Vegetația, solurile și resursele Europei
Ideile de bază pe scurt și, unde există, exercițiile din subiectele de BAC care le verifică. Lecția completă, animată, cu grile și exerciții corectate, e în aplicația Tomomi.
Pe scurt
Hartă - zonele de vegetație
De la nord spre sud: tundra, taigaua, pădurea de foioase, stepa, vegetația mediteraneană. Aceeași ordine se repetă urcând pe munte, sub numele de etajare.
Reper - fiecare zonă cu solul ei
- tundră - soluri de tundră;
- taiga - podzoluri (acide, sărace);
- pădure de foioase - soluri brune de pădure;
- stepă - cernoziomuri (cele mai fertile);
- zona mediteraneană - terra rossa;
- luncă și deltă - soluri aluviale (azonale).
Capcană - de ce podzolul este sărac și cernoziomul bogat
Amândouă se formează sub multă vegetație, dar ploaia decide. În taiga, precipitațiile abundente spală substanțele hrănitoare în adâncime și lasă un sol acid și sărac: podzolul. În stepă, precipitațiile reduse le lasă pe loc, iar ierburile adaugă humus în fiecare an: cernoziom. Mai multă apă nu înseamnă sol mai bun.
Hartă - resursele și statele lor
Cărbune: Ruhr (Germania), Silezia (Polonia), Donbas (Ucraina), Yorkshire (Regatul Unit). Fier: Kiruna (Suedia). Petrol și gaze: Marea Nordului. Geotermal: Islanda.
Capcană - Islanda are și lipsă de păduri, și energie geotermală
Sunt două întrebări de examen despre aceeași insulă, cu răspunsuri diferite. Lipsa pădurilor: veri scurte și răcoroase, vânturi puternice, soluri vulcanice tinere și defrișarea de către coloniști. Energia geotermală: poziția pe dorsala medio-atlantică, unde căldura internă ajunge aproape de suprafață. Vulcanismul explică energia, nu lipsa pădurilor.