; punctuația – 2 puncte; așezarea în pagină, lizibilitatea – 1 punct). În vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 400 de cuvinte și să dezvolte subiectul propus.
Vezi rezolvarea
Model (personaj ales: Ștefan Gheorghidiu din Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război de Camil Petrescu).
Introducere. Romanul (1930) este un roman interbelic subiectiv, scris la persoana I, din perspectiva protagonistului.
Statutul personajului. Social, Ștefan Gheorghidiu este student la Filozofie, apoi sublocotenent în războiul din 1916; o moștenire neașteptată îl aduce în lumea mondenă. Psihologic, este un intelectual lucid, analitic, hipersensibil. Moral, caută absolutul în iubire și nu acceptă compromisul.
Trăsătura: luciditatea analitică, dusă până la gelozie. În discuția de la popota ofițerilor, Ștefan susține că „cei care se iubesc au drept de viață și de moarte unul asupra celuilalt”, ceea ce arată concepția lui absolută despre iubire. În excursia de la Odobești, el analizează fiecare gest al Elei față de G., iar suferința lui crește din interpretări.
Elemente de structură. Perspectiva narativă subiectivă, la persoana I, face din roman o confesiune: totul este văzut prin conștiința lui Ștefan. Finalul, în care îi lasă Elei „tot trecutul”, marchează depășirea dramei personale după experiența frontului.
Încheiere. Ștefan Gheorghidiu este un personaj modern, construit prin analiză psihologică.