Lecție pentru bacalaureat · Limba română

Luceafărul de Mihai Eminescu

Clasa a XII-aMihai Eminescu

Ideile de bază pe scurt și, unde există, exercițiile din subiectele de BAC care le verifică. Lecția completă, animată, cu grile și exerciții corectate, e în aplicația Tomomi.

Pe scurt

Idee

Rezumat

La chemarea unei fete de împărat, Luceafărul (Hyperion) se întrupează de două ori, dar cele două ființe aparțin unor lumi diferite. Fata îi cere să devină muritor, iar el pleacă la Demiurg.

Cât timp e plecat, pe pământ se leagă idila dintre Cătălina și Cătălin. Demiurgul îl refuză pe Hyperion. Întors, Luceafărul o vede pe Cătălina cu Cătălin și, la ultima chemare, se retrage în detașarea rece: geniul rămâne singur și superior.

Idee

Încadrare

Poem romantic, filozofic și alegoric, de Mihai Eminescu, publicat în 1883. Sursa: basmul Fata în grădina de aur, cules de Kunisch.

Idee

Temă

Condiția geniului (nemuritor, superior, singur) + iubirea imposibilă dintre două lumi (antiteza cosmic-teluric).

Idee

Personaje

Hyperion/Luceafărul (geniul), Cătălina (fata de împărat), Cătălin (pajul, omul comun), Demiurgul (puterea divină).

Formulă

Structură

  1. Tabloul I: chemarea și cele două întrupări
  2. Tabloul II: idila terestră Cătălina-Cătălin
  3. Tabloul III: zborul la Demiurg și refuzul
  4. Tabloul IV: revenirea și detașarea
Formulă

Citat-cheie

„Cobori în jos, luceafăr blând, / Alunecând pe-o rază” (Cătălina): chemarea, dorul de ideal.

„Reia-mi al nemuririi nimb [...] / O oră de iubire” (Hyperion către Demiurg): dorința geniului de a fi muritor din iubire.

„Trăind în cercul vostru strâmt [...] / Nemuritor și rece” (Hyperion): detașarea finală, condiția geniului.

Formulă

Plan de eseu

  1. Încadrare (poem romantic, filozofic și alegoric)
  2. Tema și viziunea despre lume
  3. Două idei poetice / trăsături romantice, cu citate
  4. Două elemente de compoziție și de limbaj
  5. Concluzie
Sfat

Capcană

Nu confunda vocile: „Cobori în jos, luceafăr blând” este chemarea Cătălinei, nu a Luceafărului. Și nu confunda Luceafărul (geniul, Hyperion) cu Cătălin (omul comun).

Din subiectele de BAC

Exerciții reale din subiectele anilor trecuți. Încearcă-le singur înainte să deschizi rezolvarea.

Redactează un eseu de minimum 400 de cuvinte, în care să prezinți particularități ale unui text poetic studiat, aparținând lui Mihai Eminescu. În elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:

  • evidențierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea textului poetic într-o perioadă, într-un curent cultural/literar sau într-o orientare tematică;
  • comentarea a două imagini/idei poetice semnificative pentru tema textului poetic;
  • analiza a două elemente de compoziție și/sau de limbaj, relevante pentru textul poetic (de exemplu: titlu, incipit, relații de opoziție și de simetrie, motive poetice, figuri semantice, elemente de prozodie etc.).

Notă: Ordinea integrării reperelor în cuprinsul eseului este la alegere. Pentru conținutul eseului, vei primi 18 puncte (câte 6 puncte pentru fiecare cerință/reper). Pentru redactarea eseului, vei primi 12 puncte (existența părților componente – introducere, cuprins, încheiere – 1 punct; logica înlănțuirii ideilor – 1 punct; abilități de analiză și de argumentare – 3 puncte; utilizarea limbii literare – 2 puncte; ortografia – 2 puncte; punctuația – 2 puncte; așezarea în pagină, lizibilitatea – 1 punct). În vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 400 de cuvinte și să dezvolte subiectul propus.

Vezi rezolvarea

Model (text ales: Luceafărul de Mihai Eminescu).

Introducere. Poemul Luceafărul (1883) este o capodoperă a romantismului românesc, construită pe un mit al iubirii imposibile.

Încadrarea. Textul aparține romantismului. O trăsătură este antiteza dintre lumea superioară, eternă, a Luceafărului și lumea pământească, trecătoare, a omului. Alta este amestecul genurilor: poemul are elemente epice (fir narativ), lirice (meditație) și dramatice (dialog).

Tema este condiția geniului, care nu poate fi fericit într-o lume limitată. Prima imagine semnificativă este chemarea fetei: „Cobori în jos, luceafăr blând, / Alunecând pe-o rază”. A doua este finalul, în care Hyperion se retrage în lumea lui: „Ci eu în lumea mea mă simt / Nemuritor și rece”.

Elemente de compoziție și de limbaj. Poemul are patru tablouri construite pe alternarea planurilor cosmic și terestru; tablourile I și IV sunt simetrice, reunind ambele planuri. Epitetele („luceafăr blând”, „chip de lut”) opun lumina divină și condiția umană muritoare.

Încheiere. Luceafărul exprimă, prin mit și antiteză, singurătatea omului superior.

Toate lecțiile de Limba română

Descarcă

Începe azi. Bacul nu așteaptă.

Descarcă Tomomi pe telefonul copilului tău și pornește perioada de probă gratuită.