Baltagul de Mihail Sadoveanu

Nechifor Lipan pleacă la Dorna după oi și nu se mai întoarce. Vitoria, soția lui, pornește cu fiul Gheorghiță să-l caute și reface drumul lui prin valea Bistriței.

La Suha înțelege că soțul ei a fost ucis; câinele Lupu o duce la râpa cu osemintele. La parastas îi demască pe ucigașii Calistrat Bogza și Ilie Cuțui; Gheorghiță îl lovește pe Bogza cu baltagul, iar acesta mărturisește crima.

Roman realist cu substrat mitic, tradițional, de Mihail Sadoveanu, publicat în 1930 la editura Cartea Românească.

Căutarea adevărului și înfăptuirea dreptății, într-o lume pastorală guvernată de legi morale nescrise.

Vitoria Lipan (protagonista, dârză și inteligentă), Nechifor Lipan (soțul ucis), Gheorghiță (fiul), Calistrat Bogza și Ilie Cuțui (ucigașii).

16 capitole, structurate pe trei părți; construcție de tip călătorie-căutare.

Motto (din balada Miorița): „Stăpâne, stăpâne, / Mai cheamă ș-un câne" - așază romanul sub semnul mitului pastoral.

Incipit (naratorul): „Domnul Dumnezeu, după ce a alcătuit lumea, a pus rânduială și semn fiecărui neam" - viziunea mitică, arhaică asupra lumii.

Mărturisirea lui Bogza (la parastas): „eu am pălit într-adevăr pe Nechifor Lipan și l-am prăvălit în râpă" - clipa împlinirii dreptății.

Nu confunda specia: Baltagul este un roman, nu o nuvelă sau o baladă. Atenție și la fapte: pe Nechifor îl ucid cei doi oieri, Bogza și Cuțui, nu vreo fiară a muntelui; Gheorghiță doar înfăptuiește dreptatea la final.