Moara cu noroc de Ioan Slavici

Ghiță ia în arendă cârciuma de la Moara cu noroc ca să scape de sărăcie. Apare Lică Sămădăul, care îl supune și îl trage în afaceri necurate; Ghiță se degradează, devine complice și martor mincinos.

Înstrăinat de Ana și orbit de gelozie, Ghiță o ucide pe soția sa, apoi este ucis de oamenii lui Lică; cârciuma arde, iar Lică se sinucide. Scapă doar bătrâna și copiii: binele liniștit învinge lăcomia.

Nuvelă psihologică, realistă, de Ioan Slavici, publicată în 1881 în volumul Novele din popor.

Setea de îmbogățire și degradarea morală pe care o provoacă dorința de avere.

Ghiță (protagonistul, cârciumarul), Lică Sămădăul (forța malefică), Ana (soția), bătrâna (soacra) și Pintea (jandarmul).

17 capitole; construcție simetrică (incipit-final rostite de bătrână).

„Omul să fie mulțumit cu sărăcia sa, căci, dacă e vorba, nu bogăția, ci liniștea colibei tale te face fericit." (bătrâna, incipit) - teza morală: fericirea stă în liniște, nu în avere.

„Simțeam eu că nu are să iasă bine; dar așa le-a fost data." (bătrâna, final) - simetria incipit-final și mesajul moralizator: destinul celor care încalcă măsura.

„Tu ești om, Lică, iar Ghiță nu e decât o muiere îmbrăcată în haine bărbătești." (Ana) - prăbușirea autorității morale a lui Ghiță.

Nu confunda specia: Moara cu noroc este o nuvelă (proză scurtă, un singur fir narativ), nu un roman. Atenție și la rol: Ana este ucisă de Ghiță, nu de oamenii lui Lică.