Adevăr și eroare
Ideile de bază pe scurt și, unde există, exercițiile din subiectele de BAC care le verifică. Lecția completă, animată, cu grile și exerciții corectate, e în aplicația Tomomi.
Pe scurt
Definiție - eroarea
Eroarea: a lua drept adevărat ceea ce e fals, fără intenție. Minciuna: a afirma ce știi că e fals, cu intenția de a înșela. Pentru Popper, cunoașterea crește prin descoperirea și eliminarea erorilor.
Tipuri - sursele erorii
Descartes: voința judecă dincolo de ce cunoaște clar intelectul
Bacon, idolii: ai tribului (natura umană), ai peșterii (prejudecăți personale), ai forului (limbajul), ai teatrului (autorități)
Capcana - consecința de la II.A
La consecința de la II.A (e), numește un efect precis asupra țintei din cerință (cunoașterea, știința, dezbaterile): „erorile se adună și cunoașterea stagnează”, nu „cunoașterea este importantă”. O consecință se numește explicit, nu se laudă o valoare.
Din subiectele de BAC
Exerciții reale din subiectele anilor trecuți. Încearcă-le singur înainte să deschizi rezolvarea.
A. Analizați, într-o pagină, problematica surselor adevărului și a erorii, din perspectivă filosofică. Punctajul se acordă pentru: a) numirea unui filosof care, în scrierile sale, a făcut referire la problematica surselor adevărului și a erorii (1 punct) b) precizarea explicită a tezei/ideii filosofice despre sursele adevărului și a erorilor (2 puncte) c) explicarea unei teze/idei filosofice, precizată explicit la subpunctul b) (6 puncte) d) ilustrarea tezei/ideii filosofice pe care ați precizat-o, printr-un exemplu concret de situație din societatea contemporană (4 puncte) e) menționarea unei consecințe în privința adevărului, în cazul în care susținerea acestuia este doar una de factură emoțională (1 punct) f) utilizarea adecvată a limbajului de specialitate (1 punct) g) încadrarea în limita de spațiu precizată (1 punct) (16 puncte)
Vezi rezolvarea
Problematica surselor adevărului și ale erorii a fost analizată de René Descartes în „Meditații despre filosofia primă”. Teza lui Descartes este că sursa adevărului este rațiunea, care cunoaște cu certitudine ideile clare și distincte, iar sursa erorii este voința, atunci când judecă înainte ca intelectul să fi înțeles clar.
Descartes caută un fundament sigur al cunoașterii. Prin îndoiala metodică, el pune la îndoială tot ce poate fi pus la îndoială: datele simțurilor, care uneori ne înșală, și chiar existența lumii exterioare. Singurul lucru de care nu se poate îndoi este faptul că gândește, de unde rezultă certitudinea „gândesc, deci exist”. Din acest prim adevăr Descartes deduce criteriul adevărului: este adevărat tot ceea ce percepem în mod clar și distinct. În a patra meditație el explică de unde vine eroarea. În judecată participă două facultăți: intelectul, care este limitat și nu cunoaște totul clar, și voința, care este liberă și mult mai largă. Greșim atunci când voința dă asentimentul unor idei pe care intelectul nu le-a înțeles clar și distinct, adică atunci când ne grăbim să afirmăm sau să negăm din prejudecată, din obișnuință sau din dorință. Eroarea nu vine, așadar, de la Dumnezeu și nici dintr-un defect al rațiunii, ci din folosirea greșită a liberului arbitru; ea poate fi evitată dacă ne suspendăm judecata până când lucrurile devin evidente.
Un exemplu concret din societatea contemporană: un tânăr citește pe o rețea de socializare un titlu alarmant despre un medicament și este gata să îl distribuie. Își dă seama însă că nu are dovezi clare, verifică sursa și studiul citat și constată că titlul deformează rezultatele cercetării. Suspendându-și judecata, el evită eroarea.
Dacă susținerea adevărului este doar una de factură emoțională, adevărul se confundă cu ceea ce ne place sau ne sperie, judecata nu mai are un temei rațional, iar erorile nu mai pot fi descoperite și corectate prin dovezi.
A. Analizați, într-o pagină, problematica adevărului și a erorii, din perspectivă filosofică. Punctajul se acordă pentru: a) numirea unui filosof care, în scrierile sale, a făcut referire la problematica adevărului și a erorii (1 punct) b) precizarea explicită a tezei/ideii filosofice despre adevăr și eroare (2 puncte) c) explicarea unei teze/idei filosofice, precizată explicit la subpunctul b) (6 puncte) d) ilustrarea tezei/ideii filosofice pe care ați precizat-o, printr-un exemplu concret de situație din societatea contemporană (4 puncte) e) menționarea unei consecințe în privința adevărului, în cazul în care nu este stabilit un temei al acestuia (1 punct) f) utilizarea adecvată a limbajului de specialitate (1 punct) g) încadrarea în limita de spațiu precizată (1 punct) (16 puncte)
Vezi rezolvarea
Problematica adevărului și a erorii a fost analizată de Francis Bacon în lucrarea „Noul Organon”. Teza lui Bacon este că mintea omenească nu ajunge spontan la adevăr, deoarece este împiedicată de surse permanente de eroare, numite „idoli”, pe care cunoașterea trebuie să le recunoască și să le elimine.
Bacon descrie patru tipuri de idoli. Idolii tribului țin de natura umană comună tuturor oamenilor, de exemplu tendința de a vedea mai multă ordine decât există și de a reține doar cazurile care ne confirmă credințele. Idolii peșterii țin de fiecare individ în parte: educația, preferințele, temperamentul, cărțile citite. Idolii forului (ai pieței) apar din comunicarea dintre oameni și din folosirea neatentă a cuvintelor, care pot numi lucruri inexistente sau pot fi ambigue. Idolii teatrului provin din teoriile filosofice și din autoritățile acceptate fără examinare, asemenea unor piese de teatru care prezintă lumi inventate. Pentru Bacon, eroarea nu este, așadar, un accident rar, ci o tendință constantă a minții, de care trebuie să ne apărăm printr-o metodă: observația atentă a faptelor, compararea cazurilor și inducția, adică trecerea treptată de la fapte particulare la adevăruri generale, verificate prin experiență. Adevărul este rezultatul unui efort metodic de a corecta erorile, nu un dat.
Un exemplu concret din societatea contemporană: un elev este convins că o anumită băutură energizantă îl ajută la teste. El își amintește doar zilele în care a băut-o și a luat note bune și le uită pe cele în care a luat note slabe. Aceasta este o eroare de tipul idolilor tribului, confirmarea selectivă, pe care ar putea-o corecta doar notând sistematic toate cazurile.
Dacă nu este stabilit un temei al adevărului, orice opinie ar putea fi declarată adevărată, deosebirea dintre adevăr și eroare s-ar pierde, iar cunoașterea ar cădea în relativism.
B. Argumentați în favoarea sau împotriva tezei potrivit căreia eroarea este o realitate ce însoțește permanent procesul cunoașterii sau procesul dobândirii de noi informații. (8 puncte)
Vezi rezolvarea
În favoarea tezei. Orice cunoaștere omenească pornește de la simțuri limitate și de la ipoteze care pot fi infirmate. Ceea ce este limitat și ipotetic nu poate fi niciodată complet ferit de greșeală. Prin urmare, eroarea însoțește permanent procesul cunoașterii; de aceea, așa cum arată Popper, știința înaintează tocmai prin descoperirea și eliminarea erorilor.