Descartes - omul, ființă cugetătoare
Ideile de bază pe scurt și, unde există, exercițiile din subiectele de BAC care le verifică. Lecția completă, animată, cu grile și exerciții corectate, e în aplicația Tomomi.
Pe scurt
Teza - Descartes, ființa cugetătoare
„Cuget, deci exist.” Omul este un lucru care cugetă: se îndoiește, înțelege, concepe, afirmă, neagă, vrea, nu vrea, imaginează, simte. Esența lui este cugetarea.
Concepte - sufletul și corpul
- sufletul: lucru care cugetă, neîntins
- corpul: lucru întins, necugetător
- distincte (dualism), dar strâns unite: durerea, foamea, setea
Capcana - corăbierul
Descartes respinge imaginea sufletului ca un corăbier pe corabie: nu doar „vedem” rana, ci o simțim. Cine scrie că sufletul stă în corp ca un corăbier spune contrariul textului.
Corelație - punctajul de la III.A.2
- 2 x 1 p: fiecare termen în sens filosofic
- 6 p: legătura numită și explicată (2 p superficial)
- 1 p coerență, 1 p jumătate de pagină ± 2 rânduri
Din subiectele de BAC
Exerciții reale din subiectele anilor trecuți. Încearcă-le singur înainte să deschizi rezolvarea.
Citiți, cu atenție, textul de mai jos:
Dar ce sunt, prin urmare? Un lucru care gândește. Ce este acesta? Unul care se îndoiește, care înțelege, care concepe, care afirmă, care neagă, care vrea și nu vrea, care imaginează și care simte. (...) Prin urmare, din simplul fapt că știu de existența mea și totodată observ că nimic altceva nu aparține firii sau esenței mele, în afară de faptul că sunt ființă cugetătoare, închei pe drept că esența mea constă în aceea doar că sunt ființă cugetătoare. Și cu toate că (...) am un corp care mi-e foarte strâns legat fiindcă totuși, pe de o parte, am o idee distinctă și clară a mea însumi ca ființă cugetătoare doar, neîntinsă, iar pe de altă parte, o idee distinctă a corpului ca lucru întins doar, necugetător, e sigur că sunt deosebit cu adevărat de corpul meu și că pot exista fără el. (...) Natura ne arată prin aceste simțiri de durere, foame, sete ș.a.m.d. că eu nu sunt doar de față prin raport cu corpul meu, precum e corăbierul pe corabie, ci sunt legat în chip cât se poate de strâns și ca și cum am fi confundați, astfel încât eu alcătuiesc un singur lucru împreună cu el. Căci altminteri, atunci când trupul e vătămat, eu, care nu sunt decât ființă cugetătoare, n-aș simți durere, ci aș percepe acea vătămare doar prin intelect, după cum corăbierul își dă seama pe calea văzului dacă ceva e rupt în corabie; iar atunci când corpul are nevoie de hrană și băutură, aș înțelege tocmai aceasta în chip lămurit și n-aș avea simțurile tulburi de foame și de sete. (René Descartes, Meditații metafizice)
1. Formulați, pe baza textului dat, teza lui Descartes referitoare la caracteristicile omului, în calitate de ființă cugetătoare. (4 puncte)
Vezi rezolvarea
Teza lui Descartes: omul este un lucru care gândește (o ființă cugetătoare), adică o ființă care se îndoiește, înțelege, concepe, afirmă, neagă, vrea, nu vrea, imaginează și simte.
Se dă următorul text:
Și cu toate că am un corp care mi-e foarte strâns legat – fiindcă totuși, pe de o parte, am o idee distinctă și clară a mea însumi ca ființă cugetătoare doar, neîntinsă, iar pe de altă parte, o idee distinctă a corpului ca lucru întins doar, necugetător, e sigur că sunt deosebit cu adevărat de corpul meu… (R. Descartes, Meditații despre filosofia primă)
1. Menționați două caracteristici ale naturii umane vizate de text. (4 puncte)
Vezi rezolvarea
Două caracteristici ale naturii umane vizate de text: 1) omul este o ființă cugetătoare (esența sa este gândirea); 2) sufletul (eul cugetător) este neîntins și distinct de corp, care este o realitate întinsă.
C. Ilustrați, printr-un exemplu concret, modul în care este evaluată acțiunea umană din perspectiva conceptului de ființă cugetătoare. (6 puncte)
Vezi rezolvarea
Din perspectiva conceptului de ființă cugetătoare (Descartes), o acțiune este evaluată după măsura în care a fost precedată de gândire clară și distinctă. Exemplu: înainte de a distribui o știre șocantă primită pe telefon, o tânără verifică sursa, compară informația cu alte surse și constată că știrea este falsă, așa că nu o mai trimite. Acțiunea ei este apreciată pozitiv, fiindcă s-a folosit de rațiune și de îndoială înainte de a acționa, nu a fost condusă de impuls.