Benzine și arderi - cifra octanică, puterea calorică și calculul pe ecuația de ardere
Ideile de bază pe scurt și, unde există, exercițiile din subiectele de BAC care le verifică. Lecția completă, animată, cu grile și exerciții corectate, e în aplicația Tomomi.
Pe scurt
Coeficientul oxigenului se calculează
Nu încerca să egalezi o ardere prin încercări. Coeficientul oxigenului iese direct din formula moleculară:
Și încă un pas care apare în aproape orice problemă: enunțul dă aer, ecuația cere oxigen, iar legătura este .
Aerul nu intră în ecuație
Ecuația chimică vorbește despre oxigen; enunțul vorbește despre aer. Conversia se face o singură dată, la începutul sau la sfârșitul calculului:
- de la aer la oxigen se înmulțește cu 0,20 (sau cu 0,21, dacă enunțul o cere);
- de la oxigen la aer se împarte la aceeași valoare;
- azotul din aer nu reacționează, deci nu apare nicăieri în ecuație.
Greșeala tipică este să folosești volumul de aer direct în raportul stoechiometric. Rezultatul iese atunci de cinci ori prea mare, iar verificarea de bun-simț o arată imediat.
Două mărimi care nu măsoară același lucru
Despre un combustibil se dau două numere care se confundă des:
- cifra octanică - cât de rezistent este la autoaprindere, măsurat prin comparație cu un amestec de izooctan (100) și n-heptan (0);
- puterea calorică - câtă căldură degajă la ardere, raportată la un kilogram sau la un metru cub.
O benzină cu cifră octanică mare nu degajă mai multă energie; arde doar mai controlat. Hidrocarburile ramificate și cele aromatice ridică cifra octanică, iar alcanii liniari lungi o coboară.
Ce se vede când oxigenul lipsește
Tipul arderii se citește din observație, fără niciun aparat:
- flacără albăstruie, fără fum - ardere completă, cu dioxid de carbon și apă;
- flacără galbenă și funingine - ardere incompletă, cu carbon liber;
- monoxid de carbon - invizibil și inodor, deci cel mai periculos dintre produși.
Cele trei probleme de mediu ale arderilor sunt monoxidul de carbon, dioxidul de carbon prin efectul de seră și dioxidul de sulf prin ploile acide. Ultimul vine din sulful rămas ca impuritate în combustibil, nu din aer.
Din subiectele de BAC
Exerciții reale din subiectele anilor trecuți. Încearcă-le singur înainte să deschizi rezolvarea.
4. Se supune arderii o probă de propan. Știind că pentru arderea integrală a propanului din probă s-au consumat 1680 L de aer, măsurați în condiții normale de temperatură și de presiune, cu 20% oxigen, procente volumetrice, calculați cantitatea de propan din probă, exprimată în moli.
Vezi rezolvarea
Aerul conține 20% oxigen în procente volumetrice, deci volumul de oxigen consumat este:
În condiții normale, volumul molar este 22,4 L/mol:
Din ecuația arderii , raportul stoechiometric propan : oxigen este 1 : 5:
Proba conține 3 mol de propan.
4. O probă de 4,48 L de metan, măsurați în condiții normale de temperatură și de presiune, se supune arderii. Determinați volumul de aer cu 20% oxigen, procente volumetrice, necesar procesului de ardere, măsurat în condiții normale de temperatură și de presiune, exprimat în litri, dacă s-a utilizat un exces de 10% aer, procente volumetrice.
Vezi rezolvarea
Din ecuația , raportul este 1 : 2:
Aerul conține 20% oxigen în volume, deci oxigenul este a cincea parte din aer:
Excesul de 10% se aplică pe AER, care este substanța despre care vorbește enunțul:
Două capcane. Prima: procentul de oxigen este VOLUMETRIC, deci se lucrează direct cu volume, fără să se treacă prin mase. A doua: excesul se aplică la sfârșit, pe aer, nu pe oxigen; aplicat pe oxigen ar da același număr aici, dar formularea baremului cere aerul.